Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime:
ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.
Cerinţă, substantiv feminin Sinonime:
cerere; exigenţă, pretenţie; nevoie, trebuinţă, necesitate.
Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Emfază, substantiv feminin
Sinonime:
afectare, afectație, declamație, exagerație, grandilocvență, hiperbolă, patos, pedantism, pretenție, retorică, solemnitate.
Exigenţă, substantiv feminin
Sinonime:
severitate, pretenţie, cerinţă; nevoie, trebuinţă, necesitate, rigurozitate, conştiinciozitate.
Necesitate, substantiv feminin
Sinonime:
cerinţă, exigență, folos, imperativ, nevoie, obligativitate, obligație, oportunitate, pretenție, solicitare, trebuinţă, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință; (fiziologie) (plural articulat) nevoile, (popular, articulat) treaba.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Reclamație, substantiv feminin
Sinonime:
cerere, doleanță, petiție, plângere, pretenție, reclamare, revendicare, sesizare, (desuet) lament, (învechit și popular) pâră, (învechit și regional) lacrimă, (învechit și regional) lăcramă, (învechit și regional) plânsoare, (învechit și regional) ponoslu, (învechit) arătare, (învechit) artic, (învechit) arz, (învechit) dava, (învechit) jalovanie, (învechit) jeluială, (învechit) jeluire, (învechit) jeluit, (învechit) lăcrămație, (învechit) lăcrimăție, (învechit) pârâre, (învechit) pitac, (învechit) ponosluire, (învechit) pricire, (învechit) răvaș cu jalobă, (învechit) reclamațiune, (învechit) reclemație, (învechit) rugat, (învechit) suplică, (învechit) tânguire, (popular) jalbă, (regional) ponos, (turcism învechit) dovagie, (turcism învechit) ruca.
Tânguire, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, boceală, bocet, bocire, bocit, căinare, durere, geamăt, întristare, jale, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, mâhnire, necaz, pâră, plângere, plâns, pretenţie, protest, reclamație, scâncet, supărare, suspin, tânguială, tânguit, vaier, vaiet, văitare, văitat, văitătură, (învechit și regional) olălăire, (învechit) jalovanie, (învechit) obidire, (învechit) olecăire, (învechit) scâncitură, (popular) jelanie, (popular) jeluială, (popular) vai, (popular, familiar și depreciativ) văicăreală, (rar) scânceală, (regional) vaicăr, (regional) văierare, (regional) văierat.
Veleitate, substantiv feminin
Sinonime:
ambiţie, dorinţă, pretenţie, (învechit) pretenderisire.
Cerere, substantiv
Sinonime:
pretenţie, revendicare, revendicaţie, (învechit) pretendă, (grecism învechit) pretenderimă, (turcism învechit) teclif; (termen juridic) (cerere reconvenţională) reconvenţiune; solicitare, apel, rugăminte, petiţie, cerinţă; căutare.
Afectație, substantiv
Sinonime:
afectare, cabotinaj, dandism, fanfaronadă, grandilocvență, pedanterie, prețiozitate, pretenție, purism, puritanism, purtare nefirească, snobism, tartuferie, teatralism; atribuție, desemnare, destinație, nominație.
Dandism, substantiv
Sinonime:
afectație, comedie, exagerație, fanfaronadă, grandilocvență, grimasă, ipocrizie, manierism, pretenție, tartuferie.
Inaghie, substantiv
Sinonime:
ambiţie, pretenţie, veleitate.
Nacafa, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, defect, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiță, încurcătură, maimuțăreală, moft, naz, năcăfală, năpastă, nărav, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obișnuință, pacoste, pasiune, pocinog, poftă, preocupare, pretenție, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană, viciu.
Recerinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință.
Teclif, substantiv
Sinonime:
(învechit) cerere, petiție, pretenție, revendicare, revendicație.
Nevoinţă, substantiv
Sinonime:
anevoință, belea, bucluc, caznă, cerință, chin, dandana, dificultate, efort, exigență, forțare, greutate, impas, impediment, imperativ, inconvenient, încurcătură, lipsă, mizerie, muncă, năpastă, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obligație, obstacol, opreliște, osteneală, pacoste, piedică, pocinog, pretenție, rău, sărăcie, sforțare, silință, stavilă, strădanie, străduință, supărare, trebuință, trudă, zbatere.
Pretenderisire, substantiv
Sinonime:
(învechit) pretenție, veleitate.
Pretenderimă, substantiv
Sinonime:
(învechit) cerere, pretenție, revendicare, revendicație.
Vanitate (vanități), substantiv
Sinonime:
ambiție neîntemeiată, aroganță, fatuitate, gloriolă, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, ostentație, pretenție, suficiență, trufie, țanțoșie; (la plural) deșertăciune, futilitate, himeră, inanitate, insignifianță, inutilitate, zădărnicie.
Trebuinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, folos, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, solicitare, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință.
Niştotă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cerință, exigență, imperativ, lipsă, mizerie, necesitate, nevoie, obligație, penurie, pretenție, sărăcie, scumpete, trebuință.
Rigurozitate, substantiv
Sinonime:
acribie, asprime, constrângere, conștiinciozitate, exactitate, exactitudine, exigență, intransigență, meticulozitate, precizie, pretenție, rigoare, scrupulozitate, severitate, strășnicie, strictețe, (familiar și depreciativ) tipicărie, (figurat) duritate, (învechit) scumpătate, (învechit) strășnicire.
Pretindă, substantiv (învechit)
Sinonime:
pretenție.
Revendicaţie, substantiv
Sinonime:
adjurare, cerere, desiderata, pretenție, revendicare, solicitare, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit) pretendă, (învechit) suplică, (turcism învechit) teclif, (variantă) revendicațiune.
Revendicare, substantiv
Sinonime:
cerere, doleanță, exigență, implorație, pretenție, reclamație, revendicație.
Pretendă, substantiv (învechit)
Sinonime:
cerere, pretenție, revendicare, revendicație. Pretenda, verb (învechit)
Sinonime:
a pretinde.
Pretensie, substantiv (învechit)
Sinonime:
pretenție.
Predenție, substantiv (învechit)
Sinonime:
pretenție.
Pretensione, substantiv (învechit)
Sinonime:
pretenție.
Pretensiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
pretenție.
Pretențion, substantiv (învechit)
Sinonime:
pretenție.
Pretențiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
pretenție.
Nevoire, substantiv (învechit)
Sinonime:
cerință, chin, chinuire, constrângere, dificultate, efort, exigență, greutate, imperativ, împotrivire, îngrijire, necesitate, nevoie, obligație, păgubire, pretenție, suferință, trebuință.
Exigere, substantiv (învechit)
Sinonime:
pretenție (exagerată).
