Trebui, verb
Sinonime:
a avea ca necesitate, a avea nevoie, a avea obligația, a avea, a cadra, a constitui o necesitate, a dori, a face, a fi dator, a fi necesar (util), a fi nevoie, a fi obligatoriu, a fi posibil, a fi, a folosi, a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, a urma, a-i fi necesar, a-i fi pe plac, (învechit și popular) a căuta, (învechit) a privi, (învechit) a se dostoi, (învechit) a trebălui, (regional) a trăbui, (regional) a trâbui, (regional) a treabui, (regional) a treboi, (regional) a tribui, (regional) a trubui.
Trebuială, substantiv (popular)
Sinonime:
necesitate, (regional) trăbuială.
Trebuie, adverb
Sinonime:
(popular) musai.
Trebuincios (trebuincioasă), adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, folositor, necesar, trebuitor, util, (învechit) recerut, (învechit) trebnic, (popular) cuviincios.
Trebuinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, folos, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, solicitare, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință.
Trebuitor, adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, folositor, necesar, trebuincios, util, (învechit) recerut, (învechit) trebuitoriu, (popular) cuviincios.
Aiurea, adverb Sinonime:
în alt loc, departe, altundeva, altfel decât trebuie, anapoda.
Bun, adverb Sinonime:
bine, aşa, aşa da, cum trebuie.
Cerinţă, substantiv feminin Sinonime:
cerere; exigenţă, pretenţie; nevoie, trebuinţă, necesitate.
Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Cuveni, verb
Sinonime:
a se cădea, a-i reveni, a trebui; a merita, a avea dreptul, a cadra, (învechit) a se dostoi, a privi, a putea.
Cuviincios (cuviincioasă), adjectiv
Sinonime:
politicos, respectuos, binecrescut, decent, cumsecade, educat, la locul lui, de treabă; adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.
Exigenţă, substantiv feminin
Sinonime:
severitate, pretenţie, cerinţă; nevoie, trebuinţă, necesitate, rigurozitate, conştiinciozitate.
Fi, verb
Sinonime:
a exista, a avea fiinţă, a avea loc, a avea, a fiinţa; a trăi, a vieţui, a o duce, a-şi duce viaţa; a (se) afla, a se găsi; a (se) întâmpla, a se petrece, a se săvârşi, a se realiza, a dăinui, a sta, a figura, a se număra, a situa, a locui, a constitui, a însemna, a proveni, a trebui, a costa.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Imperios (imperioasă), adjectiv Sinonime:
necesar, trebuincios, obligatoriu.
Îndeajuns, adverb Sinonime:
destul, suficient, cât trebuie, îndestul.
Just (justă), adjectiv Sinonime:
drept, corect, aşa cum trebuie; adevărat, întemeiat, echitabil, imparţial, obiectiv, cinstit.
Lipsi, verb
Sinonime:
a absenta, a codi, a despărți, a dezerta, a dispărea, a ezita, a frustra, a fugi, a nu fi, a nu se găsi, a nu se prezenta, a nu-i trebui, a părăsi, a pregeta, a renunța la, a scoate, a se dispensa, a se priva de, a separa, a suprima, a șovăi, (figurat) a văduvi, (învechit) a se lăsa de, (învechit) a slăbi.
Necesar (necesară), adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, de trebuință, esențial, folositor, indispensabil, minimum, neapărat, nedispensabil, obligatoriu, trebuincios, trebuitor, util, vital, (învechit) recerut, (învechit) trebnic, (popular) cuviincios.
Necesitate, substantiv feminin
Sinonime:
cerinţă, exigență, folos, imperativ, nevoie, obligativitate, obligație, oportunitate, pretenție, solicitare, trebuinţă, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință; (fiziologie) (plural articulat) nevoile, (popular, articulat) treaba.
Nevoie, substantiv feminin Sinonime:
trebuinţă, cerinţă, necesitate, nevoinţă; grijă, necaz, supărare, amărăciune, chin, lipsă, mizerie, sărăcie; (la plural) treburi, preocupări, afaceri; greutate, povară, dificultate, neajuns, încurcătură, neplăcere, bucluc.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime:
ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.
Reveni, verb Sinonime:
a se reîntoarce; a veni înapoi, a se înturna, a se returna, a se înapoia, a se întoarce, a reapărea; a se însănătoşi, a se înzdrăveni, a se remonta, a se redresa, a se întrema; a-şi recăpăta cunoştinţa; a retracta, a revoca, a retrage; a se cuveni, a trebui, a i se acorda.
