Pleca, verb Sinonime:
a porni, a se duce, a merge, a se deplasa, a se urni, a se îndepărta, a o lua din loc, a se retrage; a renunţa, a părăsi, a abandona, a o şterge; (reflexiv) a se înclina, a se îndoi, a se încovoia, a se apleca; a se coborî; a se închina, a saluta; (figurat) a ceda, a se supune.
Plecăcios, adjectiv
Sinonime:
(învechit și regional) ascultător, flexibil, supus, (variantă) plăcăcios; (popular) grețos.
Plecăciune, substantiv feminin
Sinonime:
ascultare, cuminţenie, docilitate, închinăciune, modestie, respect, reverenţă, smerenie, supunere, temenea.
Plecare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.
Plecat (plecată), adjectiv Sinonime:
aplecat, înclinat, îndoit, încovoiat; (figurat) supus, ascultător, umil, smerit, respectuos, obedient.
Plecăti, verb (regional)
Sinonime:
a face o indigestie, a i se apleca, a i se face greață.
Plecător, adjectiv
Sinonime:
conjunctiv, flexibil, flexionar, subjonctiv.
Apleca, verb Sinonime:
a (se) pleca, a (se) îndoi, a încovoia, a (se) înclina, a (se) curba, a plia; (figurat) a (se) umili, a (se) supune, a deveni subordonat, a se ploconi, a fi obedient.
Aplecare, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, plecare, încovoiere, îndoire, curbare, flexiune; (figurat) predispoziție, înclinaţie, aplicare, aptitudine, tragere (pentru ceva).
Cauza, verb Sinonime:
a produce, a provoca, a pricinui, a determina, a da naştere. Cauză, substantiv feminin Sinonime:
motiv, pricină, ocazie; origine, obârşie, punct de plecare, fundament; (juridic) proces; afacere, interes; convingere.
Căciuleală, substantiv feminin Sinonime:
ploconire, plecăciune, linguşire; milogire, insistenţă, cerere, cerşit.
Cădea, verb Sinonime:
a pica, a coborî, a se lăsa în jos, a se prăvăli; a atârna, a se pleca; a se desprinde, a se rupe, a se dărâma, a se surpa; a pieri, a muri, a-şi înceta existenţa; a nu avea succes, a nu reuşi, a fi respins; (reflexiv) a reveni, a se cuveni; a se potrivi, a-i sta bine, a cadra.
Căra, verb Sinonime:
a duce, a transporta; (reflexiv) a se duce, a pleca, a se cărăbăni, a o şterge, a-și lua tălpăşiţa. Câră, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) (regional) sacagiţă, sfârlă, (prin Bucovina) sacăucă, (prin Moldova) smorlă; zvârlugă.
Cărăbăni, verb Sinonime:
(familiar) a da, a bate, a lovi; (reflexiv) a pleca, a se duce; a se căra, a o şterge, a-și lua tălpăşiţa.
Convinge, verb
Sinonime:
a lămuri; a-şi da seama, a recunoaște; a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca; a (se) asigura, a (se) încredinţa, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi; (figurat) a se pătrunde.
Culca, verb
Sinonime:
a se trânti, (învechit) a se tinde, a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune, a doborî, a tăvăli, (popular) a pologi, a apleca, a apune, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri, a pleca.
Declina, verb
Sinonime:
a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.
Decola, verb Sinonime:
a se ridica, a pleca, a zbura, a se înălţa.
Deplasa, verb
Sinonime:
a disloca, a luxa; a se duce, a pleca, a merge, a se da, a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mişca, a (se) muta, a (se) urni, (învechit şi popular) a (se) sminti, (învechit şi regional) a (se) clăti, (Moldova şi Transilvania) a (se) vâşca, a plimba, a circula, a trece, a împinge, a mâna, a aluneca, a acţiona, a schimba.
Descinde, verb Sinonime:
a coborî, a veni, a se trage (din cineva); a se opri, a trage (la o casă); a se deplasa, a pleca.
Duce, verb
Sinonime:
a (se) transporta, a căra; a merge, a (se) deplasa, a pleca, a colinda, a cutreiera; a trăi, a vieţui, a-şi petrece viaţa, a porni, (popular) a (se) mişca, (învechit şi regional) a păsa, a trece, a aduce, a ghida, a însoţi, a purta, a transmite, a se îndrepta, a trasa, a răspândi, a desfăşura, a întreţine, a suporta, a rezista, a-i merge, a sfârşi, a muri; a ademeni, a amăgi, a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a stăpâni, a trişa.
