Hotărnici, verb
Sinonime:
a circumscrie, a delimita, a demarca, a fixa, a învecina, a limita, a marca, a mărgini, a pune hotar, a stabili, (învechit) a hotărî, (învechit) a semna, (variantă) a otărnici.
Hotărnicire, substantiv
Sinonime:
circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicit, limitare, marcare, mărginire.
Ales (aleasă), adjectiv
Sinonime:
aparte, aristocrat, aristocratic, bun, de calitatea întâi, delicat, deosebit, distins, eminent, excepțional, fin, generos, ilustru, înalt, manierat, mare, mărinimos, nobil, politicos, prețios, pur, rafinat, rar, remarcabil, select, selectat, selecționat, separat, sortat, stilat, subtil, superior, triat, valoros, votat, (despre țesături) ornat cu flori, (familiar și depreciativ) simandicos, (familiar) șic, (figurat) subțire, (grecism învechit) evghenicos, (grecism învechit) evghenis, (învechit și popular) clar, (învechit și popular) mărit, (învechit și popular) slăvit, (învechit și regional) scump, (învechit) blagorod, (învechit) blagorodnic, (învechit) descurcat, (învechit) evident, (învechit) hotărât, (învechit) hotărnicit, (învechit) precis.
Delimita, verb
Sinonime:
a contura, a hotărnici; a preciza, a stabili, a fixa, a răzori, a circumscrie, a demarca, a limita, a marca, (învechit) a hotărî, a semna, a mărgini, a profila, a restrânge.
Demarca, verb Sinonime:
a delimita, a hotărnici, a despărţi, a separa.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Hotărî, verb Sinonime:
a stabili, a fixa, a decide, a dispune; a decreta, a porunci, a stipula; a soroci, a destina, a meni; a delimita, a hotărnici, a mărgini.
Învecinat (învecinată), adjectiv
Sinonime:
alăturat, hotarnic, limitrof, mărginaș, vecin, (livresc) adiacent, (învechit) circumvecin, (învechit) învecinit, (învechit) megieșesc, (învechit) megieșit, (învechit) sinoriaș, (regional) megieș, (regional) mejdaș.
Limita, verb Sinonime:
a mărgini, a îngrădi, a delimita, a hotărnici. Limită, substantiv feminin Sinonime:
margine, hotar, graniță.
Mărgini, verb Sinonime:
a se învecina, a se hotărnici, a se răzori; a limita, a îngrădi, a restrânge, a reduce, a scădea, a diminua, a micşora, a stăvili; a se rezuma, a se mulţumi, a rămâne la (ceva).
Alesătoriu, adjectiv
Sinonime:
(învechit) hotarnic.
Delimitare, substantiv
Sinonime:
circumscriere, demarcare, demarcaţie, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire, profilare, restrângere.
Măsurător, substantiv
Sinonime:
compas, conformator, contor, numărător, (învechit) cotar, (măsurător de pământ) inginer hotarnic; (entomologie) repede.
Învecina, verb
Sinonime:
a avea un hotar comun, a deveni vecin, a locui în vecinătate, a se face megieș, a se mărgini, a sta alături; (învechit și regional) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși; (învechit) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri.
Marcare, substantiv
Sinonime:
accentuare, circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, evidențiere, francare, hotărnicire, înscriere, însemnare, întărire, limitare, marcaj, marcat, marcație, mărginire, relevare, reliefare, subliniere, timbrare, (livresc) potențare.
Mărginire, substantiv
Sinonime:
capăt, circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, limită, marcare, reducere, restrângere, restricție, rezumare, (figurat) capacitate intelectuală redusă, (figurat) îngustime, (figurat) lipsă de orizont, (figurat) mediocritate, (figurat) obtuzitate, (figurat) opacitate, (figurat) prostie, (învechit) fixare, (învechit) precizare.
Limitare, substantiv
Sinonime:
circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, îngrădire, învecinare, marcare, mărginire, reducere, restrângere, rezumare, (învechit) limitație, (învechit) limitațiune.
Otărnici, verb
Sinonime:
a hotărnici.
Muhadit, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
inginer hotarnic.
Răzori, verb
Sinonime:
a delimita, a despărți, a hotărnici, a învecina, a mărgini, a se megieși, (figurat) a chenărui, (figurat) a tivi.
Otărnicie, substantiv
Sinonime:
hotărnicie, hotărnicit.
Alesătură, substantiv
Sinonime:
alegătură, alegere (proastă), hotărnicire.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Lănțar, substantiv (regional)
Sinonime:
inginer hotarnic.
