Disonanţă, substantiv feminin Sinonime:
dezacord, stridenţă, nepotrivire.
Dezacord (dezacorduri), substantiv neutru
Sinonime:
lipsă de acord; nepotrivire, neînţelegere, disensiune; diferend; conflict, contestație, contradicție, diferență, discordie, discuție, divergență, disonanţă, divorț, incompatibilitate, zâzanie, zizanie.
Cacofonie, substantiv
Sinonime:
cacofonism, disonanță, lipsă de armonie; (amestec neplăcut de sunete care deranjează) zgomot, zarvă, tumult, vacarm.
Disonant, adjectiv
Sinonime:
care sună neplăcut, care produce disonanţă; discordant; distonant.
Distonanță, substantiv
Sinonime:
dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonare, intonație falsă, neconcordanță, nepotrivire, stridență.
Neconcordanţă, substantiv
Sinonime:
antagonism, contradicție, decalaj, dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, disproporţie, diston, nepotrivire, stridență.
-amuzie, sufix
Sinonime:
disonanță, surditate.
Dizarmonie, substantiv
Sinonime:
discordanță, disonanță, lipsă de armonie, (învechit) desunanță, (învechit) disunanță.
Decalare, substantiv
Sinonime:
decalaj, decalat, defazare, dezacord, diferență, discordanță, disonanță, disparitate, ecart, nepotrivire, rămânere în urmă, retard.
Stridență, substantiv
Sinonime:
acuitate, dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonanță, neconcordanță, nepotrivire, stridulație, sunet strident, (figurat) violență.
Cacofonism, substantiv
Sinonime:
cacofonie, disonanță.