Dezarticula, verb
Sinonime:
a luxa, a ieși din articulații, a se disloca, a se scrânti, a ieși din încheieturi; (figurat) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega; a-și pierde coeziunea, a se dezmembra.
Dezarticulare, substantiv
Sinonime:
luxaţie, dezarticulație.
Dezarticulat, adjectiv
Sinonime:
luxat, sărit din articulații, dislocat, scos din încheietură; dezordonat; pronunțat neclar; (figurat) cu mișcări necoordonate, țeapăn, dezechilibrat.
Dezarticulaţie, substantiv
Sinonime:
luxaţie, dezarticulare, dislocare, demantelare, dezosare.
Dezarticulațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
dezarticulare, dezarticulație.
Dezmembra, verb
Sinonime:
a desfiinţa, a desface, a (se) descompune, a (se) destrăma, a (se) dezarticula, a (se) dezbina, a (se) dezagrega; a dezosa, a disloca, a diseca; a decapita, a mutila.
Disloca, verb
Sinonime:
a strămuta, a (se) deplasa, a (se) urni, a (se) mișca din loc, a aluneca; a (se) desprinde; a (se) luxa, a (se) scrânti, a ieși din articulație, a se dezarticula; a dezlocui.
Luxa, verb
Sinonime:
a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrânti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (învechit şi regional) a (se) sminti, (regional) a (se) strica, (prin Transilvania) a (se) muruli, (Transilvania) a (se) pica, (prin Transilvania şi Bucovina) a (se) preti, (prin vestul Munteniei) a (se) proclinti.
Luxaţie, substantiv feminin
Sinonime:
clacaj, deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, elongație, entorsă, luxare, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munteniei) proclinteală, proclintire.
Dislocat, adjectiv
Sinonime:
deplasat, desprins, dezarticulat, luxat, dezlocuit, strămutat.
Luxat, adjectiv
Sinonime:
deplasat, dezarticulat, dislocat, scrântit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munteniei) proclintit.
Sucitură, substantiv
Sinonime:
cot, cotitură, curbă, deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, gânj, întorsătură, întortochetură, jurubiţă, luxare, luxaţie, ocol, răsucire, răsucitură, scrânteală, scrântire, scrântitură, scul, serpentină, sinuozitate, sucire, şerpuire, șerpuitură.
Dislocație, substantiv
Sinonime:
dezarticulație, dislocare, luxație, (variantă) dislocațiune.
Proclinteală, substantiv
Sinonime:
deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire.
Proclinti, verb
Sinonime:
a deplasa, a dezarticula, a disloca, a luxa, a scrânti, a suci.
Proclintire, substantiv
Sinonime:
deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire.
Proclintit, adjectiv
Sinonime:
deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, scrântit, sucit.
Muruli, verb
Sinonime:
a deplasa, a dezarticula, a disloca, a luxa, a scrânti, a suci.
Demonta, verb
Sinonime:
a demantela, a deponta, a descompune, a desface, a dezarticula, a dezasambla, a dezmembra; (figurat) a deconcerta, a deprima, a deruta, a descuraja, a dezorienta, a extenua, a obosi.
Răsucire, substantiv
Sinonime:
deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, încolăceală, încolăcire, încolăcitură, îndoire, înfășurare, întoarcere, întors, învălătucire, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, luxare, luxație, răsuceală, răsucit, răsucitură, rostogolire, rotație, rotire, rotit, scrânteală, scrântire, scrântitură, suceală, sucire, sucit, sucitură, torsionare, torsiune, vălătuceală, (popular) rotitură, (popular) rotocol.
Desuni, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) dezbina, a (se) dezuni, a (se) separa, a despărți, a detașa, a disjunge, a disocia, a se descompune, a se desface, a se desolidariza, a se destrăma, a se dezagrega, a se dezarticula, a se dezlipi, a se dezmembra, a se dușmăni, a se învrăjbi, a se urî, a se vrăjmăși, a trăi în vrajbă, a-și pierde coeziunea internă.
