Obicei, substantiv neutru Sinonime:
deprindere, obişnuinţă, învăţ, nărav; datină, rânduială, cutumă, uz; lege, normă, prescripţie.
Obiceinic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deprins, învățat, moral, tradițional, uzual, (învechit) obiceainic.
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime:
agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.
Apucătură, substantiv feminin Sinonime:
deprindere, obicei, manieră, nărav.
Comportare, substantiv feminin
Sinonime:
comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (popular) port, purtătură, (prin Oltenia) săbaş, (Oltenia) umblet, (învechit) petrecere, politie; apucătură, deprindere, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talâm; atitudine, fel de a fi, ţinută, (învechit) tarz.
Comportament, substantiv neutru
Sinonime:
apucătură, comportare, conduită, deprindere, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri, purtare, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talâm.
Datină, substantiv feminin
Sinonime:
tradiţie, obicei, uzanţă, rânduiala; regulă, tipic, lege, fel, uz, (învechit şi popular) rând, (popular) dată, (învechit şi regional) pomană, (regional) orândă, (Transilvania) sucă, (prin Banat) zacon, (învechit) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism învechit) adat; cutumă.
Deprindere, substantiv feminin
Sinonime:
obişnuinţă, obicei, învăţ, familiarizare; destoinicie, pricepere, experimentare, dexteritate; aclimatizare, însuşire, comportare, tabiet, fire.
Duh, substantiv neutru
Sinonime:
arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.
Fel, substantiv masculin
Sinonime:
mod, manieră, chip, procedeu, cale; varietate, soi, gen, sort, sortiment, categorie; fire, natură, caracter, temperament; origine, neam, familie, spiţă; obicei, datină, tradiţie, (la plural) moravuri; stil, regim, sens, specie, tip, teapă, specimen, (regional) modru, factură.
Fire, substantiv feminin
Sinonime:
lume, natură, viaţă, mediu; caracter, structură, temperament, cuget, cumpăt, cumpătare, fel, (livresc) umoare, (învechit şi regional) natural, (învechit) duh, (figurat) inimă; apucătură, deprindere, nărav, obicei, obişnuinţă, (Banat) ogod; ciclu, menstruaţie, period.
Generalmente, adverb Sinonime:
în genere, în general, de obicei.
În genere, substantiv neutru invariabil Sinonime:
în general; de obicei, îndeobște, în mod obişnuit, în mod curent.
Impozit, substantiv neutru
Sinonime:
acciz, acciză, bir, contribuție, cotă-parte, dare, dijmă, dijmuială, dijmuire, dijmuit, exciză, impunere, plată, taxă, tribut, vamă, vămuire, (Banat) ștaier, (învechit și regional) porție, (învechit și regional) slujbă, (Maramureș) sazolic, (popular) mirie; (învechit) adău, adet, ajutorință, capitație, cerărit, cislă, dabilă, dajdie, desetină, dijmărit, foncieră, fumărit, găleată, goștină, ierbărit, iliș, jugărit, madea, măjărit, măscărit, năpastă, nevoie, obicei, oierit, orânduială, pădurărit, plocon (de nume), podărit, pogonărit, prisăcărit, rânduială, satara, seamă, tescovinărit, tutunărit, țigănărit, văcărit, vădrărit, vămuială, vărat, văratic, vinărici, vinărit, zeciuială, zeciuire.
Învăţ, substantiv neutru Sinonime:
obicei, obişnuinţă, deprindere, nărav; povaţă, sfat, îndemn.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Moravuri, substantiv neutru la plural
Sinonime:
comportare, moralitate; (la plural) obiceiuri, năravuri.
Nărav, substantiv neutru Sinonime:
deprindere, obicei, obişnuinţă, învăţ.
Obişnuinţă, substantiv feminin
Sinonime:
apucătură, datină, deprindere, familiarizare, fire, obicei, tabiet, utilizare (frecventă), (Banat) ogod, (învechit și popular) nărav, (învechit și regional) nacafa, (învechit și regional) obicinuință, (învechit) învățătură, (învechit) obicină, (învechit) taifet, (popular) învăț, (popular) treabă, (prin Oltenia) săbaș.
Practica, verb
Sinonime:
a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva). Practică, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.
Rit, substantiv neutru Sinonime:
ritual, rânduială, tipic, obicei, ceremonial; confesiune, religie, cult.
Ritual, substantiv neutru Sinonime:
rit, ceremonial, rânduială, obicei, tipic.
Rânduială, substantiv feminin Sinonime:
ordine, şir, regulă, obicei, datină, lege, canon, normă, dispoziţie, directivă; ceremonial, protocol, rit, ritual, tipic.
