Despărţi, verb
Sinonime:
a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.
Despărțiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțeală, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.
Despărţimânt, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Despărţit, adjectiv
Sinonime:
răzleţit, divorţat, separat; deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.
Despărţitor, adjectiv
Sinonime:
izolator, separator.
Despărţitură, substantiv feminin Sinonime:
ramificaţie, subdiviziune, parte, felie.
Bifurca, verb Sinonime:
a se despărţi, a se desface, a se scinda, a se împărți, a se diviza.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Boxă, substantiv feminin Sinonime:
compartiment, despărțitură; ladă, cutie; incintă acustică. Boxa, verb
Sinonime:
(sport) (rar) a pugila.
Caza, verb Sinonime:
a găzdui, a instala, a încartirui. Caza, substantiv
Sinonime:
comitat, district. Cază, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Cerne, verb Sinonime:
a alege, a discerne, a despărţi, a elimina; a ploua mărunt, a bura, a burniţa, a ţârâi.
Coloană, substantiv
Sinonime:
stâlp, cariatidă, (învechit) columnă; rubrică, despărțitură; șir, rând, serie, (popular) şirag, (învechit) stol; convoi, vârtej; (anatomie) (coloană vertebrală) şira spinării, (regional) şira spatelor, (învechit) greabănul spinării, osul spinării; (cinema) (coloană sonoră) pistă sonoră; (coloană de extracţie) ţeavă de extracţie; (coloană de sinteză) reactor catalitic; (coloană de marș) grup de oameni.
Compartiment, substantiv neutru
Sinonime:
căsuţă, despărţire, despărţitură, (învechit) despărţământ, (franţuzism învechit) cază; (învechit) cupeu; sferă, domeniu, sector, secţie.
Demarca, verb Sinonime:
a delimita, a hotărnici, a despărţi, a separa.
Demarcaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, delimitare, separare; precizare, fixare.
Deosebi, verb
Sinonime:
a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.
Deosebi, adverb
Sinonime:
aparte, deosebit, separat.
Descompune, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.
Despica, verb
Sinonime:
a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Detaşa, verb
Sinonime:
a desprinde, a desface, a dezlipi, a despărţi, a izola; a deplasa, a muta, a schimba; a se distanţa.
Dezbina, verb Sinonime:
a desface, a dezuni; a despărţi, a separa, a pune în conflict, a învrăjbi.
Dezlipi, verb
Sinonime:
a detaşa, a despărţi, a (se) desface, a (se) desprinde, a (se) depărta, a (se) îndepărta.
Disocia, verb
Sinonime:
a distinge, a discerne, a deosebi; a despărţi, a separa, a desprinde, a disjunge.
Diviza, verb
Sinonime:
a împărţi, a divide, a scinda, a fragmenta; a despărţi, a dezbina, a segmenta; a fisiona.
Diviziune, substantiv feminin
Sinonime:
împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.
Felurit (felurită), adjectiv
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, eterogen, împestrițat, neasemănător, pestriţ, variat, (învechit și popular) osebit, (învechit) despărțit, (învechit) variu, (regional) feliurit, (regional) mistreț.
Fractura, verb
Sinonime:
a frânge, a rupe, a zdrobi. Fractură, substantiv
Sinonime:
ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.
Izola, verb Sinonime:
a despărţi, a detaşa, a separa; a se retrage, a se îndepărta, a trăi ca un călugăr.
Izolat (izolată), adjectiv Sinonime:
despărţit, separat, îndepărtat, detaşat; retras, singuratic, solitar, răzleţ; dosnic, ascuns, ferit.
Împărţi, verb Sinonime:
a diviza, a fragmenta, a desface, a despărţi, a separa; a distribui, a repartiza, a da; a răspândi, a risipi, a împrăştia.
Lipsi, verb
Sinonime:
a absenta, a codi, a despărți, a dezerta, a dispărea, a ezita, a frustra, a fugi, a nu fi, a nu se găsi, a nu se prezenta, a nu-i trebui, a părăsi, a pregeta, a renunța la, a scoate, a se dispensa, a se priva de, a separa, a suprima, a șovăi, (figurat) a văduvi, (învechit) a se lăsa de, (învechit) a slăbi.
Paravan, substantiv neutru Sinonime:
perete, despărţire; adăpost, camuflaj; (figurat) alibi, pretext, acoperire.
