Dărâma, verb
Sinonime:
a da la pământ, a distruge, a nimici, a demola; a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.
Dărâmare, substantiv
Sinonime:
demolare, prăbuşire, cădere, doborâre, ruinare, surpare.
Dărâmat, adjectiv
Sinonime:
demolat, dărăpănat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit. Dărâmat, substantiv
Sinonime:
prăbuşire, surpare.
Dărâmător, substantiv
Sinonime:
demolator.
Dărâmătură, substantiv feminin Sinonime:
surpătură, mină.
Cădea, verb Sinonime:
a pica, a coborî, a se lăsa în jos, a se prăvăli; a atârna, a se pleca; a se desprinde, a se rupe, a se dărâma, a se surpa; a pieri, a muri, a-şi înceta existenţa; a nu avea succes, a nu reuşi, a fi respins; (reflexiv) a reveni, a se cuveni; a se potrivi, a-i sta bine, a cadra.
Cădere, substantiv feminin
Sinonime:
picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.
Dărăpăna, verb
Sinonime:
a se ruina, a se distruge, a se strica, a se hodorogi, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.
Dărăpănătură, substantiv feminin
Sinonime:
baracă, clădire în ruină, construcție dărăpănată, hardughie, şandrama; dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpare, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) ruinătură.
Doborî, verb
Sinonime:
a răsturna, a prăbuşi, a da la pământ; a frânge, a supune, a răpune; a nimici, a desfiinţa, a stârpi, a lichida, a birui, a copleşi; a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăvăli, a trânti, (popular şi familiar) a aşterne, (popular) a păli, (învechit şi regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera; a ajunge, a covârşi, a cuprinde, a împovăra, a înfrânge, a învinge, a năpădi, a podidi, a prinde, a răzbi, a toropi; (sport) a depăşi.
Hai, interjecție Sinonime:
haide. Hâi, verb
Sinonime:
a (se) apleca, a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a deveni strâmb, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) nărui, a (se) pleca, a (se) povârni, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) strâmba, a (se) surpa.
Nărui, verb Sinonime:
a dărâma, a surpa, a prăbuşi, a ruina, a dărăpăna, a distruge, a nimici, a da jos, a da la pământ.
Pica, verb Sinonime:
a cădea, a se prăbuşi, a se răsturna, a se prăvăli, a se dărâma, a se nărui, a se surpa, a se aşterne; a picura, a se prelinge, a se scurge; a se ivi, a apărea, a sosi. Pică, substantiv feminin Sinonime:
ciudă, necaz, pizmă, ranchiună, resentiment, pornire, duşmănie, vrăjmăşie. Pica, substantiv feminin
Sinonime:
(medicină) alotriofagie.
Prăbuşi, verb Sinonime:
a se prăvăli, a se nărui, a cădea, a se surpa, a se dărâma, a se rostogoli.
Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime:
cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.
Prăbuşit (prăbușită), adjectiv Sinonime:
căzut, năruit, surpat, dărâmat; (figurat) descurajat, deznădăjduit.
Prăvăli, verb Sinonime:
a doborî, a trânti, a culca; (reflexiv) a se rostogoli, a se duce de-a rostogolul, a se duce de-a dura, a se precipita, a aluneca, a se prăbuşi, a se nărui, a se dărâma, a se surpa, a se răsturna, a cădea; (figurat) a înfrânge, a răpune, a învinge, a îngenunchea.
Rovină, substantiv feminin Sinonime:
groapă, adâncitură, râpă, surpătură, mlaştină, mocirlă; ruină, dărâmătură.
Ruina, verb Sinonime:
a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea. Ruină, substantiv feminin Sinonime:
dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.
Sapă, substantiv feminin Sinonime:
săpat, prăşit; crupă. Săpa, verb Sinonime:
(figurat) a întipări, a imprima; a roade, a măcina, a ruina, a dărâma, a nimici; (figurat) a unelti, a urzi, a submina, a defăima, a compromite.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Submina, verb
Sinonime:
a ataca, a compromite, a dărâma, a lovi, a periclita, a sabota, a săpa, a slăbi, a suplanta, a surpa, a zădărnici, (figurat) a măcina, (figurat) a roade, (figurat) a torpila, (rar) a mina „pe dedesubt”.
Surpa, verb Sinonime:
a se prăbuşi, a se dărâma, a se nărui; a doborî, a distruge, a nimici, a ruina; (figurat) a submina, a săpa.
