Terminare, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, isprăvire, isprăvit, încetare, încheiere, închidere, lichidare, sfârșire, sfârșit, terminat, (învechit și regional) spargere, (învechit și regional) spart, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) istovire, (popular) mântuire, (rar) terminație.
Expirare, substantiv feminin Sinonime:
scadenţă, împlinire, terminare, încheiere.
Final, substantiv neutru
Sinonime:
sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.
Încheiere, substantiv feminin
Sinonime:
cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.
Mântuire, substantiv feminin
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.
Absolvire (absolviri), substantiv feminin
Sinonime:
absolvență, isprăvire, terminare; cruțare, iertare, scutire.
Consumare, substantiv
Sinonime:
consum, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare; mâncare; epuizare, isprăvire, sfârşire, sfârşit, terminare.
Epuizare, substantiv
Sinonime:
terminare, isprăvire, consumare, extenuare, oboseală, uzură.
Finalizare, substantiv
Sinonime:
terminare; (sport) concretizare, (figurat) fructificare.
Gătare, substantiv
Sinonime:
isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat.
Remizare, substantiv
Sinonime:
(la șah) terminare la egalitate, terminare prin remiză.
Sfârşire, substantiv
Sinonime:
consumare, finalizare, isprăvire, încheiere, sfârșit, terminare.
Acomplisement, substantiv
Sinonime:
completare, concretizare, executare, execuție, îndeplinire, înfăptuire, materializare, realizare, realizație, reușită, terminare, (figurat) încoronare.
Conchidere, substantiv
Sinonime:
concludere, concluzionare, încheiere, terminare.
Spargere, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.
Istovire, substantiv
Sinonime:
deșelare, extenuare, isprăvire, isprăvit, istoveală, încheiere, oboseală puternică, sfârșire, sfârșit, spetire, terminare, terminat, (învechit) ivire, (învechit) naștere, (Muntenia și Transilvania) dăulare.
Încetare, substantiv
Sinonime:
contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.
Isprăvire, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, executare, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) corectare, (învechit) izbândă, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) isprăvenie, (popular) istovire, (popular) mântuire, (popular) ucidere.
Terminaţie, substantiv
Sinonime:
capăt, coadă, coda, concluziune, desinenţă, extremitate, sufix, terminare.
Ciontire, substantiv (regional)
Sinonime:
amputare, ciuntire, decapitare, retezare, scurtare, tăiere, tăietură, (regional; despre mâncare și băutură) terminare, (variantă) ciontare.
Epilogare, substantiv
Sinonime:
concludere, epilogat, încheiere, terminare.
Lichidare, substantiv
Sinonime:
achitare, asasinare, desființare, falimentare, încheiere, înlăturare, lichidat, nimicire, omorâre, onorare, plată, plătire, soluționare, stârpire, suprimare, terminare, ucidere, (argou) exterminare, (învechit) lichidație, (învechit) licuidare, (învechit) răspundere, (sens suspect) lichefiere.
Hălăduire, substantiv (popular)
Sinonime:
fugă, hălăduit, trai în pace, (învechit) evadare, (învechit) hălăduință, (regional) descărcare, (regional) însănătoșire, (regional) naștere, (regional) terminare.
Expuncţiune, substantiv
Sinonime:
bifare, marcare; (filologie) terminare, încheiere.