Dijmuit, substantiv
Sinonime:
dijmuială, dijmuire, (învechit) zeciuire, zeciuit. Dijmuit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) dicimuit, (învechit) zeciuit; (figurat) decimat.
Dijmuitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
dijmar, (variantă) dicimuitor.
Impozit, substantiv neutru
Sinonime:
acciz, acciză, bir, contribuție, cotă-parte, dare, dijmă, dijmuială, dijmuire, dijmuit, exciză, impunere, plată, taxă, tribut, vamă, vămuire, (Banat) ștaier, (învechit și regional) porție, (învechit și regional) slujbă, (Maramureș) sazolic, (popular) mirie; (învechit) adău, adet, ajutorință, capitație, cerărit, cislă, dabilă, dajdie, desetină, dijmărit, foncieră, fumărit, găleată, goștină, ierbărit, iliș, jugărit, madea, măjărit, măscărit, năpastă, nevoie, obicei, oierit, orânduială, pădurărit, plocon (de nume), podărit, pogonărit, prisăcărit, rânduială, satara, seamă, tescovinărit, tutunărit, țigănărit, văcărit, vădrărit, vămuială, vărat, văratic, vinărici, vinărit, zeciuială, zeciuire.
Dijmar, substantiv (învechit)
Sinonime:
strângător de dijmă, (învechit și regional) dejmar, (învechit și regional) dicimar, (învechit) dijmuitor, (învechit) perceptor.
Dijmuire, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) dijmuială, dijmuit, zeciuire, zeciuit; (figurat) decimare, furat.
Zeciuire, substantiv
Sinonime:
dijmuială, dijmuire, dijmuit, zeciuit.
Beilicciu, substantiv (învechit)
Sinonime:
dijmar, dijmuitor, perceptor; (variante) beglicgiu, begligiu, beiliciu.