Distinct, adverb
Sinonime:
bine, clar, evident, lămurit, deslușit.
Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime:
deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.
Distinctăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
distincție, distingere.
Distinctibil, adjectiv
Sinonime:
identificabil, recognoscibil.
Distincţie, substantiv feminin
Sinonime:
deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.
Distincțiune, substantiv
Sinonime:
distincție.
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.
Anume, adjectiv Sinonime:
anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special. Anume, adverb Sinonime:
adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.
Aparte, adjectiv si adverb Sinonime:
separat, distinct; deosebit, special.
Apriat (apriată), adjectiv (regional) Sinonime:
limpede, clar, lămurit, precis, net, evident, distinct.
Bonton, substantiv neutru (rar)
Sinonime:
bună-creştere, distincție, eleganță, etichetă, maniere, politeţe.
Caracteristic (caracteristică), adjectiv Sinonime:
specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.
Caracteristică, substantiv feminin Sinonime:
trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.
Chiar, adverb Sinonime:
tocmai, întocmai, exact; până şi, încă; în plus; în realitate, de fapt, într-adevăr, cu adevărat. Chiar, adjectiv
Sinonime:
clar, cristalin, curat, desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, pur, transparent.
Clar (clară), adjectiv Sinonime:
desluşit, limpede, evident; pur, transparent; luminos, strălucitor; distinct, precis, lămurit, invederat.
Curat (curată), adjectiv
Sinonime:
îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic,
spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.
Decoraţie, substantiv feminin
Sinonime:
distincţie, insignă; podoabă, ornamentaţie, (depreciativ) tinichea, medalie; împodobire.
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.
Discriminare, substantiv
Sinonime:
separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.
Eleganţă, substantiv feminin
Sinonime:
(despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumuseţe, ferchezuială, dichiseală, scliviseală, graţie, supleţe, bun-gust, distincţie, lux.
Fineţe, substantiv feminin
Sinonime:
delicateţe, gingășie, grație, gracilitate, eleganță, șarm, suplețe, tenuitate; acuitate, subtilitate, ingeniozitate, agerime, perspicacitate, sagacitate; nobleţe, diplomație, distincţie, rafinament, rafinare, sensibilitate, tact.
Medalie, substantiv feminin Sinonime:
decoraţie, distincţie.
Nobleţe, substantiv feminin Sinonime:
cavalerism; generozitate, mărinimie, bunătate; distincţie, eleganţă, graţie.
Ordin, substantiv neutru Sinonime:
dispoziţie, poruncă, comandă; decoraţie, distincţie.
Original (originală), adjectiv
Sinonime:
aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, idiosincrasic, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Perceptibil (perceptibilă), adjectiv
Sinonime:
accesibil, apreciabil, audibil, clar, comprehensibil, concret, constatabil, decelabil, distinct, evident, fizic, inteligibil, manifest, material, observabil, ostensibil, palpabil, pipăibil, sensibil, sesizabil, tangibil, vizibil, (rar) pipăit, (învechit) pipăicios, pipăitor, pusăitor; încasabil, recuperabil.
Premiu, substantiv neutru Sinonime:
recompensă, distincţie, primă.
Propriu (proprie), adjectiv Sinonime:
personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.
Separat (separată), adjectiv Sinonime:
despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Singular (singulară), adjectiv
Sinonime:
abracadabrant, anumit, aparte, bizar, ciudat, curios, deosebit, diferit, distinct, excelent, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fantasmagoric, fantezist, individual, inexplicabil, insolit, izolat, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, rar, singularizat, special, straniu, unic, (familiar) sanchiu, (figurat și familiar) fistichiu, (figurat și familiar) întors, (figurat și familiar) sucit, (figurat și familiar) trăsnit, (grecism învechit) paraxin, (învechit) ciudos, (învechit) singulariu, (învechit) singuratic, (învechit) singurit, (învechit; despre lupte) corp la corp, (Moldova) deșănțat, (popular) pidosnic, (popular) pocit, (popular) poznaș, (rar) străin, (Transilvania, Banat și Oltenia) șod.
Special (specială), adjectiv Sinonime:
deosebit, aparte, particular, distinct, sui-generis, unic, singular, rarisim, excepţional.
Specific (specifică), adjectiv Sinonime:
caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.
Şic, substantiv neutru Sinonime:
eleganță, distincție, bun gust, fineţe, dichis, găteală.
Tipic (tipică), adjectiv Sinonime:
specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.
Audibil (audibilă), adjectiv
Sinonime:
auzibil; distinct, perceptibil, detectabil.
Bun-gust, substantiv
Sinonime:
distincţie, eleganţă, rafinament, şic.
Chilin, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deosebit, diferit, distinct, separat.
Deosebire, substantiv
Sinonime:
lipsă de asemănare, diferenţă, diferenţiere, discriminare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere, (învechit şi popular) osebire, (Banat, Transilvania şi Maramureș) deschilinire, (învechit) osebitură.
Diferenţiere, substantiv
Sinonime:
catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.
Diferit, adjectiv
Sinonime:
distinct, separat, deosebit, divergent, variat, amestecat, divers.
Discrimina, verb
Sinonime:
a separa, a diferenția, a face deosebire, a deosebi, a face distincție, a distinge.