Util (utilă), adjectiv
Sinonime:
bine-venit, bun, comod, eficace, eficient, folositor, judicios, necesar, operativ, potrivit, practic, prielnic, productiv, profitabil, salutar, trebuincios, (învechit) putincios, (învechit) trebnic, (rar) operant, (rar) trebuitor.
Cerut, adjectiv
Sinonime:
cerșit, comandat, dorit, pretins, reclamat, revendicat, solicitat, trebuincios. Cerut, substantiv
Sinonime:
cerșit, cerșetorie, milogeală.
Cuvenit, adjectiv
Sinonime:
nimerit, trebuincios, datorit, meritat.
Destul, adjectiv
Sinonime:
atât cât trebuie, în număr mare, (prea) mult, suficient. Destul, adverb
Sinonime:
aproape, atât cât trebuie, în număr mare, îndeajuns, (prea) mult, suficient, (regional) buget, (învechit) îndestul, relativ. Destul, interjecție
Sinonime:
Ajunge! Încetează!
Dostoi, verb
Sinonime:
a cadra, a cădea, a cuveni, a trebui.
Claudica, verb
Sinonime:
a șchiopăta, a călca nesigur, a se împletici; a șovăi; (la figurat) a nu fi cum trebuie, a se clătina.
Hie, substantiv (regional)
Sinonime:
folos, lipsă, nevoie, seamă, treabă, trebuință.
Utilitate, substantiv
Sinonime:
folos, funcțiune, necesitate, trebuinţă, (popular) priinţă, (învechit) polză.
Scadent (scadentă), adjectiv
Sinonime:
(despre datorii, obligații) ajuns la termenul de plată, ajuns la termenul prevăzut, care trebuie achitat, care trebuie onorat.
Polză, substantiv
Sinonime:
(învechit) câștig, folos, necesitate, polzuință, trebuință, utilitate.
Recerinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință.
Recerut, adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, necesar, solicitat, trebuincios, trebuitor.
Nevoinţă, substantiv
Sinonime:
anevoință, belea, bucluc, caznă, cerință, chin, dandana, dificultate, efort, exigență, forțare, greutate, impas, impediment, imperativ, inconvenient, încurcătură, lipsă, mizerie, muncă, năpastă, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obligație, obstacol, opreliște, osteneală, pacoste, piedică, pocinog, pretenție, rău, sărăcie, sforțare, silință, stavilă, strădanie, străduință, supărare, trebuință, trudă, zbatere.
Niştotă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cerință, exigență, imperativ, lipsă, mizerie, necesitate, nevoie, obligație, penurie, pretenție, sărăcie, scumpete, trebuință.
Priinţă, substantiv (popular)
Sinonime:
ajutor, amabilitate, bunăvoință, câștig, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, prietenie, profit, serviabilitate, serviciu, simpatie, statornicie, trebuință, utilitate, (învechit) prielnicie.
Potrebnic, adjectiv (cuvânt neatestat)
Sinonime:
(învechit) folositor, necesar, trebuincios, util.
Solicitare, substantiv
Sinonime:
apelare, cerere, cerință, doleanță, invitare, invitație, necesitate, nevoie, recurgere, recurs, rugăminte, trebuință, (învechit) poftă, (învechit) regea, (învechit) regealâc.
Trăbui, verb (regional)
Sinonime:
a trebui.
Trăbuială, substantiv (regional)
Sinonime:
trebuială.
Trăbuință, substantiv (regional)
Sinonime:
trebuință.
Musai, adverb
Sinonime:
chiar, cu insistență, cu încăpățânare, e absolut necesar, măcar, morțiș, neapărat, negreșit, numaidecât, obligatoriu, trebuie, (învechit și regional) nepristan, (învechit și regional) nesmintit, (învechit și regional) numai, (învechit) nelipsit, (rar) necesarmente.
Întrebuinţare, substantiv
Sinonime:
aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.
Nemeri, verb (regional)
Sinonime:
a afla, a avea loc, a cădea de acord, a coincide, a concorda, a întâlni, a lovi la țintă, a lovi unde trebuie, a se petrece, a ținti, a veni din întâmplare, (învechit) a (se) înnimeri, (variantă) a (se) nimeri.
Regularnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
așa cum trebuie, după regulă.
Nevoire, substantiv (învechit)
Sinonime:
cerință, chin, chinuire, constrângere, dificultate, efort, exigență, greutate, imperativ, împotrivire, îngrijire, necesitate, nevoie, obligație, păgubire, pretenție, suferință, trebuință.
