Dezagrega, verb
Sinonime:
a se desface în părțile constitutive, a se dezintegra, a-și pierde coeziunea, a se decompoza, a se diviza, a se fracționa, a se putrifica, a se scinda, a se separa.
Dezagregabil, adjectiv
Sinonime:
alterabil, decompozabil, putrefiabil.
Dezagregare, substantiv
Sinonime:
decompoziție, decompozițiune, dezintegrare, destrucție, destrucțiune, dislocație, dislocare, disociație, disociere, disoluție, colaps, eroziune, lichefacție, lichefiere, pulverizație, pulverizare.
Dezagregat, adjectiv
Sinonime:
dezintegrat, desfăcut, putred.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Dezagregator, substantiv
Sinonime:
(tehnică; rar) afânător.
Dezmembra, verb
Sinonime:
a desfiinţa, a desface, a (se) descompune, a (se) destrăma, a (se) dezarticula, a (se) dezbina, a (se) dezagrega; a dezosa, a disloca, a diseca; a decapita, a mutila.
Pulbere, substantiv feminin Sinonime:
praf, colb; (figurat) descompunere, distrugere, fărâmiţare, nimicire, dezagregare; puzderie; praf de puşcă.
Putred (putredă), adjectiv Sinonime:
stricat, alterat, descompus, dezagregat, putrezit; (figurat) viciat, corupt, decăzut; stătut, clocit, nesănătos, vătămător; cangrenat, purulent.
Putrefacţie, substantiv feminin Sinonime:
putrezire, dezagregare, descompunere, alterare, stricare.
Putrezi, verb Sinonime:
a se strica, a se descompune, a se distruge, a se degrada, a se dezagrega, a se dărăpăna, a se altera; a se cangrena; (figurat) a lâncezi, a mucegăi; a stagna, a lenevi.
Disociere, substantiv
Sinonime:
disociaţie, descompunere, dezagregație, dezintegrare, disoluție, separare.
Dezarticula, verb
Sinonime:
a luxa, a ieși din articulații, a se disloca, a se scrânti, a ieși din încheieturi; (figurat) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega; a-și pierde coeziunea, a se dezmembra.
Dezintegra, verb
Sinonime:
a atomiza, a decompoza, a descompune, a (se) dezagrega, a disocia, a ruina, a scinda, a separa.
Dezintegrare, substantiv
Sinonime:
autodistrugere, descompunere, dezagregare, dezintegrație, distrugere, fisiune, partiție, transmutație.
Dezintegrat, adjectiv
Sinonime:
dezagregat.
Disociaţie, substantiv
Sinonime:
decompoziție, dezagregație, dezintegrație, disociere, disoluție, separație.
Disoluție, substantiv
Sinonime:
descompunere, dezagregare, dezintegrare; decădere, degradare, corupție, dezmăț.
Destrucție, substantiv
Sinonime:
aneantizare, autodistrugere, carnagiu, cataclism, coroziune, degradație, demantelare, demoliție, destrucțiune, dezagregație, dezintegrare, devastare, disoluție, dispariție, eliminare, extincțiune, exterminație, incinerație, masacru, pulverizație, ravagiu, ruinare, supresiune.
Decompozabil, adjectiv
Sinonime:
alterabil, analizabil, biodegradabil, degradabil, dezagregabil, disociabil, perisabil, putrefiabil, putrescibil, separabil.
Concasa, verb
Sinonime:
a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.
Dezorganizație, substantiv
Sinonime:
(învechit) decompoziție, deranjare, destructurare, dezagregație, dezintegrație, dezordine, dezorganizare, haos.
Destrucțiune, substantiv
Sinonime:
aboliție, aneantizare, anihilare, autodistrugere, carnaj, cataclism, demantelare, demoliție, destrucție, devastare, devastație, devastațiune, dezagregație, dezintegrație, disoluție, dispariție, distrugere, eliminare, eliminațiune, exterminație, extincțiune, genocid, lacerare, lichidare, lichidațiune, masacru, nimicire, pogrom, pulverizare, ravaj, supresiune, suprimare.
Dezasambla, verb
Sinonime:
a demonta, a deranja, a descompune, a desface, a desperechea, a dezagrega, a dezuni, a disjunge, a disloca, a disocia, a diviza, a separa.
Dezasamblare, substantiv
Sinonime:
demontare, demontat, deranjare, desfacere, desperechere, dezagregare, dezunire, disociere, divizare, separare.
Eugeogen, adjectiv
Sinonime:
(despre o rocă) ușor dezagregabil.
Putrezire, substantiv
Sinonime:
cangrenare, descompunere, necrozare, putrefacție, (figurat) destrămare, (figurat) dezagregare, (învechit) putrejune, (învechit) putrezeală, (învechit) putreziciune, (rar) putrefiere.
Desuni, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) dezbina, a (se) dezuni, a (se) separa, a despărți, a detașa, a disjunge, a disocia, a se descompune, a se desface, a se desolidariza, a se destrăma, a se dezagrega, a se dezarticula, a se dezlipi, a se dezmembra, a se dușmăni, a se învrăjbi, a se urî, a se vrăjmăși, a trăi în vrajbă, a-și pierde coeziunea internă.
Decompoza, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) desface, a (se) dezagrega, a (se) dezorganiza, a (se) disocia, a (se) dizolva, a (se) putrefia, a analiza, a descompune, a dezintegra, a distruge, a diviza, a putrezi, a ruina, a scinda, a se cangrena, a se degrada, a se necroza, a separa, (figurat) a deveni palid, (figurat) a diseca, (figurat) a păli.
Termoclastie, substantiv
Sinonime:
(geologie) crioclastie, dezagregare, gelifracție, gelivație.
Dezalcătuit, adjectiv
Sinonime:
descompus, dezagregat, (învechit) desalcătuit.