Destrăma, verb
Sinonime:
a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.
Destrămare, substantiv
Sinonime:
deşirare, (rar) dezlânare, dezmembrare.
Destrămat (destrămată), adjectiv Sinonime:
rărit, zdrenţuit, desfirat, desfăcut, distrus, nimicit.
Destrămătură, substantiv
Sinonime:
(la plural) zdrențe; ruptură, răritură, (popular) stramă, strămătură.
Atomiza, verb Sinonime:
a pulveriza, a descompune, a destrăma, a dezintegra, a distruge, a vaporiza.
Descompune, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.
Deşirat (deşirată), adjectiv Sinonime:
destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat; (figurat) lung, slab, osos.
Dezmembra, verb
Sinonime:
a desfiinţa, a desface, a (se) descompune, a (se) destrăma, a (se) dezarticula, a (se) dezbina, a (se) dezagrega; a dezosa, a disloca, a diseca; a decapita, a mutila.
Dubi, verb (învechit; popular) Sinonime:
a tăbăci, a argăsi; a se muia, a se topi, a se destrăma; a se răni, a se vătăma.
Îmbucătăţire, substantiv feminin
Sinonime:
dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, rupere, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (figurat) destrămare, (rar) segmentație.
Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime:
cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.
Scămoşa, verb Sinonime:
a se desprinde, a se desface, a se destrăma.
Sfărâma, verb Sinonime:
a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.
Sfâşia, verb Sinonime:
a rupe, a distruge, a destrăma, a sfârteca.
Spulbera, verb Sinonime:
a risipi, a împrăştia, a destrăma, a nimici, a face una cu pământul.
Tăia, verb Sinonime:
a despărţi, a separa, a împărţi; a despica; a suprima, a scoate, a elimina; a brăzda, a tatua, a vărga; a săpa, a sculpta; (figurat) a croi; a străbate, a traversa, a trece; (reflexiv) a se întretăia; (reflexiv) a se destrăma, a se rupe; (reflexiv) a se coagula, a se brânzi; (tranzitiv şi reflexiv) a (se) spinteca, a se omorî, a se ucide; a tunde, a micşora, a reteza, a scurta.
Zdrobi, verb Sinonime:
a strivi, a sfărâma, a destrăma, a nimici, a distruge; a (se) frământa, a (se) agita, a (se) zbuciuma.
Desfăcut, adjectiv
Sinonime:
despăturit, dezdoit, desfăşurat, deschis, dezlegat, despletit, dezlipit, demontat, destrămat, deşirat, întins, răsfirat, depărtat, crăpat, plesnit, reziliat.
Desfira, verb
Sinonime:
a desface, a desfăşura, a destrăma, a deşira.
Dezmembrat, adjectiv
Sinonime:
descompus, destrămat, mutilat.
Dezmembrare, substantiv
Sinonime:
descompunere, destrămare, dezbinare, mutilare.
Deşira, verb
Sinonime:
a se desface, a se destrăma, (popular) a (se) desfira, a se răsfira; a întinde, a extinde, a împrăștia, a răspândi.
Deșirare, substantiv
Sinonime:
desfirare, desfirat, despletire, despletit, destrămare, deșirat, dezlânare, dezlânat, dezrăsucire, împrăștiere, întindere, prezentare, răspândire, răzlețire, (învechit) desucire, (învechit) sfâșiere, (regional) deșârare.
Dezlâna, verb
Sinonime:
a destrăma, a rări, a (se) scămoşa; (figurat) a deveni fără șir, a deveni lipsit de logică.
Dezlânare, substantiv
Sinonime:
destrămare, scămoşare.
Dezlânat, adjectiv
Sinonime:
destrămat, fără logică, prolix, rărit, scămoşat.
Rărit, adjectiv
Sinonime:
spaţiat, destrămat, (rar) dezlânat, rar, rarefiat, (rar) rarificat; diluat, îndoit, slab, subţiat, subţire.
Dubit, adjectiv
Sinonime:
argăsit, tăbăcit; muiat, topit, destrămat. Dubit, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Demantela, verb
Sinonime:
a dezorganiza, a destrăma.
Strămătură, substantiv
Sinonime:
destrămătură, răritură, stramă; lână vopsită.
Descusut, adjectiv
Sinonime:
cu ața ruptă, desfăcut, destrămat, deșirat, (regional) lăcrat; iscodit, luat la întrebări.
Siti, verb
Sinonime:
(regional) a cerne cu sita, a se destrăma, a se rări.
Lacerare, substantiv
Sinonime:
destrămare, destrucție, deșirare, dilacerare, dilacerație, lacerație, lacerațiune, rupere în bucăți, sfâșiere.
Lacera, verb
Sinonime:
a destrăma, a deșira, a dilacera, a rupe în bucăți, a sfâșia.
Dilacera, verb
Sinonime:
a destrăma, a deșira, a fărâmița, a lacera, a rupe în bucăți, a sfâșia, (medicină) a smulge cu violență (un țesut).
Putrezire, substantiv
Sinonime:
cangrenare, descompunere, necrozare, putrefacție, (figurat) destrămare, (figurat) dezagregare, (învechit) putrejune, (învechit) putrezeală, (învechit) putreziciune, (rar) putrefiere.
Stramă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
destrămătură, răritură, scamă, stramiță, strămătură, zdreanță.
Risipicios, adjectiv
Sinonime:
cheltuitor, destrămător, împrăștietor, răsipicios, risipitor, sfărâmicios.
Deslânat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
destrămat, dezlânat, rău redactat, scămoșat.
Desuni, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) dezbina, a (se) dezuni, a (se) separa, a despărți, a detașa, a disjunge, a disocia, a se descompune, a se desface, a se desolidariza, a se destrăma, a se dezagrega, a se dezarticula, a se dezlipi, a se dezmembra, a se dușmăni, a se învrăjbi, a se urî, a se vrăjmăși, a trăi în vrajbă, a-și pierde coeziunea internă.
Scămoșat, adjectiv
Sinonime:
cu scame, destrămat, pufos, scămat, scămos, (familiar) flocoșit, (rar) dezlânat, (regional) scămoșit. Scămoșat, substantiv
Sinonime:
scămoșare, (familiar) flocoșire, (învechit) scămare, (regional) scămoșeală.
Sfărâmare, substantiv
Sinonime:
agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.
Demantelare, substantiv
Sinonime:
deconstrucție, demolare, destructurare, destrucție, destrucțiune, distrugere, (figurat) destrămare, (figurat) dezorganizare.
Desfirat, adjectiv
Sinonime:
desfășurat, desfoiat, destrămat, lămurit, tras, (învechit) deosebit, (variantă) (învechit) disfirat. Desfirat, substantiv
Sinonime:
desfirare, desfoiat, desfoiere, lămurire, tragere, (învechit) deosebire, (învechit) ramificare, (variantă) (învechit) disfirat.
Distrăma, verb (popular)
Sinonime:
a destrăma.
Destrema, verb (învechit)
Sinonime:
a destrăma.
Dăstrăma, verb (învechit)
Sinonime:
a destrăma.
Distrămare, substantiv (popular)
Sinonime:
destrămare.
Distrămat, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
destrămat.
Destrăbălăciune, substantiv (regional)
Sinonime:
corupție, decadență, desfrâu, destrăbălare, destrăbălat, dezmăț, imoralitate, perdiție, pierzare, viciu, (învechit) destrămare, (învechit) destrămătură, (regional) destrăbălătură.