Sistem, substantiv neutru Sinonime:
structură, totalitate; normă, uz, obicei; model, tip, tipar, marcă.
Şart, substantiv neutru (regional)
Sinonime:
deprindere, obicei, regulă, rânduială, rost, socoteală, noimă, datină, cuviinţă, rând, ordine.
Tabiet, substantiv neutru Sinonime:
obicei, nărav, deprindere, capriciu, manie.
Tic, substantiv neutru Sinonime:
deprindere, obicei, nărav.
Tipic, substantiv neutru Sinonime:
obicei, tradiţie; normă, regulă. Țipic, substantiv (regional)
Sinonime:
cipic, gheată, pantof.
Tradiţie, substantiv feminin Sinonime:
datină, obicei; uzanţă, lege.
Uz, substantiv neutru
Sinonime:
circulaţie, comportare, cutumă, datină, folosinţă, folosire, întrebuinţare, manieră, obicei, uzanţă.
Uzaj, substantiv neutru
Sinonime:
folosinţă, folosire, întrebuinţare, obicei, utilizare, uz, uzanță, uzură.
Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime:
convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.
Dată (date), substantiv feminin
Sinonime:
epocă, eveniment, moment; an, mileniu, cincinal, (învechit) veleat, termen, timp, vreme, zi, (popular) soroc, (învechit) sorocire; oară; rând, (regional) vers; datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiţie, ursită, uz, uzanţă, zodie.
Abona, verb
Sinonime:
a contracta, a face abonament, a subscrie, (învechit) a (se) prenumăra; a se obișnui, a-și face un obicei.
Melic, substantiv (regional)
Sinonime:
deprindere rea, nărav, obicei prost, patimă, rană (mică), viciu, (variantă) malec, (variantă) malic; fustă (mini), șorț (mic). Melic, adjectiv
Sinonime:
(poezie melică) poezie lirică greacă.
Modă (mode), substantiv feminin
Sinonime:
deprindere, manieră, obicei, preferință; (de modă veche) depășit, demodat, desuet, ieșit din uz.
Consuetudine, substantiv
Sinonime:
(livresc) obișnuință, obicei, deprindere, cutumă.
Cutumă, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) consuetudine, datină, obicei, tradiţie, uz, uzanţă.
Deprins (deprinsă), adjectiv
Sinonime:
aclimatizat, acomodat, dedat, exercitat, exersat, experimentat, familiarizat, încercat, învățat, obișnuit, priceput, rutinat, versat, (învechit) obiceinic.
Habitudine, substantiv
Sinonime:
deprindere, manie, marotă, obicei, obişnuinţă, tic.
Anacronism, substantiv
Sinonime:
contrasens, fapt perimat, improprietate, inexactitate, inexactitudine, metacronism, obicei perimat, opinie perimată, paracronism, paralogism, survivanță.
Sabat, substantiv
Sinonime:
(la mozaici) sâmbătă; obicei, deprindere; adunare de vrăjitoare; gălăgie, hărmălaie, șarivari, tohu-bohu, zarvă; (variante) sabaș, șabăț.
Pont, substantiv
Sinonime:
aluzie personală, aluzie răutăcioasă, apucătură, articol, capitol, capriciu, chef, comportament, comportare, conduită, deprindere, extras, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fragment, idee, insinuare, ironie, împunsătură, limită, maimuţăreală, moft, moment oportun, naz, ocazie, paragraf, pasaj, poftă, pontator, (rar) pontagiu, (învechit) pontaş, prilej, prosteală, punct, purtare, sclifoseală, toană, vorbă înțepătoare, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri.
Săbaş, substantiv
Sinonime:
aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obicei, obişnuinţă, obraz, purtare. Sabaș, substantiv
Sinonime:
origine.
Obicină, substantiv (învechit)
Sinonime:
deprindere, lege, obicei, obișnuință, practică religioasă, ritual, tabiet, (învechit) impozit, (variantă) obâcină.
Taifet, substantiv
Sinonime:
apucătură, deprindere, obicei, obişnuinţă, tabiet; taifas, (variantă) taefet.
Nacafa, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, defect, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiță, încurcătură, maimuțăreală, moft, naz, năcăfală, năpastă, nărav, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obișnuință, pacoste, pasiune, pocinog, poftă, preocupare, pretenție, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană, viciu.
Măsai, substantiv
Sinonime:
(regional) față de masă, măsar, măsarnică, prosop, șervet, ștergar; (regional) nărav, obicei.
