Vătăma, verb
Sinonime:
a dăuna, a deteriora, a lovi, a păgubi, a răni, a strica, (învechit) a preavătăma.
Vătăman, substantiv (învechit)
Sinonime:
perceptor, primar, vătăşel, vornicel.
Vătămare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, îmbolnăvire, lovire, lovitură, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rană, rănire, stricare, stricăciune, (livresc) lezare.
Vătămat, adjectiv
Sinonime:
atins, bolnav, boşorog, deteriorat, jignit, lezat, lovit, ofensat, rănit, stricat.
Vătămător (vătămătoare), adjectiv
Sinonime:
dăunător, îmbolnăvitor, stricător, periculos.
Vătămătură, substantiv feminin
Sinonime:
colică, crampă, daună, hâitură, hernie, lovitură, pagubă, paralizie, pelagră, pierdere, prejudiciu, rană, schilodire, spasm, stricăciune, surpătură.
Accidenta, verb
Sinonime:
a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.
Atinge, verb Sinonime:
a face contact, a lovi, a izbi, a pipăi, a palpa, a mângâia; a vătăma, a leza, a ofensa; a sosi, a ajunge.
Atins (atinsă), adjectiv
Sinonime:
alipit, apucat, contactat, emoționat, gustat, impresionat, insultat, îndeplinit, înduioșat, jignit, lezat, lovit, menționat, mişcat, ofensat, posedat, tulburat, ultragiat, vătămat. Atins, substantiv (învechit)
Sinonime:
asemănare, atacare, atingere, jignire, lovire.
Avaria, verb Sinonime:
a strica, a deteriora, a distruge, a vătăma, a altera.
Bate, verb Sinonime:
a lovi, a da pumni (palme sau picioare), a boxa, a brutaliza, a maltrata, a vătăma, (regional) a jupăi; (reflexiv) a se război, a se lupta, a se răfui, a se încăiera, (învechit) a se oşti; a învinge, a birui, a izbândi, a înfrânge, a zdrobi, a nimici; (despre inimă) a zvâcni, a pulsa, a palpita; a străbate, a cutreiera, a umbla.
Bătuci, verb
Sinonime:
a bate bine, a bătători, a face să se bătucească, a îndesa, a pilona, a presa, a se acoperi cu bătături, a se îngroșa, a tăpși, a transforma în bătătură; (despre fructe) a se înmuia, a se lovi, a se vătăma, a se zdrobi.
Beteag (beteagă), adjectiv Sinonime:
infirm, vătămat, schilod, betejit, beteşugit; (regional) bolnav, nesănătos, suferind, (învechit) morbos.
Beteji, verb Sinonime:
a se vătăma, a se schilodi, a se beteşugi; a se îmbolnăvi.
Beteșug, substantiv neutru Sinonime:
afecțiune, infirmitate, betegie, vătămare, betejeală, slăbiciune; (figurat) cusur, meteahnă, problemă, defect, imperfecţiune, racilă; (regional) boală, morb.
Brutaliza, verb Sinonime:
a maltrata, a molesta, a vătăma, a lovi, a bate, a brusca; a insulta, a umili, a ofensa, a supăra, a şicana.
Contraindicat (contraindicată), adjectiv Sinonime:
neindicat, nepotrivit, neprielnic, vătămător, dăunător.
Daună, substantiv feminin Sinonime:
pagubă, vătămare, detriment; stricăciune; despăgubire, contravaloare. Dăuna, verb Sinonime:
a prejudicia, a păgubi, a strica, a vătăma.
Dăunător (dăunătoare), adjectiv
Sinonime:
păgubitor, vătămător, stricător, distrugător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, (livresc) pernicios, (învechit şi popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (figurat) contraproductiv.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Dubi, verb (învechit; popular) Sinonime:
a tăbăci, a argăsi; a se muia, a se topi, a se destrăma; a se răni, a se vătăma.
Greşi, verb
Sinonime:
a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.
Insalubru (insalubră), adjectiv Sinonime:
nesănătos, neigienic, vătămător.
Invalid (invalidă), adjectiv Sinonime:
infirm, mutilat, beteag, vătămat.
Leza, verb Sinonime:
a vătăma, a răni, a dăuna; (figurat) a jigni, a ofensa, a nedreptăţi.
