Stăpânire, substantiv
Sinonime:
posedare, proprietate, posesiune; cârmuire, guvern, autoritate; ocupaţie, dominaţie; cunoaştere; abținere, cumpăt, reținere; influenţă, înrâurire, putere, stat, ţară.
Austeritate, substantiv feminin Sinonime:
asceză, sobrietate, cumpătare, reţinere, stăpânire, asprime, severitate, simplitate.
Cârmă, substantiv feminin
Sinonime:
pârghie; (figurat) cârmuire, conducere, diriguire, domnie, guvernare, putere, stăpânire.
Cumpăt, substantiv neutru
Sinonime:
stăpânire de sine, cumpătare, calm, echilibru, fire, stăpânire, (învechit) stăpânie, (figurat) sânge rece, (rar) răceală, chibzuială; dietă, regim.
Cuprinde, verb
Sinonime:
a îmbrăţişa, a prinde, a apuca cu braţele; a vedea, a înţelege, a cunoaşte; a învălui, a include, a conţine; a pune stăpânire, a cuceri, a ocupa, a captura, a înhăţa, a încercui, a îngloba; a avea, a intra, a merge, a încăpea, a(-l) copleşi, a(-l) răzbi, (învechit) a(-l) răzbate, a-l apuca, a-i veni, a trece; a cotropi, a invada, a împresura, a încălca, a înconjura, a îndeletnici, a lua, a năpădi, a sechestra.
Dominaţie, substantiv feminin
Sinonime:
dominare, conducere, stăpânire, oprimare, apăsare, exploatare, autoritate, control, domnie, putere.
Domnie, substantiv feminin
Sinonime:
dominaţie, stăpânire, putere, domnire, cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă; (figurat) coroană, scaun, sceptru, tron; mărie.
Imperiu, substantiv neutru Sinonime:
împărăţie, stăpânire, dominaţie.
Influență, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, ascendent, autoritate, considerație, efect, înrâurire, precădere, prestigiu, putere, reputație, respect, rezultat, stimă, trecere, vază, (figurat) credit, (figurat) greutate, (învechit) influenție, (învechit) influință, (învechit) înrâurită, (rar) stăpânire; (medicină) gripă, răceală.
Influența, verb
Sinonime:
a catehiza, a inspira, a insufla, a îndoctrina, a înrâuri, a sugestiona.
Împărăţie, substantiv feminin Sinonime:
imperiu, domnie, stăpânire.
Mană, substantiv feminin
Sinonime:
belşug, abundenţă, îmbelşugare, îndestulare, prisos, bogăţie, berechet; rugină la vegetale. Mâna, verb
Sinonime:
a îndemna, a sili; a mişca, a împinge; a se grăbi. Mână, substantiv feminin
Sinonime:
braţ, membru superior, palmă, pumn, (învechit și regional) brâncă, (popular și familiar) labă; (mână curentă) balustradă; (mână de lucru) forță de muncă; (botanică) (mâna-Maicii-Domnului) (regional) palma-sfintei-Mării; (tehnică) bată, braț, crac, furcă, margine, mâner, pervaz, spetează, stâlp, (regional) ciocan, (regional) condac, (regional) cotoi, (regional) cujbă; calitate, cocârlă, condiție, femeiușcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănușă, măsea, muierușcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă.
Măsura, verb Sinonime:
a evalua, a cântări, a calcula; a limita, a proporţiona. Măsură, substantiv feminin Sinonime:
cantitate, mărime, întindere; (figurat) dispoziţie, hotărâre, ordin; procedeu, modalitate, manieră, mijloc, metodă, chip, fel; valoare, putere, tărie, forţă, grad; moderaţie, cumpătare, chibzuinţă, înfrânare, reţinere, abţinere, limită, stăpânire, echilibru.
Ocupa, verb Sinonime:
a pune stăpânire, a stăpâni, a lua, a reţine, a păstra; a preocupa, a absorbi; a (se) interesa, a (se) îngriji.
Ocupaţie, substantiv feminin Sinonime:
îndeletnicire, preocupare, activitate; slujbă, post, profesie, meserie; cucerire, stăpânire.
Posesiune, substantiv feminin Sinonime:
stăpânire, posedare; (învechit) moşie, latifundii, ţinut; colonie.
Proprietate, substantiv feminin Sinonime:
posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.
Putere, substantiv feminin Sinonime:
forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.
Temperanţă, substantiv feminin Sinonime:
cumpătare, moderaţie, sobrietate, înfrânare, reţinere, stâpânire, măsură.
Tron, substantiv neutru Sinonime:
scaun, jeţ; (figurat) domnie, stăpânire.
Zabet, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
guvernator, administrator, autoritate, stăpânire.
Abținere (abțineri), substantiv feminin
Sinonime:
înfrânare, reținere, stăpânire.
