Recul, substantiv neutru Sinonime:
retragere, dare înapoi.
Recula, verb
Sinonime:
a face un recul, a se retrage, a se smuci înapoi.
Reculant, adjectiv
Sinonime:
(tehnică) retractabil.
Reculege, verb Sinonime:
a se regăsi, a-şi reveni, a-şi veni în fire; a se concentra, a medita.
Reculegere, substantiv
Sinonime:
adâncire în gânduri, contemplație, meditație, pietate, reflecție, revenire.
Dezmetici, verb Sinonime:
a-şi reveni, a se trezi, a se reculege, a se trezi.
Meditaţie, substantiv feminin
Sinonime:
automeditație, concentrare, contemplație, cugetare, gândire, meditare, reculegere, reflectare, reflecţie, reflexie, reverie, vis, visare, (învechit) schepsis; lecție, meditare, pregătire, preparare, preparație.
Pace, substantiv feminin
Sinonime:
linişte, tăcere, calm, serenitate, seninătate; împăcare, armonie, reculegere, reconciliere; înţelegere, acord, învoială.
Ruga, verb Sinonime:
a implora, a invoca, a cere; a se închina, a face rugăciuni, a se reculege. Rugă, substantiv feminin Sinonime:
rugăciune, rugăminte, implorare; cerere, jalbă, petiţie, doleanţă, solicitare.
Decala, verb
Sinonime:
a desincroniza, a inversa, a întârzia, a recula, a retarda.
Derivă (derive), substantiv feminin
Sinonime:
abatere, depărtare, recul, retragere.
Dezameţit, adjectiv
Sinonime:
dezmeticit, recules, trezit.
Dezbăta, verb
Sinonime:
a (se) trezi din beție, a dezmetici, a reculege, a regăsi, a reveni, a trezi.
Dezmeticire, substantiv
Sinonime:
dezmeticit, reculegere, regăsire, revenire, trezire, (figurat) clarificare, (învechit) dezamețire, (prin extensiune) demență, (variantă) dezmetecire.
Dezmeticit, adjectiv
Sinonime:
recules, trezit, (rar) dezameţit.
Dezmeţi, verb
Sinonime:
a (se) dezmetici, a (se) reculege, a (se) regăsi, a(-și) reveni, a (se) trezi.
Regresiune, substantiv
Sinonime:
involuție, recul, regres, retrogresiune, subinvoluție; epanodă.
Replia, verb
Sinonime:
a (se) strânge, a bate în retragere, a recula, a regresa, a se retracta, a se retrage în ordine, (figurat) a medita, (figurat) a se retrage în sine.
Regăsire, substantiv
Sinonime:
identificare, reaflare, reculegere, recunoaștere, redescoperire, revedere, revenire.
Recesiune, substantiv
Sinonime:
criză, depresiune, marasm, penurie, recul, retragere, slumpflație, stagflație, stagnație, (variantă) recesie.
Trezire, substantiv
Sinonime:
deşteptare, dezbătare, dezmeticire, răsuflare, reculegere, regăsire, revenire, sculare, sculat.
Revenire, substantiv
Sinonime:
dezmeticire, întoarcere, reapariție, reculegere, regăsire, reîntoarcere, trezire.
Marșarier, substantiv
Sinonime:
mers înapoi, reculare.
Retrogresiune, substantiv
Sinonime:
mișcare în direcție opusă, recul, reflux, regresiune, retragere, retrogradație.
Repusa, verb
Sinonime:
a produce un efect de recul, a respinge, a retrimite, a rezista victorios.
Religiozitate, substantiv
Sinonime:
credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, reculegere, smerenie, (figurat) atenție mare, (figurat) rigurozitate, (figurat) sfințenie, (figurat) strictețe, (învechit) blagocestie, (învechit) blagocestivie, (învechit) hristoitie, (învechit) râvnă, (învechit) râvnire, (învechit) relighiozitate, (învechit) religiositate, (învechit) smerire, (livresc) devoțiune.
Regresie, substantiv
Sinonime:
decadență, decădere, declin, degenerescență, epanodă, involuție, recul, regres, regresiune, retrogresiune, reversie, reversiune, subinvoluție.
Recâștiga, verb
Sinonime:
a recăpăta, a recuceri, a recupera, a redobândi, a relua, a reocupa, (învechit) a recuprinde, (rar) a-și reveni, (rar) a se reculege.
Reflua, verb
Sinonime:
(despre ape, lichide) a recula, a reveni, a se întoarce.