Moşteni, verb Sinonime:
a dobândi.
Moştenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moştenire, patrimoniu, succesiune.
Moştenire, substantiv
Sinonime:
atavism, domeniu, ereditate, patrimoniu, succesiune, testament, tradiție, transmitere, (învechit și popular) moșie, (învechit și regional) miraz, (învechit și regional) moștină, (învechit și regional) rămășiță, (învechit) clironomie, (învechit) dostoianie, (învechit) leg, (învechit) moșnenie, (învechit) moștenie, (învechit) nemestnicie, (învechit) rămas.
Moştenit, adjectiv
Sinonime:
congenital, dobândit, ereditar, înnăscut, lăsat prin moștenire.
Moştenitor, substantiv masculin Sinonime:
urmaş, succesor.
Apucat (apucată), adjectiv
Sinonime:
agățat, alienat, dement, descreierat, epileptic, furios, înnebunit, luat, năbădăios, nebun, prins, smintit, surprins de, turbat, țicnit, (învechit) atacat, (învechit) moștenit, (popular) făcut pe fugă.
Clironomie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
drept ereditar, moștenire, patrimoniu, succesiune.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Ereditar (ereditară), adjectiv
Sinonime:
de urmaş; genetic, congenital, înnăscut, moştenit; patrimonial.
Ereditate, substantiv feminin Sinonime:
moştenire, succesiune.
Obcină, substantiv feminin Sinonime:
culme, vârf, creastă; moşie, proprietate; moştenire; patrie, ţară.
Patrimonial (patrimonială), adjectiv Sinonime:
moştenit, ereditar.
Rămăşiţă, substantiv feminin
Sinonime:
coborâtor, descendent, diferență, mont, moștenire, odraslă, pariu, patrimoniu, prinsoare, progenitură, rămășag, relicvă, reminiscenţă, rest, restanţă, scoborâtor, succesiune, urmaș, viță, vlăstar, (învechit și regional) rămășitură, (învechit) rămas, (Transilvania) mărădic.
Succeda, verb
Sinonime:
a urma, a continua, a descinde; a moşteni, a primi; a se perinda, a se înşira, a se înşirui, a se înlănțui.
Succesiune, substantiv feminin Sinonime:
înşiruire, șir, succedare; moştenire, transmitere.
Succesor (succesoare), substantiv masculin și feminin
Sinonime:
continuator, diadoh, epigon, erede, moștenitor, urmaș, (învechit și regional) moșnean, (învechit și regional) moștean, (învechit) clironom, (învechit) moșan, (învechit) namestnic, (învechit) ocinaș, (învechit) ocinătoriu, (învechit) următor.
Urmaş, substantiv masculin Sinonime:
descendent, moştenitor, succesor, continuator, odraslă.
Vlăstar, substantiv neutru Sinonime:
lăstar, copăcel, arbore, tânăr; (figurat) descendent, urmaş, coborâtor, moştenitor.
Zestre, substantiv feminin Sinonime:
dotă, inventar, moştenire.
Moșan (moşeni), substantiv masculin
Sinonime:
(învechit) moștenitor, moşnean.
Clironom, substantiv
Sinonime:
moştenitor, succesor, urmaş.
Clironomisi, verb
Sinonime:
a moşteni.
Continuator, substantiv
Sinonime:
discipol, moștenitor, succesor, urmaş, (învechit) următor.
Delfin, substantiv
Sinonime:
porc-de-mare; cașalot, cetaceu, marsuin; moștenitor, succesor; (delfinul) (astronomie) (popular) crucea.
Descendent, adjectiv
Sinonime:
coborâtor, în coborâre, în scădere, diminuant. Descendent, substantiv
Sinonime:
urmaş, (la plural) posteritate, moștenitor, rejeton.
Dezmoşteni, verb
Sinonime:
a înlătura de la moștenire, (învechit) a deschironomisi, (învechit) a desclironomisi, (învechit) a exeredita, (figurat) a frustra.
Domeniu, substantiv
Sinonime:
moşie, exploatație, fermă, fief, moștenire, patrimoniu, proprietate, (la plural) bunuri; branşă, sector, (figurat) teren; arie, compartiment, competență, sferă, cadru, cerc, câmp, materie, raion, specialitate, tărâm, zonă; resort, serviciu; mulţime, interval de valori.
Dostoianie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moştenire, patrimoniu, succesiune, (variantă) dostoienie.
Erede, substantiv
Sinonime:
moştenitor, succesor, urmaş.
Herezi, verb
Sinonime:
(învechit) a moșteni.
Preformație, substantiv
Sinonime:
preformațiune; conformație moștenită, predispoziție; preformism.