Chivernisire, substantiv
Sinonime:
îmbogăţire; administrare, administraţie, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, gospodărire, guvernare, stăpânire.
Cârmuire, substantiv
Sinonime:
conducere, domnie, administraţie, stăpânire.
Conducere, substantiv
Sinonime:
cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă, putere, administraţie, comandă, prezidare, dirijare, direcţie, şefie, staff, îndrumare, însoţire.
Control, substantiv
Sinonime:
expertiză, inspectare, inspecţie, revizie, verificare; cenzură, regulație, comandă, stăpânire, supraveghere; (medicină) vizită; dominaţie, supremaţie; (medicină) ortogenie, planificare familială.
Controlare, substantiv
Sinonime:
supraveghere, verificare; dominare, stăpânire.
Dominare, substantiv
Sinonime:
autoritate, controlare, dominație, predominare, stăpânire, subjugare.
Cunoaştere, substantiv
Sinonime:
înţelegere, percepţie, pricepere, (învechit) ştiinţă, ştire, ştiutură, stăpânire, posedare.
Guvern, substantiv
Sinonime:
administrație, cabinet, conducere, consiliu de miniştri, putere, regim, stăpânire.
Guvernare, substantiv
Sinonime:
administrare, cârmuire, chivernisire, conducere, diriguire, domnie, guvernământ, ocârmuire, purtare, purtat, regim, stăpânie, stăpânire, vlădicie, (figurat) cârmă, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală.
Stăpânie, substantiv
Sinonime:
autoritate, calm, cârmuire, conducere, cumpăt, diriguire, dominare, dominaţie, domnie, fire, guvernare, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
Puternicie, substantiv
Sinonime:
abuz, atotputernicie, autoritate, capacitate, dominare, dominaţie, exces, forţă, hegemonie, posibilitate, putere, putinţă, samavolnicie, silnicie, stăpânire, supremaţie.
Potestate, substantiv
Sinonime:
autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
Oblăduire, substantiv
Sinonime:
administrare, administrație, apărare, autoritate, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, egidă, ferire, gospodărire, guvernare, ocârmuire, ocrotire, păzire, protecție, protejare, regim, sprijin, stăpânire.
Sânge-rece, substantiv
Sinonime:
calm, cumpăt, fire, stăpânire.
Imperturbabilitate, substantiv
Sinonime:
apatie, ataraxie, calm, flegmă, impasibilitate, indiferență, netulburare, placiditate, sânge-rece, serenitate, stăpânire de sine, (învechit) domolință.
Despus, substantiv
Sinonime:
(învechit) cârmuire, dominație, putere, stăpânire.
Ocârmuire, substantiv
Sinonime:
(învechit) administrare, administrație, administrațiune, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, gospodărire, guvern, guvernare, stăpânire.
Self-control, substantiv
Sinonime:
(anglicism) autocontrol, sânge-rece, stăpânire de sine.
Autocontrol, substantiv
Sinonime:
self-control, stăpânire de sine.
Ocupare, substantiv
Sinonime:
activitate, cucerire, îndeletnicire, luare în stăpânire, lucru, muncă, ocupație, preocupare, subjugare, treabă, (învechit) ocupațiune.
Posedare, substantiv
Sinonime:
cunoaștere (temeinică), deținere, dominare, posesiune, stăpânire.
Țiitură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
autoritate, concubinaj, dominare, dominație, domnie, femeie ușuratică, hang, hegemonie, horă țigănească, hrană, ison, întreținere, loc de pândă, păstorire, putere, stăpânire, supremație, tărie, ținere, (regional) țiitorie.
Nacealnicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
domnie, stăpânire.
Judecie, substantiv (învechit)
Sinonime:
domnie, parte, stăpânire, suveranitate, unghi, (învechit și regional) giudecie.
Toropi, verb
Sinonime:
a ajunge, a ameți, a bate zdravăn, a birui, a buimăci, a copleși, a covârși, a culca la pământ, a cuprinde, a distruge, a făcălui, a înfrânge, a învinge, a lua în stăpânire, a moleși, a năpădi, a omorî, a podidi, a prinde, a răzbi, a snopi, a stâlci, a strica, a strivi (bătând, lovind), a stropși, a tăbăci, a ucide în bătaie, a zdrobi (în bătăi), (figurat) a doborî, (figurat) a lovi, (învechit) a preacovârși, (învechit) a se exalta.
Epicrație, substantiv (grecism învechit)
Sinonime:
domeniu, dominație, guvernare, provincie, stat, stăpânire.
Încălecare, substantiv
Sinonime:
așezare călare, încălecat, (figurat) dominație, (figurat) stăpânire, (învechit și popular) călărit, (învechit) încălărare, (învechit) încălecătură, (popular și familiar) suprapunere, (popular și familiar) supunere.
Începătorie, substantiv (învechit)
Sinonime:
conducere, domnie, putere, rang înalt, stăpânire.
