Specific (specifică), adjectiv Sinonime:
caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.
Specifica, verb Sinonime:
a indica, a arăta, a determina, a preciza, a menţiona.
Specificăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
specificație.
Specificare, substantiv
Sinonime:
consemnare, indicare, indicație, înregistrare, însemnare, menționare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, relatare, specificație, (învechit) scriptură, (variantă) (învechit) spețificare.
Specificat, adjectiv
Sinonime:
anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărât, indicat, menționat, precizat, rânduit, stabilit, statornicit.
Specificație, substantiv
Sinonime:
designație, indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare; (variante învechite) specificațiune, specificăciune, spețifăcăciune, spețificație.
Specificațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
specificație.
Specificativ, adjectiv
Sinonime:
specificator.
Specificator, adjectiv
Sinonime:
indicator, specificativ, (variantă) specificător.
Specificitate, substantiv feminin Sinonime:
specific, caracteristică, notă aparte.
Calitate, substantiv feminin Sinonime:
aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.
Caracteristic (caracteristică), adjectiv Sinonime:
specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.
Caracteristică, substantiv feminin Sinonime:
trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.
Consemna, verb
Sinonime:
a fixa în scris, a înregistra, a înscrie, a însemna, a menționa, a nota, a preciza, a reda într-un proces verbal, a scrie, a specifica, a trece, (învechit) a consigna, (învechit) a notifica, (învechit) a semna; a depune, (sume de bani) a pune la păstrare la o instituție bancară; a pedepsi, a priva, a supune unui consemn.
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.
Dominant (dominantă), adjectiv
Sinonime:
preponderent, relevant; specific, caracteristic; stăpânitor, predominant.
Fizionomie, substantiv feminin
Sinonime:
alură, aspect, chip, faţă, figură, înfăţişare, exterior, aer, expresie, mină, obraz, (învechit şi popular) boi, (regional) săbaş, (învechit) schimă, vedere, (familiar) mutră, (livresc) facies, mască, configurație; originalitate, singularitate, specificitate.
Indice, substantiv neutru
Sinonime:
ac, arătător, caracter, cifră, clasificator, criteriu, exponent, grad, index, indicator, indicație, informație, listă, literă, marcă, număr, parametru, particularitate, proprietate, putere, registru, semn, semnal, simbol, specificitate, trăsătură; deget arătător.
Individual (individuală), adjectiv Sinonime:
personal, în persoană; singur, câte unul, particular, în particular, singular, original, specific.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Întona, verb Sinonime:
a începe un cântec, a fredona. Intona, verb
Sinonime:
a cânta, a executa un cântec, a fredona, a îngâna, a întona, a modula, a murmura, a rosti cu un ton specific.
Menţiona, verb Sinonime:
a arăta, a indica, a semnala, a marca, a releva, a remarca, a observa, a aminti, a scoate în evidenţă, a specifica.
Obişnuit (obișnuită), adjectiv
Sinonime:
acomodat, banal, caracteristic, clasic, comun, consacrat, consfințit, cotidian, cunoscut, curent, dedat, deprins, familiar, familiarizat, firesc, frecvent, natural, normal, oarecare, ordinar, prozaic, răspândit, regulat, simplu, specific, tradițional, uzual, zilnic, (figurat) curat, (învechit) fireș, (învechit) prost, (învechit) prostesc, (rar) sacramental, (învechit) obicinuit, (învechit) obiciuit.
Original (originală), adjectiv
Sinonime:
aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, idiosincrasic, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Personal (personală), adjectiv Sinonime:
individual, propriu, particular, privat, specific, caracteristic.
Prevedea, verb Sinonime:
a anticipa, a intui, a simţi; a bănui; a specifica, a prescrie, a menţiona; a echipa, a înzestra, a dota.
Proprietate, substantiv feminin Sinonime:
posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.
Propriu (proprie), adjectiv Sinonime:
personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.
Reprezentativ (reprezentativă), adjectiv
Sinonime:
alegoric, caracteristic, clasic, emblematic, expresiv, grăitor, ilustrativ, intelectual, parlamentar, semnificativ, simbolic, specific, tipic, (livresc) exponenţial.
Său (sa), adjectiv şi pronume posesiv Sinonime:
propriu, al lui, al ei; (singular) soţul, soţia; (la plural) familia, rudele, prietenii; specific, caracteristic.
Stipulaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aranjament, clauză, condiţie, dispoziție, învoială, prevedere, punct, specificare, stipulare, termen, (învechit și popular) tocmeală, (învechit) stipulațiune, (învechit) șart.
Sui-generis, adjectiv Sinonime:
aparte, specific, particular, în felul său.
Tipic (tipică), adjectiv Sinonime:
specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.
Trăsătură, substantiv feminin Sinonime:
linie, contur, haşură; aspect specific, caracteristică, manieră, expresie.
Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime:
timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.
Densitate (densități), substantiv feminin
Sinonime:
desime; compacitate, concentrație, greutate, grosime; (fizică) masă specifică.
Antiser, substantiv
Sinonime:
(farmacie) ser specific.
Caiet, substantiv
Sinonime:
album, blocnotes, carnet, livret, registru, (Banat şi sudul Transilvaniei) propis, (Transilvania) tecă, (învechit) tartaj; (caiet de notiţe) maculator; (caiet de sarcini) specificaţie tehnică.