Leziune, substantiv feminin
Sinonime:
bubă, daună, pagubă, plagă, prejudiciu, rană, vătămare, (învechit și regional) beleaznă, (învechit) rănitură, (popular) meteahnă, (regional) oajdă.
Lovitură, substantiv feminin
Sinonime:
atac, atingere, bătaie, corecție, izbitură, percuție, plesnitură, rană, salvă, șoc, zvârlitură, (învechit) loveală, (învechit) vătămătură, (popular) pălitură, (regional) ștos; (sport) croșeu, directă, lob, sving, upercut, voleu, (lovitură de colț) corner, (lovitură de picior căzută) dropgol; (figurat) durere sufletească, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, supărare.
Maltrata, verb Sinonime:
a chinui, a brutaliza, a martiriza; a vătăma, a bate, a lovi.
Nociv (nocivă), adjectiv Sinonime:
vătămător, dăunător, stricător, distrugător, nimicitor.
Păgubitor (păgubitoare), adjectiv Sinonime:
stricător, dăunător, vătămător, pernicios.
Pernicios (pernicioasă), adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Prejudicia, verb
Sinonime:
a afecta, a cauza, a dăuna, a strica, a ştirbi, a vătăma.
Prejudiciabil (prejudiciabilă), adjectiv Sinonime:
păgubitor, vătămător, nociv.
Prejudiciu, substantiv neutru Sinonime:
pagubă, daună, neajuns, vătămare, ştirbire.
Primejdios (primejdioasă), adjectiv
Sinonime:
amenințător, contraindicat, critic, dăunător, de temut, expus, grav, greu, hazardat, imprudent, malign, negativ, neindicat, nepotrivit, nesigur, nociv, păgubitor, periclitant, periculos, pernicios, prejudiciabil, rău, riscant, riscat, serios, stricător, vătămător, (familiar) urât, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) piericios, (învechit) prejudicios, (învechit) pricuros, (învechit) primejdiitor, (învechit) primejduicios, (învechit) primejduincios, (învechit) primejduitor, (învechit) stricăcios, (rar) sever, (regional) daunăcios, (regional) dăunos, (regional) poznaș.
Putred (putredă), adjectiv Sinonime:
stricat, alterat, descompus, dezagregat, putrezit; (figurat) viciat, corupt, decăzut; stătut, clocit, nesănătos, vătămător; cangrenat, purulent.
Rană, substantiv feminin Sinonime:
leziune, plagă, vătămătură; (figurat) suferinţă, chin, durere. Rână, substantiv feminin Sinonime:
coastă, şold, parte.
Răni, verb Sinonime:
a contuziona, a vătăma, a accidenta, a leza; (figurat) a jigni, a ofensa, a insulta. Râni, verb Sinonime:
a curăţa, a scoate gunoiul.
Sminti, verb Sinonime:
a-şi pierde minţile, a înnebuni; a înşela, a păcăli; a greşi; a clinti, a deplasa; a strica, a vătăma; (popular) a răstălmăci, a altera.
Spasm, substantiv neutru
Sinonime:
bronhospasm, colică, contractură, contracție, convulsie, crampă, crispare, frison, grimasă, încordare, (învechit) săltătoare; (regional) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strâns, strânsoare, strânsură, vătămătură.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Stricăcios (stricăcioasă), adjectiv Sinonime:
dăunător, vătămător, degradant.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Stricător (stricătoare), adjectiv
Sinonime:
corupător, dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pervers, pervertitor, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) prejudicios, (învechit) stricăcios, (livresc) pernicios, (regional) dăunăcios, (regional) dăunos.
Ştirbi, verb Sinonime:
a se ciobi, a se sparge, a se strica; (figurat) a diminua, a vătăma, a ciunti, a trunchia, a încălca.
Toxic (toxică), adjectiv Sinonime:
otrăvitor, dăunător, vătămător.
Virulent (virulentă), adjectiv Sinonime:
distrugător, vătămător, morbid.
Accidentat (accidentată), adjectiv
Sinonime:
care a suferit un accident, lovit, rănit, vătămat; (despre teren, drum, relief) denivelat, învălurat, neregulat.
Avariere, substantiv
Sinonime:
deteriorare, stricare, (popular) vătămare.
Boşorogi, verb
Sinonime:
(popular) a se surpa, a se vătăma.