Emigra, verb
Sinonime:
a se expatria, a se exila, a pleca, a pribegi, (învechit şi livresc) a se desţăra, (învechit) a se înstrăina.
Exilat (exilată), adjectiv
Sinonime:
expatriat, surghiunit, plecat, îndepărtat, pribeag, înstrăinat, emigrant; retras, izolat, singuratic, alungat, gonit, izgonit, proscris, (livresc) relegat, (învechit) surghiun; (învechit) conesilat, (învechit) conexilat.
Flexibil (flexibilă), adjectiv
Sinonime:
(învechit) încovoios, mlădios, elastic, pliabil, suplu, maleabil; (gramatică) flexionar, (învechit) plecat, plecător; (figurat) acomodabil, ascultător, adaptabil, docil, maniabil, modulabil.
Flexiune, substantiv feminin
Sinonime:
arcuire, curbare, încovoiere, îndoire, mlădiere, modificare, schimbare, transformare; (gramatică) (flexiune nominală) declinare, declinaţie, (învechit) plecare.
Fugi, verb
Sinonime:
a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins. Fugi, interjecție
Sinonime:
pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând să fie așa!
Greaţă, substantiv feminin
Sinonime:
antipatie, apăsare, aversiune, dezgust, greu, greutate, încărcătură, lehamite, povară, sarcină, scârbă, silă, (învechit şi regional) slădici, (popular, la plural) plecate.
Hai, interjecție Sinonime:
haide. Hâi, verb
Sinonime:
a (se) apleca, a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a deveni strâmb, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) nărui, a (se) pleca, a (se) povârni, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) strâmba, a (se) surpa.
Ieşi, verb Sinonime:
a pleca, a se duce; a rezulta, a reieşi, a decurge, a izvorî, a urma; a se ivi, a apărea, a răsări, a creşte; a se decolora, a se spălăci; a ajunge, a se face, a deveni.
Ieșire, substantiv feminin
Sinonime:
anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.
Închina, verb Sinonime:
a se ruga, a implora; a dedica, a oferi, a consacra; a se preda, a ceda; a toasta, a cinsti; a se pleca, a se înclina.
Înstrăina, verb
Sinonime:
a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.
Învoi, verb
Sinonime:
a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.
Loc, substantiv neutru Sinonime:
spaţiu, întindere; punct de plecare, origine, obârşie; situaţie, post, funcţie, poziţie, rang, treaptă.
Maleabil (maleabilă), adjectiv
Sinonime:
adaptabil, deformabil, ductil, elastic, extensibil, flasc, flexibil, moale, modelabil, plastic; (figurat; despre caracter) acomodabil, acomodant, adaptabil, ascultător, conciliant, docil, elastic, influențabil, laxist, maniabil, mlădios, plecat, suplu, supus.
Merge, verb Sinonime:
a se deplasa, a se duce, a se mişca, a pleca, a se îndrepta; a fi în circulaţie, a avea curs, a funcţiona; a se potrivi, a fi convenabil, a fi acceptabil, a fi posibil.
Mistui, verb Sinonime:
a digera; a distruge, a nimici, a consuma; (figurat) a se chinui, a se zbate; (regional) a se ascunde, a se piti; (figurat) a pleca, a dispărea.
Năzui, verb
Sinonime:
a apuca, a aspira, a dori, a îndrepta, a jindui, a lua, a merge, a orienta, a păşi, a pleca, a porni, a râvni, a tinde, a ţinti.
Pasaj, substantiv neutru Sinonime:
trecere, gang, coridor, canal; fragment, extras, parte, paragraf, aliniat; migraţie, plecare, deplasare.
Părăsi, verb Sinonime:
a abandona, a renunţa, a lăsa; a evacua; a pleca, a se îndepărta, a abdica; a înceta, a întrerupe, a renunţa; a neglija.
Plocon, substantiv neutru
Sinonime:
atenție, bir, cadou, compliment, dar, dare, impozit, închinăciune, jertfă, mătanie, ofrandă, plecăciune, ploconeală, prinos, reverență, surpriză, temenea, (învechit) bairamlâc, (învechit) danie, (popular) rodină, (variantă) poclon.
Porni, verb Sinonime:
a pleca, a se urni, a se deplasa, a se mişca, a merge; a pune în funcţie; a întărâta, a aţâţa, a înverşuna, a înfuria.
Pornire, substantiv feminin
Sinonime:
antipatie, aptitudine, aspirație, avânt, demaraj, deplasare, dezlănțuire, ducă, dușmănie, elan, entuziasm, furie, imbold, impuls, invidie, înclinare, îndemn, înverşunare, lansare în execuție, mişcare, patimă, plecare, predispoziţie, tendinţă, urnire, violenţă, (învechit) purcedere, purces, (popular) porneală.
