Pustiu, substantiv neutru Sinonime:
pustietate.
Pustiu (pustie), adjectiv Sinonime:
necultivat, neîngrijit, nelocuit, părăginit, ruinat, părăsit; nepopulat, deşert, gol, vid; (figurat) fără rost, fără sens, zadarnic; singur, izolat, stingher.
Arid (aridă), adjectiv Sinonime:
uscat, sec, sterp, nisipos, neroditor, pustiu, deşertic, vid, steril; (figurat) sărac, lipsit de farmec, fad; neatrăgător.
Deşert, substantiv neutru
Sinonime:
pustiu, pustietate, teren arid, pustă, (rar) pustiire, (regional) pustieşag, (învechit) ariniş, pustiiciune; (deşert de argilă) takâr; (deşert de nisip) erg; (deşert de piatră) hamadă; (anatomie) flămânzare, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină.
Deşert (deșartă), adjectiv
Sinonime:
gol, pustiu, nelocuit, nepopulat; vanitos, mândru, orgolios; amăgitor, efemer, găunos, iluzoriu, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, ireal, înşelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.
Drac, substantiv masculin
Sinonime:
diavol, demon, (articulat) necuratul; rău, nestăpânit, crud; aghiuţă, (articulat) încornoratul, (articulat) naiba, satană, tartor, (livresc) belzebut, (rar) scaraoţchi, (popular şi familiar) michiduţă, (articulat) nichipercea, (articulat) pârlea, sarsailă, (popular) faraon, idol, (articulat) împeliţatul, (articulat) mititelul, (articulat) nefârtatul, (articulat) nevoia, (articulat) pârdalnicul, (articulat) procletul, (articulat) pustiul, (articulat) vicleanul, cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (învechit şi regional) mamon, (articulat) săcretul, (articulat) sotea, (regional) hâdache, (articulat) năpustul, spurc, spurcat, şeitan, şotcă, ucigan, (Transilvania, Banat şi Maramureș) bedă, (Moldova şi Bucovina, articulat) benga, (prin Bucovina) carcandilă, (Transilvania şi Moldova, articulat) mutul, (prin Moldova şi Bucovina, articulat) pocnetul, (prin Oltenia) sarsan, (prin Moldova) scaloi, (prin Bucovina, articulat) şlactrafu, (învechit și articulat) împiedicătorul, (articulat) nepriitorul, (eufemistic, articulat) păcatul; (figurat) poznaş, isteţ, vioi, al naibii; (ihtiologie) (drac-de-mare) dragon.
Gol (goală), adjectiv
Sinonime:
autentic, desculț, despuiat, deșert, dezbrăcat, exact, golit, lipsit de conținut, neacoperit, neîncărcat, nelocuit, neocupat, nescris, neumblat, nud, pleșuv, pustiu, secat, secătuit, simplu, vid, (astăzi rar) sleit; (figurat) sărac, neavut, golaş; (figurat) sec, fără conţinut, fără fond.
Pustietate, substantiv feminin Sinonime:
pustiu, deşert, pustă; (figurat) singurătate, solitudine, izolare.
Pustii, verb Sinonime:
a devasta, a face praf, a nimici, a lăsa pustiu, a ruina, a distruge.
Sălbatic (sălbatică), adjectiv Sinonime:
nedomesticit, neîmblânzit, nedomolit, aprig, focos; necultivat, nelucrat; nelocuit, pustiu, primitiv, necivilizat; retras, nesociabil, singuratic; inuman, crud, barbar, animalic; (figurat) înfricoşător, înfiorător.
Sălbăticie, substantiv feminin Sinonime:
cruzime, barbarie, brutalitate, primitivism; paragină, pustiu.
Solitar (solitară), adjectiv Sinonime:
izolat, singuratic, retras; pustiu, neumblat, lăturalnic.
