Târnosire, substantiv
Sinonime:
(biserică) consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, (învechit) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură.
Consacrare, substantiv
Sinonime:
consfinţire, confirmare, târnosire, dedicare, destinare, devotare, închinare.
Sfinţenie, substantiv
Sinonime:
(livresc) sanctitate, (rar) sacralitate, (învechit şi popular) sânţenie, (învechit) sfinţie; consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire; (locuțiune adverbială) (cu sfințenie) cu evlavie, cu exactitate, cu scrupulozitate, întocmai.
Târnosanie, substantiv
Sinonime:
consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire.
Târnoseală, substantiv
Sinonime:
consacrare, târnosire.
Târnositură, substantiv
Sinonime:
consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire.
Obnovlenie, substantiv
Sinonime:
consacrare, sărbătorire, sfeștanie, sfințire, târnoseală, târnosire.
Sfeştanie, substantiv
Sinonime:
consacrare, obnovlenie, rodină, sfințenie, sfințire, târnosanie, târnoseală, târnosire, târnositură, (regional) feștanie.
Rodină, substantiv
Sinonime:
consacrare, creație, dar, facere, familie, geneză, întemeiere, lăuzie, moștenitor, neam, post-partum, rugină, sfeștanie, sfințire, succesor, târnoseală, târnosire, zi de naștere, (variantă) rodin; ploaie cu soare, rugină (pe cereale).