Prosternare, substantiv feminin Sinonime:
supunere, înclinare, închinăciune, plecăciune, aplecare; ploconire; venerare, divinizare, slăvire.
Provenienţă, substantiv feminin Sinonime:
origine, obârşie, sorginte, sursă, izvor, punct de plecare.
Purcede, verb (popular) Sinonime:
a porni, a pleca, a se pune în mişcare, a se duce, a (se) călători; a începe, a se porni; a lua naştere, a izvorî, a proveni.
Rămâne, verb Sinonime:
a sta pe loc, a nu pleca, a exista undeva, a nu se schimba, a dăinui; a prisosi, a fi în plus.
Reverenţă, substantiv feminin Sinonime:
închinăciune, plecăciune, temenea.
Roi, verb Sinonime:
a forfoti, a se aglomera; (figurat) a pleca, a o întinde, a o lua din loc, a se duce.
Salamalec, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
temenea, închinăciune, plecăciune. Salamalec, interjecție
Sinonime:
pace cu voi, pace vouă, (variantă) selamalâc.
Săvârşi, verb Sinonime:
a face, a înfăptui, a îndeplini, a realiza, a duce la bun sfârşit, a încheia, a termina, a făptui; (reflexiv) a muri, a-şi da sufletul, a sucomba, a-şi da obştescul sfârşit, a pleca dintre cei vii, a termina cu toate.
Simpatie, substantiv feminin
Sinonime:
afabilitate, afecţiune, afinitate, amabilitate, amiciție, apropiere, ataşament, atașare, atracţie, atragere, camaraderie, colegialitate, cordialitate, devotament, dragoste, empatie, fraternitate, frăție, predilecție, predispoziție, predispunere, preferință, prietenie, tovărășie, (figurat) aplecare, (figurat) căldură, (figurat) înclinare, (figurat) înclinație, (figurat) slăbiciune, (învechit și figurat) plecare, (învechit) frățietate, (popular) prieteșug.
Smerenie, substantiv feminin
Sinonime:
candoare, castitate, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, devoțiune, evlavie, feciorie, inocență, micșorare, modestie, neprihănire, nevinovăție, obsecviozitate, pietate, pioșenie, piozitate, pocăință, pudicitate, pudoare, religiozitate, sfială, smereală, umilință, virginitate, (familiar) spăseală, (familiar) spăsenie, (învechit și regional) milă, (învechit) blagocestie, (învechit) blagocestivie, (învechit) blagocestvie, (învechit) hristoitie, (învechit) minuniciune, (învechit) molcomire, (învechit) oviliciune, (învechit) plecare, (învechit) plecat, (învechit) râvnă, (învechit) râvnire, (învechit) smericiune, (învechit) smerință, (învechit) smerire, (învechit) smeritură, (învechit) smernicie, (învechit) supunere, (învechit) umiliațiune, (învechit) umilitate, (învechit) zmerenie.
Smeri, verb Sinonime:
a se umili, a se supune, a se pleca; (învechit) a umili.
Subjonctiv, substantiv neutru
Sinonime:
conjunctiv, (învechit) plecător, (învechit) supuitor; (variante învechite) subgionctiv, subiunctiv, subjunctiv, subjuntiv.
Supune, verb
Sinonime:
a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.
Supus (supusă), adjectiv Sinonime:
ascultător, plecat, smerit; umil, servil.
Umili, verb Sinonime:
a jigni, a înjosi, a pune în inferioritate, a batjocori, a ruşina, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară, a ofensa; a se smeri, a se pleca.
Umilinţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.
Volatiliza, verb Sinonime:
a se evapora, a se dispersa; (figurat) a dispărea, a pleca, a se face nevăzut.
Aplecat, adjectiv
Sinonime:
curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat, (regional) polignit; povârnit, (regional) şoldit, şoldiu, (Banat) şovâi; adus. Aplecat, substantiv
Sinonime:
(medicină) indigestie, (popular la plural) plecate, (regional) îndesoare, (Moldova, Bucovina, Transilvania şi Banat) ciumurluială.
Ascultare, substantiv
Sinonime:
audiere; chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie; cuminţenie, docilitate, supunere, (livresc) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (învechit) ascultământ, plecăciune, subordinaţie.
Conjunctiv, adjectiv
Sinonime:
conectiv, reunificator, unificator, care leagă, care unește; (gramatică) subjonctiv, (învechit) plecător, supuitor. Conjunctiv, substantiv
Sinonime:
(gramatică) subjonctiv, (învechit) plecător, supuitor.