Prinţ, substantiv
Sinonime:
alteță, arhiduce, aristocrat, domnitor, gentilom, lord, maharadjah, maiestate, monarh, moștenitor, nobil, principe, sire, suveran. Print, substantiv
Sinonime:
listare, imprimare, înregistrare (la imprimantă).
Ocinaş, substantiv
Sinonime:
deținător, închinare, închinăciune, moștenitor, posesor, proprietar, rugă, rugăciune, stăpân, succesor, Tatăl nostru, urmaș, (variantă) ocenaș.
Ocină (ocine), substantiv
Sinonime:
(învechit) moşie, moștenire, patrimoniu, proprietate.
Ocina, verb
Sinonime:
(învechit) a dobândi, a moșteni, a ocini, a stăpâni.
Ocinătoriu, substantiv
Sinonime:
moştenitor, succesor, urmaş.
Moştină, substantiv
Sinonime:
(regional) moaşte, mumie; moştenire, patrimoniu, succesiune; loc umed, timp neguros, timp ploios.
Moşnenie, substantiv
Sinonime:
moştenire, patrimoniu, succesiune.
Mereaz, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) miraz, moștenire (lăsată sau primită).
Rămas, substantiv
Sinonime:
amanet, ereditate, excedent, gaj, garanție, moștenire, pariu, patrimoniu, plus, prinsoare, prisos, prisosință, rămășag, rămășiță, rest, succesiune, surplus; rămânere; (învechit) hotărâre, sentință. Rămaş, substantiv
Sinonime:
pariu, prinsoare, rămăşag.
Miraz, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) avere rămasă, ereditate, moștenire, patrimoniu, succesiune; (variante; cu sensul de moștenire) meras, meraz, miras; (regional) bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă.
Mărădic, substantiv
Sinonime:
(regional; învechit) coborâtor, descendent, odraslă, moștenitor, posteritate, progenitură, scoborâtor, urmaș, viță, vlăstar; rămășiță, rest.
Iuș, substantiv
Sinonime:
(regional) drept (de moștenire).
Nemestnicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, patrimoniu, succesiune.
Ancestral, adjectiv
Sinonime:
antic, atavic, centenar, congenital, ereditar, imemorial, milenar, moștenit, patriarhal, primitiv, secular, strămoșesc, vechi.
Moştean, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
aborigen, autohton, băștinaș, indigen, moșnean, moștenitor, neaoș, om de țară, pământean, proprietar, răzeș, stăpân, stăpânitor, succesor, urmaș, (învechit) megiaș, (învechit) megieș, (învechit) colon.
Clironomi, verb (învechit)
Sinonime:
a moșteni, (învechit) a clironomisi.
Rodină, substantiv
Sinonime:
consacrare, creație, dar, facere, familie, geneză, întemeiere, lăuzie, moștenitor, neam, post-partum, rugină, sfeștanie, sfințire, succesor, târnoseală, târnosire, zi de naștere, (variantă) rodin; ploaie cu soare, rugină (pe cereale).
Moşancă, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenitoare, succesoare, urmașă, (variantă) moșneancă.
Țarevici, substantiv
Sinonime:
fiu de țar, prinț moștenitor.
Mărădui, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a întârzia, a moşteni, a rămâne în urmă, a rămâne moștenitor, (variantă) a măradui, (variantă) a mărădi, (variantă) a meredui, (variantă) a rămădi.
Străvechi, adjectiv
Sinonime:
arhaic, bătrân, imemorial, primitiv, secular, străbun, strămoșesc, transmis prin moștenire, uzat, vechi, (figurat) cărunt, (învechit și figurat) sur, (învechit) nepomenit, (învechit) preavechi, (învechit) străbunesc.
Clironoamă, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenitoare.
Clironomicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
de moștenire, moștenit, (învechit) clironomic.
Clironomisitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenitor, (învechit) clironomitor.
Clironomitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, moștenitor, (învechit) clironomisitor.
Erita, verb (învechit)
Sinonime:
a moșteni. Eriță, substantiv (învechit)
Sinonime:
grâu de primăvară, (variantă) ieriță.
Eritagiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
drept de moștenire, (variantă) eritaj.
Meraz, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
avere rămasă, moștenire; (variante) meras, miras, miraz.
Dostoinicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
destoinicie, moștenire.
Diadohie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, succesiune.
Dostoienie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, (variantă) dostoianie.
Erezire, substantiv (învechit)
Sinonime:
dobândire, moștenire, (învechit) erezit.
Presădi, verb
Sinonime:
a planta, a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (învechit și regional) a altoi, (învechit și regional) a prăsădi, (învechit și regional) a prisădi, (învechit) a moșteni (ereditar), (regional) a butăși.
