Obligare, substantiv
Sinonime:
angajare, constrângere, forțare, impunere, silire, silnicie, somare, violentare, (învechit) asuprire, (învechit) oblegare, (învechit) siluire.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Presiune, substantiv feminin Sinonime:
apăsare, strângere, strivire, condensare; (figurat) constrângere, forţare, obligare.
Asuprire, substantiv
Sinonime:
asupriciune, asuprit, asupritură, caznă, constrângere, exploatare, forțare, împilare, învinovățire, năpăstuire, nedreptățire, obligare, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, silire, teroare, (figurat) apăsare, (figurat) despuiere, (figurat) stoarcere, (impropriu) chinuire, (învechit și figurat) armășie, (învechit și popular) urgisire, (învechit) apăs, (învechit) atac prin surprindere, (învechit) avanie, (învechit) exagerare, (învechit) împresurătură, (învechit) îngreuială, (învechit) învăluială, (învechit) obidă, (învechit) obidire, (învechit) obijduire, (învechit) strânsoare, (popular) asupreală, (popular) silnicie.
Constrângere, substantiv
Sinonime:
forţare, obligare, silire, (livresc) somare, violentare, (învechit) asuprire, siluire; forţă, coerciţie, severitate.
Violentare, substantiv
Sinonime:
constrângere, forţare, obligare, silire, siluire.
Siluire, substantiv
Sinonime:
alterare, batjocorire, constrângere, deformare, denaturare, escamotare, falsificare, forțare, mistificare, mistificație, necinstire, obligare, răstălmăcire, silire, silnicie, viol, violare, (figurat) pângărire, (învechit) silă.
Oblegare, substantiv (învechit)
Sinonime:
angajare, constrângere, impunere, obligare.
Legare, substantiv
Sinonime:
acostare, agasare, ancorare, arăcire, armonizare, atașare, bandajare, broșare, capturare, cartonare, cercuială, cercuire, cercuit, conectare, corelare, cuplare, enervare, ferecare, fixare, imobilizare, interrelaționare, îmbrobodire, încastrare, închegare, înfrățire, îngroșare, înhămare, înjugare, înnădire, înnodare, înțepenire, învârtoșare, legat, obligare, pansare, pansat, persecutare, plictisire, priponire, racordare, raportare, relație de prietenie, sâcâire, schingiuire, solidificare, strângere, strâns, supărare, suturare, torturare, țintuire, unire, zădărâre, (figurat) împiedicare, (figurat; învechit) întemnițare, (figurat; învechit) robie, (învechit) alegare, (învechit) anulare, (învechit) fermecare, (învechit) încleiere, (învechit) oprire, (învechit) priponeală, (legare de glie) înrobire, (popular) chezășire, (popular) interdicție, (popular) întărire, (popular) oblojire, (popular) oblojit, (rar) cartonaj, (rar) înnodătură, (regional) compactare.