Desperare, substantiv
Sinonime:
desperație, deznădejde, exasperare.
Disperare, substantiv feminin Sinonime:
desperare, deznădejde; exasperare, descurajare, demoralizare; tristețe, dezolare, deprimare, mâhnire adâncă.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Desperat, adjectiv
Sinonime:
ajuns la desperare, deznădăjduit, exasperat; periculos, grav.
Desperaţie, substantiv
Sinonime:
desperare, deznădejde.
Deznădăjduire, substantiv
Sinonime:
desperare, deznădejde, (învechit) desperație, (învechit) nenădejde; (variante) deznădejduire, deznedejduire, diznădăjduire.
Deznădejde, substantiv
Sinonime:
desperare, (rar) deznădăjduire, (învechit) apelpisie, desperaţie.
Exasperare, substantiv
Sinonime:
desperare, exacerbație, nervozitate.
Detresă, substantiv
Sinonime:
desperare, nenorocire, stare critică.
Nenădăjduire, substantiv (învechit)
Sinonime:
desperare, deznădejde, (învechit și regional) nenedejduire.
Nenădejde, substantiv (învechit)
Sinonime:
desperare, deznădejde, (învechit) desnădejdie, (învechit) deznădăjduire.
Apelpisie, substantiv (învechit)
Sinonime:
desperare, deznădăjduire, deznădejde, exasperare, (învechit) apelpiseală, (învechit) desperație.
Ocăinicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
desperare.
Oceință, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
desperare, deznădejde, disperare, (învechit și regional) oceianie, (învechit) oceaianie, (variantă) ociință.
Oceaianie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
descurajare, desperare, deznădejde, (variantă) oceanie, (variantă) oceianie, (variantă) otceaianie.
