Dezrăsuci, verb
Sinonime:
a desface, a despleti, (învechit) a desuci.
Dezrăsucit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) desucit.
Deșirare, substantiv
Sinonime:
desfirare, desfirat, despletire, despletit, destrămare, deșirat, dezlânare, dezlânat, dezrăsucire, împrăștiere, întindere, prezentare, răspândire, răzlețire, (învechit) desucire, (învechit) sfâșiere, (regional) deșârare.
Desucire, substantiv (învechit)
Sinonime:
despletire, despletit, dezrăsucire.
Desucit, adjectiv
Sinonime:
dezrăsucit, (învechit) dessucit, (Muntenia) deșirat, (Muntenia) dezdoit.
Despletire, substantiv
Sinonime:
despletit, dezrăsucire, (învechit) desplectire.
Detorsiune, substantiv
Sinonime:
detorsionare, întindere (la loc), (popular) dezrăsucire, (rar) detorsionat.
Detorsionare, substantiv
Sinonime:
detorsiune, (popular) dezrăsucire, (rar) detorsionat.
Destoarce, verb
Sinonime:
a (se) dezrăsuci, a compensa, (învechit) a tescui.
