Legitim (legitimă), adjectiv Sinonime:
legal, just, drept, echitabil, îndreptăţit.
Legitima, verb Sinonime:
a justifica, a îndreptăţi, a identifica, a recunoaște, a stabili adevărul.
Legitimăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
legitimație.
Legitimar, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(jurisprudență) legitim, rezervatar.
Legitimare, substantiv
Sinonime:
identificare, îndreptățire, justificare, legitimație, legitimizare, motivare, motivație, oficializare, rațiune, recunoaștere, temei.
Legitimație, substantiv
Sinonime:
act, document, hârtie, justificare, legitimare, motivare, (figurat) dovadă, (figurat) probă, (în trecut) condicuță, (învechit) adopție, (învechit) înfiere, (învechit) leghitimație, (învechit) legitimăciune, (învechit) legitimățiune, (rar) legitimațiune.
Legitimațiune, substantiv (rar)
Sinonime:
legitimație. Legitimățiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
legitimație.
Legitimism, substantiv
Sinonime:
legitimitate, (figurat) justificare, (figurat) motivare, (învechit) leghitimitală.
Legitimist, adjectiv (și substantiv)
Sinonime:
imobilist, monarhist, regalist, tradiționalist, (învechit) leghitimist.
Legitimitate, substantiv
Sinonime:
îndreptățire, justificare, legitimism, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) leghitimitală, (învechit) pravilnicie.
Legitimiza, verb
Sinonime:
a justifica, a legitima.
Legitimizare, substantiv
Sinonime:
justificare, legitimare.
Autoriza, verb Sinonime:
a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.
Binecuvântat (binecuvântată), adjectiv Sinonime:
blagoslovit, sfinţit, preamărit; întemeiat, îndreptăţit, legitim; (figurat) înzestrat, talentat, dotat.
Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime:
autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.
Document, substantiv neutru
Sinonime:
act, înscris, atestat; (învechit) zapis, hrisov, uric; hârtie, legitimaţie; confirmare, copie, dosar, fișier, manuscris, protocol, text.
Licit (licită), adjectiv
Sinonime:
admis, autorizat, îngăduit, legal, legitim, permis, regulat, tolerat.
Monarhist (monarhistă), adjectiv
Sinonime:
legitimist, orleanist, regalist.
Permis, substantiv neutru
Sinonime:
acreditare, agrement, autorizație, bilet de tranzit, certificat, consimțământ, dispensă, exeat, învoire, licență, pasavant, permisie, permisiune, viză, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) pitac. Permis, adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, admisibil, autorizat, consimțit, încuviințat, îngăduit, legal, legitim, licit, tolerat.
Regalist (regalistă), adjectiv și substantiv
Sinonime:
absolutist, legitimist, monarhist, (Franţa istorică) orleanist.
Sadea, adjectiv
Sinonime:
adevărat, autentic, curat, fără desen, get-beget, legitim, natural, neamestecat, neaoş, neîmpodobit, neornat, pur, simplu, uni, unicolor, uniform colorat, veritabil. Sadea, adverb
Sinonime:
absolut, complet, completamente, cu totul, exact, integral, pe de-a-ntregul, precis, total. Șădea, verb
Sinonime:
a ședea.
Temeinic (temeinică), adjectiv
Sinonime:
adânc, amănunțit, capital, chibzuit, concludent, considerabil, consistent, convingător, crucial, cumpănit, decisiv, deosebit, edificator, elocvent, esențial, fundamental, fundamentat, gândit, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, important, intens, îndreptățit, însemnat, întemeiat, judicios, just, justificat, legitim, logic, mare, matur, motivat, notabil, organic, pilduitor, prețios, priceput, primordial, probant, profund, puternic, radical, remarcabil, rezistent, sârguincios, serios, sigur, socotit, solid, stăruitor, structural, substanțial, tare, trainic, valoros, vital, vorbitor, (figurat) binecuvântat, (figurat) pătrunzător, (figurat) sănătos, (învechit) înduplecător, (învechit) temeielnic, (învechit) temelnic, (livresc) îndrituit.
Valabil (valabilă), adjectiv
Sinonime:
acceptabil, admisibil, autentic, bun, convenabil, corect, de valoare, legal, legitim, pasabil, permis, valid, valoros.
Motivat (motivată), adjectiv
Sinonime:
justificat, fundamentat, legitimat, stimulat.
Juridic, adjectiv
Sinonime:
canonic, conform, constituțional, judiciar, legal, legitim, regulamentar; (învechit) politicesc.
Istoricitate, substantiv
Sinonime:
caracter istoric, autenticitate, legitimitate, originalitate, tangibilitate, veracitate.
Fundamentat, adjectiv
Sinonime:
îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livresc) îndrituit, (figurat) binecuvântat.
Îndrituit, adjectiv
Sinonime:
fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.
Justificator, adjectiv
Sinonime:
disculpant, justificativ, legitimant.
Ilegitimitate, substantiv
Sinonime:
ilegalitate, iregularitate, lipsă de legitimitate, nelegalitate, nelegitimitate, neregularitate.
Validitate, substantiv
Sinonime:
autenticitate, conformitate, exactitudine, legitimitate, pertinență, valabilitate.
Self-defence, substantiv
Sinonime:
(anglicism) autoapărare, legitimă apărare.
Monarhism, substantiv
Sinonime:
legitimism, regalism.
Legalitate, substantiv
Sinonime:
legalism, legitimitate, putere, valabilitate, valoare, (învechit) tărie.
Identificare, substantiv
Sinonime:
identificație, legitimare, recunoaştere.
Praviliceşte, adverb (învechit)
Sinonime:
conform pravilelor, legal, legitim.
Întemeiat, adjectiv
Sinonime:
așezat pe baze sigure, clădit, confirmat, consolidat, fondat, fundamentat, în plină vigoare, îndreptățit, îngrijit, înrădăcinat, întărit, just, justificat, legitim, logic, motivat, pus pe temelii, rațional, serios, solid, temeinic, (figurat) așezat la vorbă, (figurat) binecuvântat, (învechit) apărat, (livresc) îndrituit, (rar) zidit. Întemeiat, substantiv
Sinonime:
consolidare, instituire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiere, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) zidire. Întemeiat, adverb
Sinonime:
bazat pe (ceva), drept, just, serios, temeinic.
Prisne, adjectiv invariabil (învechit și regional)
Sinonime:
curat, legitim, nativ, neamestecat, pur, sadea, (Maramureș) prizne. Prisne, adverb (învechit și regional)
Sinonime:
chiar, cu totul, drept, exact, în întregime, întocmai, precis, tocmai.
Îndreptăţire, substantiv
Sinonime:
autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.
Legiuit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
legal, legiferat, legitim, (învechit) îndreptățit, (învechit) justificat.
Leghitimălui, verb (învechit)
Sinonime:
a se legitima.
Leghitimist, adjectiv și substantiv (învechit)
Sinonime:
legitimist.
Autoapărare, substantiv
Sinonime:
legitimă apărare, self-defence, (rar) autoapărat.
Leghitimitală, substantiv (învechit)
Sinonime:
legitimitate.
Leghitimație, substantiv (învechit)
Sinonime:
legitimație.
