Dezminţire, substantiv
Sinonime:
contestare, contrazicere, deszicere, dezavuare, dezicere, infirmare, negare, recuzare, refutare, retractare, tăgăduire.
Contestare, substantiv
Sinonime:
dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) tagă, tăgăduinţă.
Recuzaţie, substantiv
Sinonime:
apostazie, dezmințire, recuzare, refuzare, respingere.
Denegație, substantiv
Sinonime:
denegare, denegațiune, dezmințire, infirmare, negare (în justiție).
Dezicere, substantiv
Sinonime:
dezmințire, negare, retractare, (variantă) deszicere.
Tăgăduinţă, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
Tagă, substantiv (învechit)
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
Tăgăduire, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.
Renegare, substantiv
Sinonime:
abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Negaţie, substantiv
Sinonime:
contestare, denegare, dezmințire, negare, nihilism, refutație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) denegație, (învechit) infirmație, (învechit) negațiune, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Tăgăduială, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, nerecunoaștere, renegare, tăgadă, tăgăduință, tăgăduire, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.