Steril (sterilă), adjectiv Sinonime:
sterp, neroditor, neproductiv, nefertil, deşert; pustiu, sec, (învechit) lovit de stârpiciune; (figurat) infructuos, nefolositor, zadarnic, inutil, van, ineficace; dezinfectat, antiseptic, igienic.
Vid (vidă), adjectiv
Sinonime:
deşert, gol, mort, necultivat, nelocuit, neocupat, nul, pustiit, pustiu, sălbatic, (figurat) fără expresie, (figurat) şters, (învechit și popular) sec, (învechit și popular) secat, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Dezolare, substantiv
Sinonime:
decepție, demoralizare, depresie, depresiune, deprimare, descurajare, dezamăgire, deziluzie, jale, mâhnire (adâncă), (figurat) pustietate, (figurat) pustiu, (figurat) văduvie, (învechit) demoralizație, (învechit) dezolație, (învechit) dezolațiune, (învechit) dezolățiune.
Deșertic, adjectiv
Sinonime:
arid, de deșert, infertil, pustiu, steril, (variantă) dezertic.
Pustie, substantiv (popular)
Sinonime:
pustiu.
Necultivat, adjectiv
Sinonime:
deşert, gol, incult, înţelenit, neexploatat, nelucrat, primitiv, pustiit, pustiu, sălbatic, vid, virgin, (învechit şi regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Săcret, adjectiv
Sinonime:
afurisit, ascuns, blestemat, câinos, deşert, dosit, dosnic, ferit, gol, hain, izolat, îndrăcit, lăturalnic, necălcat, necultivat, nelocuit, nepopulat, nestrăbătut, neumblat, pustiu, rău, retras, sălbatic, singuratic, tainic, tăinuit, ticălos, vid. Săcret, substantiv
Sinonime:
afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.
Sălbătăcime, substantiv
Sinonime:
asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, pustietate, pustiu, răutate, sălbăticie, sălbăticime, violenţă, vitregie.
Sălbătăciune, substantiv
Sinonime:
barbarie, primitivism, primitivitate, pustietate, pustiu, sălbăticie, sălbăticiune.
Aghiuță, substantiv
Sinonime:
belzebut, cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, demon, diavol, drac, ducă-se-pe-pustii, idol, împelițatul, încornoratul, mititelul, naiba, năpustul, necuratul, nefârtatul, nepriitorul, nevoia, nichipercea, pârdalnicul, pârlea, procletul, pustiul, sarsailă, satană, săcretul, scaraoțchi, sotea, spurc, spurcat, șeitan, șotcă, tartor, tichiuţă, ucigan, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, vicleanul, (eufemistic) păcatul, (învechit și regional) mamon, (învechit) împiedicătorul, (Moldova și Bucovina) benga, (popular și familiar) michiduță, (popular) faraon, (prin Bucovina) carcandilă, (prin Bucovina) șlactrafu, (prin Moldova și Bucovina) pocnetul, (prin Moldova) scaloi, (prin Oltenia) sarsan, (regional) hâdache, (Transilvania și Moldova) mutul, (Transilvania, Banat și Maramureș) bedă.
Pustieşag, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie; ogor lăsat în paragină, pământ necultivat.
Pustiicios, adjectiv
Sinonime:
deșert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid.
Pustiiciune, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie.
Pustiire, substantiv
Sinonime:
deşert, devastare, dezastru, distrugere, nimicire, pustietate, pustiu.
Silişte, substantiv
Sinonime:
arie, arman, imaș, izlaz, pășune, pustiu, vatră; (variante) săliște, seliște.
Necirculat, adjectiv
Sinonime:
gol, nefrecventat, neumblat, pustiu.
Nelocuit, adjectiv
Sinonime:
deșert, gol, nepopulat, pustiu, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Nepopulat, adjectiv
Sinonime:
deșert, gol, nelocuit, pustiu, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Nepăzit, adjectiv
Sinonime:
nesupravegheat, (rar) pustiu.
Pustieciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deșert, pustiu, (învechit) pustiiciune.