Suplinitor, verb Sinonime:
locţiitor, supleant, înlocuitor.
Înlocuitor (înlocuitoare), substantiv
Sinonime:
locțiitor, substituent, substitut, succedaneu, supleant, suplinitor, surogat, (învechit) schimbaș.
Locțiitor, substantiv masculin Sinonime:
substitut, înlocuitor, suplinitor.
Prepus, substantiv (învechit)
Sinonime:
bănuială, îndoială, neîncredere, presupunere, suspectare, suspiciune; înlocuitor, reprezentant, suplinitor. Prepus, adjectiv (învechit)
Sinonime:
adăugat, artificial, bănuit, fals, presupus, pus înainte, pus mai mare peste, suspectat. Prepus, substantiv (învechit)
Sinonime:
(anatomie) prepuț.
Profesor, substantiv masculin
Sinonime:
asistent, cadru didactic, conferențiar, dascăl, decan, doctor, educator, guvernor, institutor, instructor, îndrumător, învăţător, lector, mandarin, meditator, mentor, pedagog, preceptor, preparator, repetitor, substitut, suplinitor, universitar, (depreciativ) belfer, (familiar) prof, (livresc) magistru.
Supleant (supleantă), adjectiv Sinonime:
suplinitor, înlocuitor, substitut.
Interim, substantiv
Sinonime:
interimat, înlocuitor, provizorat, suplinitor, supleant.
Supleant, substantiv
Sinonime:
adjunct, asistent, atașat, interimar, înlocuitor, locţiitor, reprezentant, substitut, succesor, suplinitor, titular.
