Hotărnici, verb
Sinonime:
a circumscrie, a delimita, a demarca, a fixa, a învecina, a limita, a marca, a mărgini, a pune hotar, a stabili, (învechit) a hotărî, (învechit) a semna, (variantă) a otărnici.
Hotărnicire, substantiv
Sinonime:
circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicit, limitare, marcare, mărginire.
Delimita, verb
Sinonime:
a contura, a hotărnici; a preciza, a stabili, a fixa, a răzori, a circumscrie, a demarca, a limita, a marca, (învechit) a hotărî, a semna, a mărgini, a profila, a restrânge.
Demarca, verb Sinonime:
a delimita, a hotărnici, a despărţi, a separa.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Hotărî, verb Sinonime:
a stabili, a fixa, a decide, a dispune; a decreta, a porunci, a stipula; a soroci, a destina, a meni; a delimita, a hotărnici, a mărgini.
Limita, verb Sinonime:
a mărgini, a îngrădi, a delimita, a hotărnici. Limită, substantiv feminin Sinonime:
margine, hotar, graniță.
Mărgini, verb Sinonime:
a se învecina, a se hotărnici, a se răzori; a limita, a îngrădi, a restrânge, a reduce, a scădea, a diminua, a micşora, a stăvili; a se rezuma, a se mulţumi, a rămâne la (ceva).
Delimitare, substantiv
Sinonime:
circumscriere, demarcare, demarcaţie, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire, profilare, restrângere.
Învecina, verb
Sinonime:
a avea un hotar comun, a deveni vecin, a locui în vecinătate, a se face megieș, a se mărgini, a sta alături; (învechit și regional) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși; (învechit) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri.
Marcare, substantiv
Sinonime:
accentuare, circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, evidențiere, francare, hotărnicire, înscriere, însemnare, întărire, limitare, marcaj, marcat, marcație, mărginire, relevare, reliefare, subliniere, timbrare, (livresc) potențare.
Mărginire, substantiv
Sinonime:
capăt, circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, limită, marcare, reducere, restrângere, restricție, rezumare, (figurat) capacitate intelectuală redusă, (figurat) îngustime, (figurat) lipsă de orizont, (figurat) mediocritate, (figurat) obtuzitate, (figurat) opacitate, (figurat) prostie, (învechit) fixare, (învechit) precizare.
Limitare, substantiv
Sinonime:
circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, îngrădire, învecinare, marcare, mărginire, reducere, restrângere, rezumare, (învechit) limitație, (învechit) limitațiune.
Otărnici, verb
Sinonime:
a hotărnici.
Răzori, verb
Sinonime:
a delimita, a despărți, a hotărnici, a învecina, a mărgini, a se megieși, (figurat) a chenărui, (figurat) a tivi.
Otărnicie, substantiv
Sinonime:
hotărnicie, hotărnicit.
Alesătură, substantiv
Sinonime:
alegătură, alegere (proastă), hotărnicire.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.