Lămurit, adjectiv
Sinonime:
curăţit, purificat, clar, clarificat, dumerit, edificat, orientat, (figurat) luminat, desluşit, explicit, expres, inteligibil, limpede, net, precis, răspicat, (livresc) comprehensibil, (învechit) apriat, (figurat) neted, transparent. Lămurit, adverb
Sinonime:
bine, clar, distinct.
Divergent, adjectiv
Sinonime:
contradictoriu, contrar, în contradicție, deosebit, diferit, distinct, eteroclit, heteroclit.
Etnic, adjectiv
Sinonime:
distinct, etnicesc, rasial, reprezentativ, specific; (nume etnic) etnonim, nume de popor.
Discursiv, adjectiv
Sinonime:
cartezian, coerent, deductiv, distinct, logic, metodic, rațional; declarativ.
Subtilitate, substantiv
Sinonime:
acuitate, distincţie, fineţe, ingeniozitate, judecată subtilă, luciditate, perspicacitate, rafinament, raționament.
Subţietate, substantiv
Sinonime:
distincție, finețe, rafinament, subțiime, subţirime; (la plural) subtilități.
Subțirime, substantiv
Sinonime:
delicatețe, distincție, finețe, gracilitate, rafinament, suplețe, (învechit) subtilitate, (învechit) subțietate, (învechit) subțirenie, (învechit) subțiritate, (rar) subțiime, (variantă) (învechit) supțirime.
Observabil, adjectiv
Sinonime:
aparent, apreciabil, clar, distinct, ostensibil, perceptibil, sesizabil, vizibil.
Vulgaritate, substantiv
Sinonime:
grosolănie, impolitețe, lipsit de distincție, mitocănie, obscenitate, trivialitate.
Post-mortem, adverb și adjectiv
Sinonime:
(despre o distincție) după moarte.
Indistincție, substantiv
Sinonime:
imprecizie, lipsă de distincție, neclaritate, vulgaritate.
Răzvedit, adverb
Sinonime:
bine, clar, deslușit, distinct, lămurit, limpede.
Elevație, substantiv
Sinonime:
augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.
Nobleță, substantiv
Sinonime:
aristocrație, caracter nobil, distincție, eleganță, generozitate, însușire morală superioară, nobilime, nobilitate, noblețe, (grecism învechit) evghenie.
Însușit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.
Aticism, substantiv
Sinonime:
civilitate, delicateță, delicatețe, distincție, distincțiune, eleganță de stil, rafinament, umanism, urbanitate, (la plural) bune maniere.
Originalitate, substantiv
Sinonime:
bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.
Diacritic, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, distinctiv.
Relevant, adjectiv
Sinonime:
distinctiv, pertinent, reliefant, remarcant.
Inechivoc, adjectiv
Sinonime:
categoric, clar, distinct, explicit, formal, neechivoc, net, precis.
Ornament, substantiv
Sinonime:
arabesc, bijuterie, broderie, cartuș, coronament, decor, decorație, desen, distincție, feston, figură, fioritură, fleuron, garnitură, ghirlandă, grifă, înfloritură, însemn, motiv, ornamentație, parură, podoabă, sculptură, tapiserie, (învechit) falbala, (popular) împodobire, (popular) zurzur.
Izvodi, verb (învechit)
Sinonime:
a afla, a alcătui, a apărea, a broda, a căpăta forme distinctive, a compila, a compune, a concepe, a copia, a crea (în imaginație în mod arbitrar), a descoperi, a elabora, a fabrica, a face (să se izvodească), a formula în scris, a găsi, a gândi, a imagina, a intenționa, a inventa, a întocmi, a lua ființă, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a redacta, a reproduce, a scorni, a scrie, a (se) contura, a (se) desena, a se închega în contururi precise, a (se) profila, a tălmăci, a ticlui, a traduce, a transcrie, a transpune, a zugrăvi.
Peculiaritate, substantiv (învechit)
Sinonime:
distincție, particularitate, specificitate.
Noneu, substantiv
Sinonime:
(filozofie) tot ce este distinct de mine.
Demarcativ, adjectiv
Sinonime:
delimitant, distinctiv.
Halicit, adjectiv (regional)
Sinonime:
clar, distinct.
Alopatric, adjectiv
Sinonime:
(biologie) cu areal distinct.
Distencție, substantiv
Sinonime:
distincție.
Cinstire, substantiv
Sinonime:
apreciere, atenție, cinste, condescendență, considerație, deferență, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, onoare, ospătare, preamărire, preaslăvire, prețuire, proslăvire, respect, reverență, servire, servit, slavă, slăvire, stimă, tratare, trecere, vază, (figurat) credit, (grecism învechit) sevas, (învechit și familiar) baftă, (învechit și regional) seamă, (învechit) distincție, (învechit) distingere, (învechit) lăudare, (învechit) mărie, (învechit) petrecere, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) rang, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) venerare, (Moldova) lefterie, (regional) îmbătare, (regional) prețuială.
Stilem, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) caracteristică, construcție, element stilistic, frază, trăsătură distinctivă.
Singularizat, adjectiv
Sinonime:
anumit, aparte, bizar, ciudat, curios, deosebit, diferit, distinct, excepțional, extraordinar, individual, insolit, izolat, năstrușnic, neobișnuit, original, singular, special, straniu, unic, (învechit) singulariu.
