Cădere, substantiv feminin
Sinonime:
picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime:
cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.
Dărăpănare, substantiv
Sinonime:
ruinare, cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (învechit) risipă.
Picare, substantiv
Sinonime:
cădere, dărâmare, năruire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, (familiar) chix.
Ebulment, substantiv
Sinonime:
(geologie) surpare, prăbușire, năruire.
Hâitură, substantiv (regional)
Sinonime:
boșorogire, hâire, hernie, năruire, strâmbătură, surpătură, vătămătură, (variantă) hăitură. Hăitură, substantiv
Sinonime:
hâitură; plugușor, urătură.
Prăbuşeală, substantiv
Sinonime:
cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat.
Prăvălire, substantiv
Sinonime:
cădere, dărâmare, decădere, doborâre, năruire, prăbușire, rostogolire, (rar) rostogolit, surpare.
Risipitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
abis, abundență, adânc, alungare, belșug, dărăpănătură, dărâmare, dărâmătură, distrugere, împrăștiere, înfrângere, năruire, năruitură, paragină, prăbușitură, prăpastie, ruină, surpătură, zdrobire.
Ruinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Prăpădire, substantiv
Sinonime:
distrugere, iroseală, irosire, moarte, năruire, nimicire, pierdere, risipă, risipire, ruinare, (popular) prăpădenie.
Hăitire, substantiv (regional)
Sinonime:
hâire, năruire, surpare.
Hâire, substantiv
Sinonime:
boșorogire, hăitire, hăitit, hâit, hâitură, năruire, surpare, vătămare.
Hăitit, substantiv (regional)
Sinonime:
hâire, năruire, surpare. Hăitit, adjectiv (regional)
Sinonime:
hâit, năruit, surpat.
Ponorâre, substantiv
Sinonime:
dărâmare, năruire, prăbușire, prăvălire, rostogolire, surpare, surpătură.