Ramificaţie, substantiv feminin
Sinonime:
arborizație, branșă, braţ, despărțitură, diviziune, parte, prelungire, ramificare, ramură, schimbător de cale, subdiviziune, subîmpărțire, tranșă, tronson, (chimie) catenă laterală, (învechit) ramificațiune.
Schismă, substantiv feminin
Sinonime:
despărţire, dezbinare, disidență, donatism, erezie, eterodoxie, ruptură, sacrilegiu, sciziune, secesiune, separație, (figurat) neînţelegere.
Scinda, verb Sinonime:
a despărţi, a fracționa, a separa, a subdiviza.
Sciziune, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, ruptură, fracţionare, divizare, dezbinare, scizionare.
Secesiune, substantiv feminin Sinonime:
separare, despărţire, izolare.
Separa, verb Sinonime:
a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.
Separat (separată), adjectiv Sinonime:
despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Smulge, verb Sinonime:
a trage, a scoate, a desprinde; (figurat) a obţine, a lua; a despărţi, a dezlipi.
Tăia, verb Sinonime:
a despărţi, a separa, a împărţi; a despica; a suprima, a scoate, a elimina; a brăzda, a tatua, a vărga; a săpa, a sculpta; (figurat) a croi; a străbate, a traversa, a trece; (reflexiv) a se întretăia; (reflexiv) a se destrăma, a se rupe; (reflexiv) a se coagula, a se brânzi; (tranzitiv şi reflexiv) a (se) spinteca, a se omorî, a se ucide; a tunde, a micşora, a reteza, a scurta.
Trunchia, verb Sinonime:
a ciunti, a tăia, a reteza, a mutila, a despărţi, a fragmenta.
Variat (variată), adjectiv
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, felurit, pitoresc, variu, (învechit şi popular) osebit, (învechit) despărţit.
Bifurcat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, furcifer, (popular) încrăcit, (popular) înfurcit.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Despărţenie, substantiv
Sinonime:
despărţire, divorţ, separare, separaţie.
Desperecheat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, separat, izolat, descompletat, disparat, stingher.
Despreuna, verb
Sinonime:
a despărţi, a separa.
Desprindere, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezlipire, scoatere, desfacere, dislocare; (tehnică) decroşare.
Detaşare, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime:
descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.
Dezalcătui, verb
Sinonime:
a descompune, a desface, a despărţi, a divide, a fracţiona, a împărţi, a scinda.
Dezuni, verb
Sinonime:
a (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa, a (se) dezbina, a (se) învrăjbi, a despărţi.
Dezunire, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.
Disjunct, adjectiv
Sinonime:
disjunctiv, despărțit, separat.
Divorţ, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.
Divorţa, verb
Sinonime:
a (se) despărţi, a (se) separa, (învechit) a (se) împărţi, a (se) rupe.
Divorţat, adjectiv
Sinonime:
despărţit, (învechit) împărţit, separat.
Disjuncție, substantiv
Sinonime:
bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.
Staccato, adverb
Sinonime:
(muzică) sacadat, separat, despărțit.
Loje (loji), substantiv
Sinonime:
despărțitură, compartiment, (variantă) lojă.
Lojă, substantiv
Sinonime:
avanscenă, benoar, boxă, cameră, cavitate, celulă, compartiment, cușcă, despărțitură, loc, stal, (învechit) palc, (locuţiune) (lojă masonică) asociație de francmasoni.
Izolator, adjectiv
Sinonime:
despărţitor, dielectric, izolant.
Separator, adjectiv
Sinonime:
despărţitor, izolator.
Litrosi, verb
Sinonime:
(popular) a despărți, a distruge, a elibera, a face să dispară, a nimici, a potopi, a prăpădi, a pune în libertate, a salva, a scăpa, a scutura, a separa, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (învechit) a alitrosi; (figurat) a fura, a mătrăși.
Scisiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) despărțire, dezbinare, disidență, schizmă, sciziune.
Cloison, substantiv
Sinonime:
cloazon, despărțire, diafragmă, diviziune, ecran, membrană, menisc, perete despărțitor subțire, separare, separație.
Disociativ, adjectiv
Sinonime:
despărțitor, separator.
Secţie, substantiv
Sinonime:
arondisment, atelier, branșă, brigadă, capitol, celulă, circă, circumscripție, comisariat, compartiment, cvartal, district, diviziune, falangă, grupă, local, miliție, poliție, raion, ramificare, ramură, sală, secțiune, subdiviziune, subfilială, subunitate, trupă, unitate, (învechit) despărțire.
