Mărturisitură, substantiv
Sinonime:
mărturisire, predicare, propagare, propovăduire, răspândire, spovedanie, spovedire.
Confesor, substantiv masculin
Sinonime:
capelan, confident, duhovnic, preot, (astăzi rar) spiritual, (învechit) mărturisitor, (învechit) spoveditor.
Făţiş, adverb
Sinonime:
în public, deschis, pe faţă, netăinuit, cu francheţe, loial, sincer, fără ascunzişuri; ostentativ, dinadins; direct, franc, (învechit) aievea, avedere, (figurat) neted, verde. Făţiş, adjectiv
Sinonime:
declarat, deschis, mărturisit, recunoscut, vădit, (livresc) manifest, direct.
Recunoscut (recunoscută), adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, afirmat, apreciat, celebru, cert, consacrat, cunoscut, declarat, distins, fățiș, identificat, incontestabil, împărtăşit de toţi, mărturisit, necontestat, notoriu, proclamat, renumit, unanim.
Declarat, adjectiv
Sinonime:
făţiş, mărturisit, vădit.
Justificativ (justificativă), adjectiv
Sinonime:
doveditor, justificator, probator, (învechit) mărturisitor, descărcător.
Propovăduire, substantiv
Sinonime:
predicare, propagare, propovedanie, răspândire, (învechit) mărturisire, mărturisitură.
Propagator, substantiv
Sinonime:
difuzor, divulgator, panegirist, popularizator, predicator, propagandist, propovăduitor, propovednic, prozelit, răspânditor, vulgarizator, zelator, (figurat) semănător, (învechit) mărturisitor.
Propagare, substantiv
Sinonime:
difuzare, împrăștiere, popularizare, predicare, propagație, propovăduire, răspândire, transmitere, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) propăgăciune, (livresc) diseminare, (popular) lățire.
Răspândire, substantiv
Sinonime:
degajare, difuzare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, popularizare, predicare, prefirare, presărare, presărat, propagare, propovăduire, răsfirare, revărsare, risipire, transmitere, (astăzi rar) vulgarizare, (figurat; depreciativ) trâmbițare, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) poporanizare, (învechit) propagație, (învechit) răsfugare, (livresc) diseminare, (popular) lățire.
Mărturisire, substantiv
Sinonime:
afirmare, afirmație, aserțiune, confesiune, confidență, cuvânt, declarație, depoziție, destăinuire, dezvăluire, divulgare, indiciu, împărtășire, încredințare, mărturie, probă, propoziție, recunoaștere, relatare, revelare, spovedanie, spovedire, spusă, susținere, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit și popular) spovadă, (învechit și regional) spovedeală, (învechit) mărturisanie, (învechit) mărturiseală, (învechit) mărturisit, (învechit) mărturisitură, (învechit) tacrir, (învechit) voroavă, (la plural; rar) sincerități.