Cortorosi, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a (se) degaja, a (se) elibera, a fugi, a o șterge, a pleca, a scăpa de, a se căra, a se coroti, a se debarasa, a se descotorosi, a se dezbăra, a se lepăda, a se mântui, (variantă) a (se) cotorăsi, (variantă) a (se) cotorisi, (variantă) a (se) cotorosi.
Curbare, substantiv
Sinonime:
aplecare, arcuire, culcare, culcat, flexiune, înclinare, încovoiere, îndoire, plecare, strâmbare, (învechit și regional) încujbare.
Curbat, adjectiv
Sinonime:
acvilin, adus, aplecat, arcat, arcuit, boltit, bombat, cambrat, cocârjat, cocoșat, concoidal, convex, coroiat, curb, gârbov, gârbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, întors, lăsat, parabolic, plecat, prosternat, răsucit, recurbat, semicircular, strâmb, strâmbat, sucit, (învechit și regional) încujbat, (învechit și regional) scorvârdat, (învechit) arcos, (regional) coroietic, (regional) polignit.
Declinabil, adjectiv
Sinonime:
(gramatică) (învechit) decliniv, (învechit) plecat.
Declinare, substantiv
Sinonime:
(gramatică) declinaţie, flexiune nominală, (învechit) plecare.
Ducă, substantiv
Sinonime:
plecare, drum, călătorie; duce; (a fi pe ducă) a fi pe sfârșite, a fi pe moarte.
Ducere, substantiv
Sinonime:
cărat, plecare, mers, trasare, susţinere; păcăleală, înșelătorie, minciună.
Dus, substantiv
Sinonime:
cărat, plecare.
Obsechios, adjectiv
Sinonime:
excesiv de politicos, umil, plecat, servil.
Paradosi, verb
Sinonime:
a da, a închina, a încredinţa, a înmâna, a întinde, a învăța, a pleca, a preda, a remite, a supune, a transmite.
Porneală, substantiv
Sinonime:
ardoare, avânt, elan, entuziasm, imbold, impuls, îndemn, înflăcărare, înfocare, însufleţire, pasiune, patimă, plecare, pornire, stimul.
Hâit, adjectiv
Sinonime:
aplecat, dărăpănat, dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbuşit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat, (variantă) hăit.
Umiliaţiune, substantiv
Sinonime:
plecare, smerenie, supunere, umilinţă.
Închinăciune, substantiv
Sinonime:
adorare, adorație, aplecare, capitulare, compliment, consacrare, cult, devotament, închinare, mătanie, ofrandă, plecăciune, ploconeală, reverenţă, rugă, rugăciune, salut, subjugare, supunere, temenea, toast, (familiar, rar) selamlâc, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) molitvă, (învechit) plecare, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (regional) plocon, (turcism învechit) talâm.
Polignit, adjectiv
Sinonime:
aplecat, curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat.
Obsecvios, adjectiv
Sinonime:
foarte politicos, foarte respectuos, plecat, preaplecat, servil, slugarnic, smerit, supus, umil, umilit.
Obsecviozitate, substantiv
Sinonime:
plecare, politețe excesivă, servilism, slugărnicie, smerenie, supunere, umilinţă.
Poligni, verb
Sinonime:
a abate, a apleca, a arunca, a atârna, a azvârli, a cădea, a coborî, a culca, a curba, a da jos, a dărâma, a doborî, a face să cadă, a înclina, a încovoia, a îndoi, a întinde, a lăsa, a lungi, a pleca, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti.
Purces, substantiv
Sinonime:
începere, început, naștere, obârșie, origine, plecare, pornire, proveniență.
Mătrăşi, verb
Sinonime:
a alunga, a arunca, a asasina, a ascunde, a azvârli, a căra, a cheltui, a concedia, a da afară, a depărta, a distruge, a dosi, a face să nu mai existe, a fugări, a fugi, a goni, a irosi, a izgoni, a împrăștia, a îndepărta (în mod forțat și obraznic), a mistui, a muta, a nimici, a omorî, a pleca în grabă și fără voie, a prăpădi, a risipi, a scoate, a se căra, a se cărăbăni, a sili să plece, a suprima, a șterge de pe fața pământului, a transfera, a ucide, a zvârli.
Prăvălat, adjectiv
Sinonime:
abrupt, aplecat, drept, înclinat, oblic, perpendicular, pieptiș, pieziș, plecat, povârnit, prăpăstios, priporos, râpos, vertical.