Chilă, substantiv
Sinonime:
chil; (învechit) impozit; hernie, surpătură, vătămătură; om de nimic, amărât, prăpădit, sărman; (regional) boccea.
Pagubnic, adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Colică, substantiv
Sinonime:
(medicină) crampă, spasm, (regional) apucat, apucătură, matrinchină, mătrice, strâns, strânsoare, strânsură, vătămătură; (la plural) tenesme.
Dăunăcios, adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Dăunos, adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Nuizibil, adjectiv
Sinonime:
dăunător, exterminator, nefast, nociv, prejudiciabil, rău, vătămător, (variantă) nuisibil.
Prejudicios, adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Sacat, adjectiv
Sinonime:
(învechit) bolnav, damblagit, infirm, lovit, rănit, spetit (de muncă), vătămat.
Piericios, adjectiv
Sinonime:
efemer, periculos, pieritor, primejdios, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.
Pierzător, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău, ruinător, ruşinos, stricător, ucigaș, ucigător, vătămător.
Hâitură, substantiv (regional)
Sinonime:
boșorogire, hâire, hernie, năruire, strâmbătură, surpătură, vătămătură, (variantă) hăitură. Hăitură, substantiv
Sinonime:
hâitură; plugușor, urătură.
Șoldiu, adjectiv
Sinonime:
crăcănat (cu picioare scurte), cu șoldul vătămat.
Deleter, adjectiv
Sinonime:
asfixiant, irespirabil, nesănătos, nociv, toxic, vătămător.
Hernie, substantiv
Sinonime:
(medicină) evaginație, eventrație, prolaps; (popular) boșire, boșorogeală, hâitură, ruptură, surpătură, vătămare, vătămătură, (învechit și regional) surpare, (învechit) chilă, (Oltenia) stricăciune, (regional) schilăvie.
Accidentare, substantiv
Sinonime:
accident, ciocnire, lezare, rănire, vătămare.
Vătăşel, substantiv (învechit)
Sinonime:
cavaler de onoare, colăcar, isprăvnicel, logofăt, mesager, perceptor, slujbaș, subcomisar, șef, ștafetă, vătaf, vătăman, vornicel, (regional) chemător, (regional) comisar, (regional) curier, (regional) fecior boieresc, (regional) frate-de-mire, (regional) frate-de-mireasă, (regional) gardian, (regional) sol, (Transilvania și Banat) dever, (Transilvania) vifel, (variantă) vătăjel.
Nesalubru, adjectiv
Sinonime:
deleter, fetid, impur, insalubru, mefitic, murdar, nesănătos, nociv, nuizibil, poluant, vătămător.
Lezat, adjectiv
Sinonime:
insultat, jignit, lovit, ofensat, păgubit, rănit, ultragiat, vătămat.
Rănit, adjectiv
Sinonime:
lovit, (Banat, Transilvania și Bucovina) prizărit, (învechit) plăguit, (livresc) lezat, (popular) vătămat, (Transilvania) marod; (figurat) insultat, jignit, ofensat, ofuscat, ultragiat.
Rănire, substantiv
Sinonime:
insultare, îndurerare, întristare, jignire, julire, mâhnire, ofensare, ultragiere, zdrelire, (livresc) lezare, (popular) vătămare.
Lezare, substantiv
Sinonime:
afront, daună, injurie, insultare, insultă, jignire, ocară, ofensare, ofensă, prejudiciu, rănire, rușine, ultragiere, umilință, vătămare.
Bătogi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a (se) usca, a bătuci, a istovi, a se zbârci, a slei de puteri, a vătăma, (regional) a batogi, (regional) a batoji.
Neindicat, adjectiv
Sinonime:
contraindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios, vătămător.
Stricăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
alterabil, dăunător, efemer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Hâire, substantiv
Sinonime:
boșorogire, hăitire, hăitit, hâit, hâitură, năruire, surpare, vătămare.
Iarba-ranei, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) vătămătoare.
Iarbă-de-vatăm, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) vătămătoare.
Iarbă-de-vătămătură, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) vătămătoare.
Contuzie, substantiv
Sinonime:
bosă, echimoză, leziune, rană, traumatism, vătămare, vânătaie, (învechit) contuziune.
Contuziona, verb
Sinonime:
a leza, a provoca o contuzie, a răni, a trauma, a vătăma.
Contuzionare, substantiv
Sinonime:
contuzionat, lezare, rănire, traumatizare, vătămare.
