Deregla, verb
Sinonime:
a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica, a se deteriora.
Dereglaj, substantiv
Sinonime:
dereglare.
Dereglare, substantiv
Sinonime:
defect, defectare, defecțiune, deranjament, deranjare, dereglaj, dereglat, disfuncție, disfuncționalitate, stricare, (medicină) tulburare.
Dereglat, adjectiv
Sinonime:
defect, deranjat, detracat, dezorganizat, tulburat; (figurat) depravat, destrăbălat, imoral, licențios.
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime:
eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.
Defect, substantiv neutru Sinonime:
lipsă, scădere, imperfecţiune, viciu, neajuns, meteahnă, cusur, beteşug, racilă, hibă, păcat; deranjament, stricăciune. Defect, adjectiv
Sinonime:
defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit.
Defecta, verb
Sinonime:
a degrada, a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca.
Deranjament, substantiv neutru
Sinonime:
defecţiune, perturbare, dereglare, defectare, defect, stricăciune; diaree, indigestie, tulburare.
Detracat (detracată), adjectiv
Sinonime:
smintit, stricat, ţicnit, dezechilibrat, defect, defectat, deranjat, dereglat, tulburat, zdruncinat.
Perturbare, substantiv feminin Sinonime:
deranjament, dezordine, dereglare, tulburare, neorânduială.
Perversiune, substantiv feminin
Sinonime:
depravare, desfrânare, imoralitate; alterare, corupţie, tulburare, dereglare, abatere; (tipuri de perversiune) amoralitate, bestialitate, coprofilie, exhibiționism, fetișism, neregulă, masochism, necrofilie, sadism, sadomasochism, satanism.
Psihopatie, substantiv feminin Sinonime:
dezechilibru, dereglare.
Tulburare, substantiv feminin Sinonime:
învolburare, agitare, mişcare; (figurat) neastâmpăr, nelinişte, îngrijorare, frământare, emoţie, confuzie; (figurat) mânie, furie; tumult, dezordine, răzvrătire, răzmeriţă, răscoală; dereglare, perturbare, deranjament.
Defectare, substantiv
Sinonime:
dereglare, (livresc) disfuncţie, disfuncţionalitate; defecţiune.
Defecţiune, substantiv
Sinonime:
defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.
Delirant, adjectiv
Sinonime:
abracadabrant, debordant, demențial, dereglat, dezordonat, divagant, extravagant, incoerent; de delir; (figurat) epileptic, exaltat, frenetic.
Detraca, verb
Sinonime:
a defecta, a deranja, a deregla, a dezechilibra, a strica, a tulbura, a zdruncina.
Dramatizare, substantiv
Sinonime:
amplificație, comedie, dereglare, disproporție, emfază, enormitate, gasconadă, imoderație, pletoră, redundanță, superfluitate.
Disfuncţie, substantiv
Sinonime:
defectare, dereglare, tulburare.
Disfuncţionalitate, substantiv
Sinonime:
defectare, defecţiune, dereglare.
Folie, substantiv
Sinonime:
foaie subțire de plastic; aberație, alienație, amoc, delir, demență, dereglare, dezechilibru, manie, nebunie.
Smintit, adjectiv
Sinonime:
aiurea, aiurit, bezmetic, defect, defectat, defectuos, deranjat, dereglat, descreierat, eronat, fals, greșit, incorect, inexact, neadevărat, nebun, nebunesc, nechibzuit, necorespunzător, pălăvatic, silhui, stricat, trăsnit, tui, țăcănit, țicnit, zălud, zănatic, zăpăcit, zărghit, zurliu, (familiar) sanchiu, (familiar; figurat) smucit, (învechit și regional) prilestit, (învechit) turluliu, (Moldova) tuieș, (popular) deșucheat, (rar) dezmetic, (regional) șucheat. Smintit, substantiv
Sinonime:
nebun; (Transilvania) terci.
Șucheți, verb (regional)
Sinonime:
a se deregla, a se zăpăci.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Dezregula, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) deregla, a (se) încurca.
Dezregulare, substantiv (învechit)
Sinonime:
dereglare, încurcare.
Dezregulat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
dereglat, încurcat.
Dreg, substantiv (regional)
Sinonime:
cerdac, (regional) atârnat, (variantă) derec, (variantă) dereg.