Chirlaucă, substantiv
Sinonime:
(regional) (prună tânără atacată și deformată de o ciupercă specifică) hurlup; urlup.
Denota, verb
Sinonime:
a arăta, a atesta, a dovedi, a exhiba, a expune, a indica, a marca, a releva, a semnifica, a specifica, a trăda, a vădi; a exprima un sens.
Etnic, adjectiv
Sinonime:
distinct, etnicesc, rasial, reprezentativ, specific; (nume etnic) etnonim, nume de popor.
Hiponim, adjectiv
Sinonime:
particular, specific.
Tehnic, adjectiv
Sinonime:
special, specializat, specific; tehnologic.
Fațetă (fațete), substantiv
Sinonime:
fațadă, față; (la figurat) alură, aparență, aspect specific, mină, prestanță, siluetă.
Volumic, adjectiv
Sinonime:
(masă volumică) densitate absolută, densitate proprie, masă specifică.
Rezistivitate, substantiv
Sinonime:
(fizică) rezistenţă specifică.
Menţionare, substantiv
Sinonime:
consemnare, indicare, înregistrare, mențiune, pomenire, precizare, scriptură, semnalare, specificare.
Indicațiune, substantiv
Sinonime:
adnotație, aviz, directivă, dovadă, indicație, indiciu, informație, instrucțiune, îndrumare, însemnare, lămurire, marcă, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precept, precizare, prescripție, prevedere, recomandare, regulă, reper, semn, simptom, specificare, specificație, sugestie, (învechit) ustav.
Însușietate, substantiv
Sinonime:
atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.
Însușit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.
Preciziune, substantiv
Sinonime:
acuratețe, brevitate, claritate, concizie, conciziune, dexteritate, exactitate, exactitudine, fidelitate, finețe, justețe, meticulozitate, netitate, precizie, rigoare, siguranță; explicație, informație precisă, lămurire, precizare, specificație.
Originalitate, substantiv
Sinonime:
bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.
Unicitate, substantiv
Sinonime:
anticonformism, exemplaritate, identitate, individualitate, originalitate, reprezentativitate, singularitate, specificitate, tipicitate, unitate.
Exemplaritate, substantiv
Sinonime:
originalitate, reprezentativitate, specificitate, tipicitate, unicitate.
Stipula, verb
Sinonime:
a face o stipulație, a indica în mod special, a menționa, a preciza, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili.
Caracterizator, adjectiv
Sinonime:
caracterizant, specific.
Topic, substantiv
Sinonime:
loc comun, poncif, subiect; (medicament) cataplasmă, liniment, remediu, sinapism, unguent. Topic, adjectiv
Sinonime:
adecvat, caracteristic, local, potrivit, specific, tipic, (învechit) topicesc.
Selectivitate, substantiv
Sinonime:
originalitate, singularitate, specificitate, (biologie) afinitate electivă.
Peculiaritate, substantiv (învechit)
Sinonime:
distincție, particularitate, specificitate.
Reluctivitate, substantiv
Sinonime:
(fizică) reluctanţă specifică.
Reluctanță, substantiv
Sinonime:
(fizică) rezistență magnetică; (reluctanţă specifică) reluctivitate.
Precizare, substantiv
Sinonime:
clarificare, consemnare, conturare, definire, delimitare, deslușire, determinare, dezlegare, elucidare, evidențiere, explicare, explicație, fixare, hotărâre, indicare, indicație, înregistrare, însemnare, lămurire, limpezire, menționare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, prescripție, prevedere, profilare, proiectare, punere, reliefare, rezolvare, soluție, soluționare, specificare, specificație, stabilire, statornicire, (figurat) cheie, (figurat) descâlcire, (grecism învechit) prohdiorihmos, (învechit) pliroforie, (învechit) răspicare, (învechit) scriptură.
Ser, substantiv
Sinonime:
(biochimie) plasmă, vaccin, (învechit) zer, (ser specific) antiser, (variantă) serum.
Definitor, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitoriu, definițional, elocvent, reprezentativ, specific.
Specializat, adjectiv
Sinonime:
special, specialist, specific, tematic.
Designativ, adjectiv
Sinonime:
designator, specificator, (învechit) desemnator.
Structural, adjectiv
Sinonime:
adânc, alcătuitor, capital, cardinal, component, considerabil, constituent, constitutiv, crucial, de esență, de profunzime, de structuralism, de structură, decisiv, esențial, formativ, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, major, nodal, organic, organizatoric, primordial, profund, radical, serios, structuralist, substanțial, vital, (rar) sistematic, (rar) specific, (rar) temeinic.
Spețificare, substantiv (învechit)
Sinonime:
consemnare, indicare, indicație, înregistrare, însemnare, menționare, mențiune, notă, observație, precizare, specificare, specificație, (învechit) scriptură.
Tipicitate, substantiv
Sinonime:
exemplaritate, particularitate, reprezentativitate, specific, specificitate, tipism, unicitate, (învechit) peculiaritate.
Tipism, substantiv
Sinonime:
specific, specificitate, tipicitate.
Spețifăcăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
specificație.
Spețificație, substantiv (învechit)
Sinonime:
specificație.
