Scăpăta, verb Sinonime:
a apune, a asfinţi, a se însera; a aluneca, a cădea, a se cufunda, a fi în declin; a sărăci, a-și pierde averea.
Scăpătăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
decadență, mizerie, sărăcie, sărăcire, (învechit) scăpăciune, (popular) scăpătare.
Scăpătare, substantiv
Sinonime:
apus, asfinţire, asfinţit, decadenţă, decădere, declin, degenerare, mizerie, regres, sărăcie, sărăcire.
Scăpătat, substantiv neutru Sinonime:
(popular) asfinţit, apus; declin, coborâş, pantă.
Apune, verb Sinonime:
a asfinţi, a scăpăta, a fi în declin, a dispare; a deceda, a muri.
Apus, substantiv neutru Sinonime:
asfinţit, scăpătatul soarelui, înserare; declin, decădere; occident, vest. Apus, adjectiv
Sinonime:
trecut.
Asfinţi, verb Sinonime:
a apune, a scăpăta, a coborî.
Declin, substantiv neutru
Sinonime:
regres, decădere, degradare; apus, asfinţire, asfinţit, crepuscul; scăpătare, decadenţă, (învechit) descreştere, scădenie, scădere.
Declina, verb
Sinonime:
a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.
Faliment, substantiv neutru
Sinonime:
sărăcie, scăpătare, mofluzie, bancrută, crah, (învechit şi regional) selamet, (învechit) mofluz, mofluzenie, mofluzlâc, (învechit, în Transilvania) cridă; (figurat) ruină, eșec total, eșec complet, nereușită totală, fiasco.
Falit (falită), adjectiv
Sinonime:
insolvabil, mofluz, sărăcit, scăpătat, aflat în faliment; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.
Împuţina, verb
Sinonime:
a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a descreşte, a scădea, a slăbi, a-i scădea forța fizică, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (Transilvania) a scăpăta.
Ruina, verb Sinonime:
a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea. Ruină, substantiv feminin Sinonime:
dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.
Sărac (săracă), adjectiv Sinonime:
sărman, nevoiaş, strâmtorat, împovărat, scăpătat, ruinat, calic, în mizerie, cerşetor, golan; biet, nenorocit; neroditor, neproductiv, nefertil, sec, steril.
Sărăci, verb Sinonime:
a scăpăta, a calici, a se ruina, a ajunge în sapă de lemn, a decădea, a da de fundul sacului, a rămâne pe drumuri; a despuia, a jecmăni, a fura, a sustrage, a lăsa pe drumuri.
Sărăcie, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, penurie, paupertate, strâmtorare, împovărare, scăpătare, mizerie, calicie.
Sărman (sărmană), adjectiv Sinonime:
sărac, lipsit, nevoiaş, fără mijloace, strâmtorat, împovărat, scăpătat; amărât, nenorocit, biet.
Scădea, verb Sinonime:
a reduce, a micşora, a diminua, a împuţina, a scurta, a pierde, a concentra; a reține, a opri; a detaşa, a defalca, a desprinde; (figurat) a se potoli, a descreşte, a se domoli; a scăpăta, a apune.
Scăpa, verb Sinonime:
a se elibera, a se desprinde, a se salva; a se debarasa, a se descotorosi, a renunţa, a da drumul; a apune, a scăpăta, a fi în declin; a pierde, a nu mai apuca, a nu mai prinde; a nu lua în seamă, a omite, a pierde din vedere, a nesocoti.
Tomnatic (tomnatică), adjectiv Sinonime:
(figurat) în declin, scăpătat, trecut, îmbătrânit; (figurat) celibatar, becher, burlac.
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime:
căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.
Decavare, substantiv
Sinonime:
ruinare, distrugere, sărăcire, scăpătare.
Decavat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, distrus, sărăcit, scăpătat.
Decădea, verb
Sinonime:
a regresa, (învechit) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, a retrograda; a se animaliza, a (se) abrutiza, a se declasa, a se degrada, a se degenera, a se ruina; a se corupe.
Scăpăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
mizerie, sărăcie, (învechit) scăpătăciune, (popular) scăpătare.
Meseri, verb
Sinonime:
(învechit) a calici, a fi sărac, a ruina, a sărăci, a scăpăta, a trăi în sărăcie.
Mişelire, substantiv (învechit)
Sinonime:
sărăcire, scăpătare.
Sărăcire, substantiv
Sinonime:
pauperizare, ruinare, scăpătare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Ruinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Reduce, verb
Sinonime:
a (se) atenua, a (se) calma, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) ieftini, a (se) împuțina, a (se) limita, a (se) liniști, a (se) mărgini, a (se) mici, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) restrânge, a (se) rezuma, a (se) scurta, a (se) tempera, a (se) ușura, a concentra, a constrânge, a cotropi, a cuceri, a descrește, a face să fie mai mic, a încetini, a lăsa, a obliga, a ocupa, a prescurta, a readuce, a scădea, a se mulțumi, a sili, a simplifica, a slăbi, a sta, a subjuga, a supune, (figurat) a (se) îmblânzi, (figurat) a (se) îndulci, (figurat) a (se) înmuia, (figurat) a (se) muia, (figurat) a comprima, (figurat) a condensa, (figurat) a piluliza, (învechit și figurat) a îngusta, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (învechit) a reduțirui, (popular și figurat) a se pișca, (rar) a (se) pacifica, (rar) a se încheia, (Transilvania) a scăpăta.
Înmurgi, verb (învechit)
Sinonime:
a amurgi, a însera, a scăpăta, a se întuneca.
Sărmăni, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a calici, a ruina, a sărăci, a scăpăta, (variantă) a surumăni.