Înfurcit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
bifurcat, crăcănat, despărțit, (variantă) înfurcat.
Dezbătare, substantiv
Sinonime:
clarificare, despărțire, dezbătat, hotărâre, lecuire, limpezire, trezire.
Divorțare, substantiv
Sinonime:
despărțire.
Spațiere, substantiv
Sinonime:
depărtare, despărțire, distanțare, distanțiere, îndepărtare, rărire.
Desparte, verb
Sinonime:
a (se) despărți, (învechit) a (se) desperți, (învechit) a (se) dispărți.
Despreunat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) desfăcut, (învechit) dezîmpreunat, (popular) despărțit. Despreunat, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) despreunare, (învechit) dezîmpreunat, (popular) despărțire.
Despreunare, substantiv (popular)
Sinonime:
(învechit și popular) despărțire, (învechit) despreunat, (învechit) dezîmpreunare.
Repudiere, substantiv
Sinonime:
abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.
Izolare, substantiv
Sinonime:
despărțire, desprindere, detașare, individualizare, izolat, izolație, retragere, segregare, segregație, separare, separatism, separație, singularizare, singurătate, (figurat) schimnicie, (figurat) sihăstrie, (livresc) solitudine, (rar) însingurare.
Sept, substantiv
Sinonime:
(anatomie) cloazon, cloison, perete despărțitor.
Răzori, verb
Sinonime:
a delimita, a despărți, a hotărnici, a învecina, a mărgini, a se megieși, (figurat) a chenărui, (figurat) a tivi.
Răntui, verb (regional)
Sinonime:
a (se) strica, a deranja, a despărți, a face dezordine, a împrăștia, a răscoli, a răvăși, a separa, a smuci, a smulge, a trage, a zăpăci, (regional) a rântoni, (Transilvania) a rântura.
Ramificare, substantiv
Sinonime:
despărțire în ramuri, diversificare, ramificaţie, (învechit) ramificațiune, (rar) rămurire.
Desura, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a divorța, a se despărți, (variantă) a dessura.
Feliurit, adjectiv (regional)
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, eterogen, împestrițat, pestriț, variat, (învechit și popular) osebit, (învechit) despărțit, (învechit) variu, (regional) mistreț, (variantă) felurit.
Desuni, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) dezbina, a (se) dezuni, a (se) separa, a despărți, a detașa, a disjunge, a disocia, a se descompune, a se desface, a se desolidariza, a se destrăma, a se dezagrega, a se dezarticula, a se dezlipi, a se dezmembra, a se dușmăni, a se învrăjbi, a se urî, a se vrăjmăși, a trăi în vrajbă, a-și pierde coeziunea internă.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Dezacupla, verb
Sinonime:
a debranșa, a deconecta, a decupla, a despărți, a desperechea, a detașa, a dezuni, a separa.
Dezacuplare, substantiv
Sinonime:
debranșare, deconectare, deconectat, decuplare, despărțire, desperecheat, desperechere, detașare, dezunire, separare.
Dezacuplat, adjectiv
Sinonime:
debranșat, deconectat, decuplat, desfăcut, despărțit, desperecheat, detașat, dezunit, separat.
Defalcare, substantiv
Sinonime:
decont, decontare, decontat, deducere, defalcat, defalcație, despărțire, desprindere, eșalonare, împărțire, lotizare, repartizare, scădere, substracție, (învechit) cosire (a ierbii), (variantă) (învechit) defălcare.
Defalcat, adjectiv
Sinonime:
decontat, despărțit, eșalonat, lotizat, repartizat, (învechit) cosit, (variantă) defălcat. Defalcat, substantiv
Sinonime:
defalcare, defalcație, (variantă) defălcat.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Desfrățit, substantiv
Sinonime:
desfrățire, despărțire. Desfrățit, adjectiv
Sinonime:
despărțit.
Desfrățire, substantiv
Sinonime:
desfrățit, despărțire.
Desfrăți, verb
Sinonime:
a (se) despărți.
Divulsie, substantiv
Sinonime:
avulsie, avulsiune, dezrădăcinare, dilatație (forțată), extragere, scoatere violentă, smulgere, (figurat) despărțire, (variantă) divulsiune.
Osebitor, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
despărțitor, separator.
Răzlogi, verb (regional)
Sinonime:
a (se) îndepărta, a (se) separa, a hotărî, a se despărți, a se izola, a se împrăștia, a se răzleți, (regional) a se rășlui.
Despărțeală, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțiciune, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.