Sucă, substantiv
Sinonime:
(regional) capriciu, chef, datină, fandoseală, fantezie, fason, fel, fiță, maimuțăreală, moft, naz, nărav, obicei, poftă, prosteală, rânduială, sclifoseală, supărare, toană, tradiție, uz, uzanță, viciu.
Ogod, substantiv
Sinonime:
(învechit) apucătură, chef, cinste, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, omenie, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, uz, voie, voință, vrere; (variante) ogoadă, ugod.
Predanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) datină, fel, obicei, predare, rânduială, tradiție, tradițiune, trădare, uz, uzanță.
Orândă, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) arendă; cârciumă, han; datină, destin, fatalitate, fel, menire, mod, noroc, obicei, ordin, predestinare, rânduială, soartă, stil, tradiție, ursit, ursită, uz, uzanță, zodie, (variantă) orând.
Pomanagioaică, substantiv
Sinonime:
(de obicei depreciativ) chilipirgioaică.
Efet (efeți), substantiv (de obicei la plural)
Sinonime:
(Atena antică) judecător.
Nescris (nescrisă), adjectiv
Sinonime:
alb, consuetudinar, curat, gol, oral, (învechit) nemărginit; (expresie) (lege nescrisă) adat, consuetudine, cutumă, datină, lege naturală, obicei, tradiție, (învechit) drept obișnuielnic, (învechit) praxis, (învechit) tradițiune.
Semnalment (semnalmente), substantiv (de obicei la plural)
Sinonime:
descriere, indicație, informație, portret, portret-robot, (învechit şi popular) semn, (învechit) signalment.
Întotdeauna, adverb
Sinonime:
continuu, cu orice ocazie, de fiecare dată, de obicei, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, oricând, permanent, pururi, tot (timpul), totdeauna, veșnic, (popular) necurmat.
Honipsi, verb (învechit)
Sinonime:
a digera, a distruge, a mistui; (de obicei în construcții negative) a îngădui, a simpatiza, a suferi, a suporta, a tolera.
Nărăvire, substantiv
Sinonime:
ceartă, deprindere, învăț, nărav, nărăveală, obicei (rău), obișnuință, (ironic) neînțelegere, (învechit) păsuire, (învechit) permisiune, (regional) împăcare, (regional) înțelegere.
Întrebuinţare, substantiv
Sinonime:
aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.
Obliceai, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
obicei.
Oblicei, substantiv (regional)
Sinonime:
obicei.
Oblicer, substantiv (regional)
Sinonime:
obicei.
Chiud, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
capriciu, fire, minte, nărav (rău), obicei, (regional) melic.
Tamșă, substantiv (regional)
Sinonime:
nărav, obicei (rău), (regional) tamjă.
Talâm, substantiv (învechit)
Sinonime:
apucătură, ceremonial, compliment, comportament, comportare, conduită, deprindere, gest, închinăciune, manieră, maniere, mătanie, moravuri, năravuri, obiceiuri, plecăciune, ploconeală, purtare, reverență, temenea, (variantă) talim, (variantă) tălim.
Talim, substantiv (învechit)
Sinonime:
apucătură, ceremonial, deprindere, gest, lingușeală, obicei, plecăciune, reverență, (variantă) talâm.
Sucuitură, substantiv (regional)
Sinonime:
datină, obicei, tradiție.
Țițivară, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) cinteză, pițigoi; (variante) țânțăvar, țânțâvar, țânțivar, țâțâmvară, țițivar. Țițivară, interjecție (regional)
Sinonime:
(de obicei repetat) (variante) țâță-vară, țâțî-vară, țințavară, țințivar, țințivară, țiținvară.
Obâcină, substantiv (învechit)
Sinonime:
lege, obicei, tabiet, (învechit) impozit, (variantă) obicină.
Zbâc, substantiv (regional)
Sinonime:
brâncă, enervare, obicei, (regional) zbici.
Obiceainic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deprins, învățat, moral, tradițional, (învechit) obiceinic.
Zănat, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
datină, măiestrie, meserie, meșteșug, obicei, profesie; (variante) (regional) zanat, zănatie, zăneat, zenat.
Obicinuință, substantiv (învechit)
Sinonime:
familiaritate, obicei, obișnuință, uz, uzanță.
Obicinui, verb (învechit)
Sinonime:
a avea obiceiul, a practica, a se deprinde, a se familiariza, a se obișnui.
Abitudine, substantiv (desuet)
Sinonime:
deprindere, habitudine, obicei, obișnuință.
Namaz, substantiv (învechit)
Sinonime:
(Moldova) nărav, obicei prost, viciu; (la musulmani) rugăciune, (învechit) namas.