Prăvălatic, adjectiv
Sinonime:
(popular) abrupt, accidentat, aplecat, drept, înclinat, oblic, perpendicular, pieptiș, pieziș, plecat, povârnit, prăpăstios, priporos, râpos, vertical.
Teşos, adjectiv
Sinonime:
aplecat, înclinat, oblic, pieziș, plecat, povârnit.
A-și lua valea, locuțiune
Sinonime:
a fugi, a pleca.
Postâmpi, verb
Sinonime:
(învechit) a pleca, a se apropia, a se îndepărta, a se îndrepta, a veni în grabă, (figurat) a se înstrăina, (învechit) a ostâmpi.
Înzestrare, substantiv
Sinonime:
aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, capacitate, chemare, dar, dotare, dotație, echipare, har, înclinare, înclinație, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prevedere, propensiune, talent, utilare, vocație, (popular) tragere; (învechit) aplecăciune, plecare.
Epicentru, substantiv
Sinonime:
centru, focar, localizare; (figurat) punct de plecare, punct de pornire.
Povedi, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a (se) apleca, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, a atârna, a cădea, a năpădi, a podidi, a umple.
Premisă, substantiv
Sinonime:
axiomă, bază, condiție, enunț, idee de bază, ipoteză, lemă, postulat, principiu, punct de plecare, supoziție, (învechit) protază, (variantă) premiză.
Înstrăinat, adjectiv
Sinonime:
alienat, depărtat, exilat, expatriat, izolat, îndepărtat, neospitalier, neprietenos, neprimitor, plecat de acasă, străin, (figurat) dezrădăcinat, (variantă) înstreinat. Înstrăinat, substantiv
Sinonime:
înstrăinare, (variantă) înstreinat.
Ascultoi, adjectiv (învechit)
Sinonime:
ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.
Ușchi, verb
Sinonime:
a fugi, a ieși brusc, a pleca precipitat, a pleca repede și pe neobservate dintr-un loc, a se retrage în grabă.
Indigestie, substantiv
Sinonime:
(medicină) aplecat, digestie rea, indispoziție, (Moldova, Bucovina, Transilvania şi Banat) ciumurluială, (popular; la plural) plecate, (regional) îndesoare, (variantă) indigestiune.
Selamlâc, substantiv (învechit)
Sinonime:
compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reverență, temenea, (variantă) selamalâc.
Tăgăşi, verb (regional)
Sinonime:
a curăța, a deretica, a pleca repede, a scutura, a se înșela, a strânge.
Ii, verb (învechit)
Sinonime:
a merge, a pleca, a se duce.
Depart, substantiv
Sinonime:
(franțuzism învechit) plecare.
Ploconire, substantiv
Sinonime:
admirație exagerată, închinăciune, înjosire, lingușire, plecăciune, ploconeală, servilism, supunere, umilire, (familiar) căciuleală, (familiar) căciulire.
Ploconeală, substantiv
Sinonime:
aplecare, compliment, închinăciune, înjosire, lingușire, mătanie, plecăciune, ploconire, reverență, supunere oarbă, temenea, umilire, (familiar și rar) selamlâc, (familiar) căciulire, (învechit) plecare, (regional) plocon, (turcism învechit) talâm.
Poarnă, substantiv (regional)
Sinonime:
curgere năvalnică, plecare (la drum), pornire, șuvoi; (țuică) frunte.
Mergere, substantiv
Sinonime:
continuare, continuitate, curgere, deplasare, ducere, intrare în vigoare, însoțire, mers, mișcare, plecare, pornire, (învechit) căsătorie, (învechit) succesiune, (rar) vizită.
Închinare, substantiv
Sinonime:
acceptare, adorare, aplecare, aprobare, asfințit, capitulare, chefuire, consacrare, dedicare, dedicație, destinare, devotament, devotare, închinat, înclinare, ofertă, ofrandă, plecare, plecăciune, predare, prosternare, rugă, rugăciune, salutare, subjugare, supunere, toast, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) adăpostire, (învechit) închinăciune, (învechit) închinătură, (învechit) lăsare prin testament, (învechit) molitvă, (învechit) odihnă, (învechit) renunțare la o slujbă, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (rar) prosternație.
Obedient, adjectiv
Sinonime:
ascultător, bun, compliant, cuminte, disciplinat, docil, guvernabil, maniabil, plecat, supus.
Pribegit, adjectiv
Sinonime:
expatriat, fără adăpost, fără căpătâi, plecat în pribegie, pribeag, pribegitor, rătăcitor, (regional) pribăgit.