Gură-cască, substantiv masculin
Sinonime:
haimana, nătăfleț, om absent, om dezinteresat, om distrat, om neglijent, pierde-vară, prost, vagabond.
Bleg (bleagă), adjectiv Sinonime:
moale, molatic, molâu, mototol, lălâu, pleoştit; prost, prostănac, prostovan, tont, nătărău, nătăfleţ, netot, nerod, nătâng, tontălău, neghiob, neîndemânatic, nepriceput, gură-cască, stupid.
Căscăund (căscăundă), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, neatent, uituc, gură-cască, zăbăuc, nătăfleţ, prost.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Haplea, substantiv masculin
Sinonime:
bleg, calcă-n străchini, gură-cască, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Hoinar (hoinară), adjectiv Sinonime:
vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.
Hoinări, verb Sinonime:
a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.
Lainic (lainică), adjectiv (popular) Sinonime:
leneş, trândav, pierde-vară, gură-cască, haimana, vagabond; mişel, potlogar.
Cască-gură, substantiv
Sinonime:
gură-cască, gură-căscată, (popular) căscăund.
Căscat, substantiv
Sinonime:
bleg, căscăund, gură-cască, nătăflete, nătăfleț; căscare, căscătură, deschidere.
Prinde-muște, substantiv
Sinonime:
(popular) cască-gură, gură-cască, haimana, vagabond.
Căscău, substantiv (învechit)
Sinonime:
bleg, gură-cască, prost.
Bărnăuz, substantiv (regional)
Sinonime:
bărzăun, gură-cască.