Suficient (suficientă), adjectiv Sinonime:
satisfăcător, îndestulător, destul; mediocru, mărginit, redus, prost.
Suficienţă, substantiv feminin Sinonime:
îndestulare, mărginire, limitare; mediocritate, prostie.
Mândrie, substantiv feminin
Sinonime:
aroganță, bucurie, fală, fatuitate, fudulie, glorie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, morgă, orgoliu, prezumție, satisfacţie, semeție, suficiență, trufie, vanitate, (învechit și popular) măreție, (învechit și popular) mărire, (învechit) fălnicie, (învechit) laudă, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) mândrețe, (învechit) pohfală, (învechit) preaînălțare, (învechit) preaînălțime, (învechit) semețire, (învechit) trufă, (învechit) trufășie, (învechit) zădărnicie, (popular și familiar) ifos, (popular și familiar) țâfnă, (popular) dârzenie, (popular) făloșenie, (popular) făloșie, (rar) superbie, (rar) țanțoșie.
Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime:
ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.
Prezumţie, substantiv feminin
Sinonime:
aroganță, bănuială, fală, fatuitate, fudulie, gloriolă, impertinență, infatuare, insolență, ipoteză, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, opinie, orgoliu, presentiment, presupunere, semeție, sfruntare, suficiență, supoziţie, supraapreciere, supraestimare, suspiciune, trufie, tupeu, vanitate; (variante) prezumpție, prezumțiune.
Saţietate, substantiv
Sinonime:
îmbuibare, satisfacție, saturație, saț, săturare, suficiență; dezgust, oboseală, plictiseală.
Infatuat, adjectiv
Sinonime:
arogant, înfumurat, îngâmfat, orgolios, plin de sine însuși, plin de suficiență.
Gloriolă, substantiv
Sinonime:
aroganță, glorie deșartă, suficiență, vanitate.
Morgă, substantiv
Sinonime:
institut medico-legal, prosectură; aroganță, deriziune, desconsiderație, fală, fatuitate, fudulie, impertinență, infatuare, insolență, ireverență, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nereverență, nerușinare, obrăznicie, orgoliu, semeție, sfruntare, suficiență, trufie, tupeu, vanitate.
Vanitate (vanități), substantiv
Sinonime:
ambiție neîntemeiată, aroganță, fatuitate, gloriolă, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, ostentație, pretenție, suficiență, trufie, țanțoșie; (la plural) deșertăciune, futilitate, himeră, inanitate, insignifianță, inutilitate, zădărnicie.
Iactanță, substantiv
Sinonime:
aroganță, fanfaronadă, infatuare, înfumurare, îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, ostentație, rodomontadă, suficiență, vanitate, vanterie.
Pedanterie, substantiv
Sinonime:
afectație, meticulozitate (exagerată), paradă de erudiție, pedantism, prețiozitate, suficiență, tipicărie, vanitate, (familiar) savanterie, (familiar) savantlâc, (învechit și familiar) pedantlâc.
Pedantism, substantiv
Sinonime:
afectație, fatuitate, manierism, meticulozitate, paradă de erudiție, pedanterie, prețiozitate, suficiență, vanitate, (familiar) savanterie, (familiar) savantlâc, (învechit și familiar) pedantlâc.