Avariare, substantiv
Sinonime:
avariat, avariere, deteriorare, stricare, (popular) vătămare.
Renoloare, substantiv
Sinonime:
(botanică) vătămătoare, (variantă) ranoloare, (variantă) rănoloare.
Soborât, adjectiv (regional)
Sinonime:
castrat, jugănit, scopit, sterilizat; bolnav de hernie, surupat, vătămat.
Plăgui, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) răni, a (se) vătăma, (variantă) a (se) plegui.
Rănăli, verb (regional)
Sinonime:
a (se) răni, a (se) vătăma, a(-și) face o rană, (regional) a (se) rănui.
Rănui, verb (regional)
Sinonime:
a (se) răni, a (se) vătăma, a(-și) face o rană, (regional) a (se) rănăli.
Stricăcioșie, substantiv (învechit)
Sinonime:
vătămare.
Primar, substantiv
Sinonime:
alcade, alcalde, edil, podestat, (învechit și popular) sindie, (învechit și regional) aian, (învechit și regional) fălnogiu, (învechit) ciorbagiu, (învechit) județ, (învechit) odorbirău, (învechit) pârcălab, (învechit) procator, (învechit) subașă, (învechit) vătăman, (învechit) vornic, (învechit, prin Transilvania) jurat, (popular) primare, (regional) antist, (rusism învechit) starșină, (Transilvania și Banat) jude, (Transilvania, Banat și Oltenia) chinez, (Transilvania, Maramureș și Banat) birău, (turcism învechit) cadiu, (turcism învechit) chehaia.
Slujbaș (slujbași), substantiv masculin
Sinonime:
angajat, dispecer, funcționar, lucrător, meseriaș, om al muncii, salariat, secretar, (Banat) zănătar, (ieșit din uz) amploiat, (ieșit din uz) impiegat, (ieșit din uz) mazil, (în Spania) alcalde, (popular și familiar) lefegiu, (popular și familiar) simbriaș, (regional) argat, (regional) lefar; (învechit) aparitor, aprod, armaș, armășel, așezământar, bănar, caftangiu, cantaragiu, cămăraș, ceauș, chehaia, ciohodar, cișmegiu, comeseriaș, cornar, cotar, credincer, curtean, diac, dijmar, edecliu, edicliu, goștinar, grămătic, havalagiu, ibrictar, iciaga, iciceauș, iciciohodar, icioglan-ceauș, icirliu, idecliu, idelciu, idicliu, iedecliu, lefaș, logofăt, mataragiu, mădular, mucarnic, mumbașir, narghelegiu, nazâr, năimitor, oier, olăcar, om domnesc, păhărnicel, perdegiu, peșchegiu, peșchergiu, peșchirgiu, peșingiu, pezodrom, pisar, podar, portărel, postelnicel, pripășar, procelnic, raftivan, rahtivan, saigiu, salahor, scriitor, selam-aga, selam-ceauș, sofagiu, supus, șătrar, șetrar, taxidar, tutungi-bașa, uricar, vădrar, vătaf, vătăman, vătășel, vistiernicel, vornicel, zapciu, zlotaș, (popular) năimit, (regional) breslaș, (regional) năiemnic, (regional) pareatcă, (regional) storoș, (regional) țist, (turcism) beilicciu, (turcism) hogeghean; (la plural) angajați, funcționărime, personal, salariați.
Blăstămat, adjectiv (popular)
Sinonime:
blestemat, criminal, nelegiuit, rău, vătămător.
Bântuială, substantiv
Sinonime:
bântuire, încercare, necaz, stricăciune, supărare, vătămare, (învechit) ispită, (învechit) jaf, (învechit) pustiire, (variantă) (învechit) bântueală.
Prejuducios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
dăunător, păgubitor, prejudicios, vătămător.
Zgâmși, verb (regional)
Sinonime:
a aduce stricăciuni, a păgubi, a vătăma.
Zgâmșire, substantiv (regional)
Sinonime:
vătămare, (regional) zgâmușire.
Vulnera, verb
Sinonime:
a (se) răni, a leza, a vătăma, (figurat) a se degrada, (figurat) a se devaloriza.
Atacare, substantiv
Sinonime:
asaltare, atacat, distrugere, negare, ofensivă, vătămare, (familiar) enervare, (popular) contaminare.
