Sunet, substantiv neutru Sinonime:
semnal, anunţare, vestire; răsunet, ecou; vâlvă, gălăgie.
Sunetist, substantiv
Sinonime:
inginer de sunet, operator de sunet.
Ascuţit (ascuţită), adjectiv Sinonime:
cu vârf, înţepător; (figurat) subtil, fin, perspicace, ager; (despre sunete) subţire, strident, pătrunzător, piţigăiat; picant.
Foşnet, substantiv neutru
Sinonime:
fâşâit, foșnire, foșnitură, freamăt, murmur, sunet, susur, susurare, şoaptă, şopot, (rar) şoşet.
Mic, substantiv masculin Sinonime:
mititel, cârnăcior. Mic, adjectiv Sinonime:
redus, scurt, scund, puţin, limitat; (despre sunet, zgomot) slab, încet, stins, imperceptibil; nevârstnic, copil; neînsemnat, nevaloros, fără valoare; meschin, josnic, mărginit, egoist.
Palataliza, verb Sinonime:
a înmuia (un sunet).
Răsunet, substantiv neutru Sinonime:
ecou, sunet, ton, timbru, rezonanţă, zgomot; vâlvă, faimă.
Rezonanţă, substantiv feminin Sinonime:
răsunet, ecou, sunet.
Son, substantiv neutru (rar) Sinonime:
sunet, ton.
Sonoritate, substantiv feminin
Sinonime:
acustică, amploare, armonie, fonie, muzicalitate, plenitudine, rezonanță, sunet, timbru, unisonanță.
Ton, substantiv neutru Sinonime:
sunet, glas, intonaţie, inflexiune, accent; nuanță, culoare.
Vibrare, substantiv feminin Sinonime:
vibraţie, tremurare; sunet, răsunet; emoţie, patetism, sentiment intens.
Vioi (vioaie), adjectiv Sinonime:
plin de viaţă, sprinten, zglobiu, vesel, zburdalnic; radios, luminos, aprins, strălucitor; (despre sunete) săltăreţ, ritmat, viu.
Viu (vie), adjectiv Sinonime:
însufleţit, trăitor, animat; plin de viaţă, plin de energie, dinamic, intens, puternic, (despre sunete) răsunător, pătrunzător, puternic; strălucitor, aprins, tare, orbitor, luminos.
Voala, verb Sinonime:
a masca, a umbri, a ascunde; (despre sunete) a estompa, a stinge, a micşora, a reduce.
Modulație, substantiv feminin
Sinonime:
accent, inflexiune, intonare, intonație, mlădiere, modulare, sunet, ton, tonalitate, vobulare, vobulație, (variantă) modulațiune.
Mat (mată), adjectiv
Sinonime:
lipsit de luciu; opac; (despre sunete) lipsit de rezonanță, fără răsunet, înfundat.
Anunțare, substantiv
Sinonime:
aducere la cunoștință, alarmare, comunicare, informare, încunoștințare, înștiințare, publicare, strigare, strigăt, sunet, vestire, (învechit) obștire, (învechit) publicație, (învechit) publicăluire, (învechit) publicuire.
Cacofonie, substantiv
Sinonime:
cacofonism, disonanță, lipsă de armonie; (amestec neplăcut de sunete care deranjează) zgomot, zarvă, tumult, vacarm.
Bubuire, substantiv
Sinonime:
bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (învechit si regional) sunet, (rar) detunet, (regional) durăt.
Fonem, substantiv
Sinonime:
consoană, silabă, sunet, vocală.
Detunare, substantiv
Sinonime:
bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunătură, duduit, duduitură, împușcătură, trăsnitură, vuiet, (învechit și regional) sunet, (învechit) bombardament, (popular) trăsnet, (rar) detunat, (rar) detunet, (regional) durăt.
Duduitură, substantiv
Sinonime:
cutremurare, duduit, zguduitură, bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (învechit şi regional) sunet, (regional) durăt, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, hurduitură, (Moldova) durduit.
Duduit, substantiv
Sinonime:
bubuire, bubuit, bubuitură, cutremurare, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduială, duduire, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, zgomot sacadat, zguduitură, (învechit și regional) sunet, (Moldova) durduit, (rar) detunet, (regional) durăt, (regional) hurduitură, (variantă) (regional) dudait, (variantă) (regional) dudăit. Duduit, adjectiv
Sinonime:
(om) neascultător, repezit, uituc.
Ecou, substantiv
Sinonime:
răsunet, (popular) hăuit, sunet, (prin Transilvania şi Oltenia) sun, (învechit) eho, rezonanță, reflecție, vâlvă; consecință, interacțiune, reacție, reflex, repercusiune.
În surdină, locuţiune
Sinonime:
cu glas scăzut, cu sunete ușoare, cu surdina pusă, fără zgomot, în taină, înăbușit, încet.
Răsunare, substantiv
Sinonime:
sunet, vuire, vuit, zgomot.
Răguşi, verb
Sinonime:
(despre glas, voce, sunete) a deveni mai slab și mai înfundat, a-și îngroșa vocea, (Moldova și Transilvania) a (se) știri, (regional) a sitivi; (figurat) a se dogi, a se hodorogi.
Plenison, adjectiv
Sinonime:
(fonetică) cu sunet deplin, silabic.
Semison, adjectiv
Sinonime:
(despre vocale) cu jumătate de sunet, scurt.
Gunguni, verb
Sinonime:
a gurlui, a scoate sunete abia articulate, a ugui; (variante) a gănguri, a gânguri, a gonguri, a gungura, a gunguri.
Sonor, substantiv
Sinonime:
sunet, ton, volum.
Nazaliza, verb
Sinonime:
a căpăta un timbru nazal, a da unui sunet nuanță nazală, a pronunța pe nas.
Lihot, substantiv (regional)
Sinonime:
lihod; râs, sunet ciudat.
Modulare, substantiv
Sinonime:
inflexiune, intonare, intonație, mlădiere, modulație, son, sunet, ton, tonalitate, variație.
Lemnos, adjectiv
Sinonime:
bogat în arbori, păduros, (despre fructe) pietros, (figurat) uscățiv, (regional; despre carne) tare și fibros; (figurat; despre sunete) fără rezonanță, sec.
Picurătură, substantiv
Sinonime:
pic, picătură, picur, strop, stropitură; (figurat) sunet, vibrație.
Susurare, substantiv
Sinonime:
clipoceală, clipocire, clipocit, fâșâit, foșnet, freamăt, murmuială, murmur, murmureală, sunet, susur, șoaptă, șopot, zuzet, zvon, (învechit) murmuit, (rar) șoșet.
Stridență, substantiv
Sinonime:
acuitate, dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonanță, neconcordanță, nepotrivire, stridulație, sunet strident, (figurat) violență.