Surpătură, substantiv feminin Sinonime:
ruină, dărâmătură; (popular) hernie.
Îmburda, verb (regional)
Sinonime:
a (se) prăbuși, a (se) răsturna, a (se) rostogoli, a (se) trânti la pământ, a cădea, a da peste cap, a doborî, a întoarce, a pica, a răscoli, a răvăși, a se dărâma, a se împiedica, a se nărui, a se prăvăli, a se ruina, a se surpa, (învechit; figurat) a nimici, (variantă) a (se) îmborda.
Dărăpănare, substantiv
Sinonime:
ruinare, cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (învechit) risipă.
Dărăpănat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.
Surpare, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, detronare, hernie, mazilire, mazilit, năruitură, paragină, prăbușire, prăbușitură, ruină, scufundare, surpătură, (regional) nisipire.
Demola, verb
Sinonime:
a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.
Demolare, substantiv
Sinonime:
dărâmare, demolat, (figurat) distrugere, (învechit) demolațiune, (învechit) demolire, (învechit) demolițiune.
Demolițiune, substantiv
Sinonime:
demolare, dărâmare, destrucție, destrucțiune, ruinare.
Demolat, adjectiv
Sinonime:
dărâmat, ruinat; (figurat) obosit. Demolat, substantiv
Sinonime:
demolare, (figurat) distrugere.
Doborâre, substantiv
Sinonime:
aruncare, azvârlire, copleșire, culcare, dărâmare, desființare, lungire, prăbușire, prăvălire, răpunere, răsturnare, tăvălire, trântire, ucidere, vânare, (învechit și regional) coborâre, (învechit) detronare, (învechit) răsturnătură.
Picare, substantiv
Sinonime:
cădere, dărâmare, năruire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, (familiar) chix.
Hac, substantiv
Sinonime:
leafă, răsplată, remunerație, retribuție, salariu; (regional, mai ales la plural) vreascuri, târși, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele; (regional) asemănare, chip, modru, pereche, putință.
Hului, verb
Sinonime:
a se dărâma, a se hurui, a se nărui, a se surpa.
Hâit, adjectiv
Sinonime:
aplecat, dărăpănat, dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbuşit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat, (variantă) hăit.
Poligni, verb
Sinonime:
a abate, a apleca, a arunca, a atârna, a azvârli, a cădea, a coborî, a culca, a curba, a da jos, a dărâma, a doborî, a face să cadă, a înclina, a încovoia, a îndoi, a întinde, a lăsa, a lungi, a pleca, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti.
Răntuna, verb
Sinonime:
(învechit) a arunca, a azvârli, a coti, a culca, a dărâma, a doborî, a înlătura, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a rănturna, a răsturna, a trânti.
Oborî, verb
Sinonime:
(regional) a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a doborî, a întinde, a lungi, a omorî, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti. Obori, verb (învechit)
Sinonime:
a doborî.
Prăbuşeală, substantiv
Sinonime:
cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat.
Prăvălire, substantiv
Sinonime:
cădere, dărâmare, decădere, doborâre, năruire, prăbușire, rostogolire, (rar) rostogolit, surpare.
Risipitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
abis, abundență, adânc, alungare, belșug, dărăpănătură, dărâmare, dărâmătură, distrugere, împrăștiere, înfrângere, năruire, năruitură, paragină, prăbușitură, prăpastie, ruină, surpătură, zdrobire.
Ruinătură, substantiv (regional)
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură.
Prăbuşitură, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, ruină, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (învechit) surpare, (regional) ruinătură.
Lungire, substantiv
Sinonime:
culcare, culcat, dărâmare, diluare, doborâre, întindere, prăbușire, prăvălire, prelungire, răsturnare, trântire, (învechit) răsturnătură, (lingvistică) hifen.
Moloz, substantiv
Sinonime:
mortar, piatră spartă, tencuială; (la plural) dărâmături, sfărâmături, spărturi; (popular) golomoz, (variantă) moluz.
Năruitură, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruială, paragină, prăbușire, prăbușitură, prăvălire, ruină, surpare, surpătură, teren năruit, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) nărăitură, (regional) ruinătură.
Plumbi, verb (învechit)
Sinonime:
a dărâma, a plumbui, a prăbuși, a sigila.
Huruială, substantiv
Sinonime:
dărâmare, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruire, huruit, huruitură, urluială, (Moldova) durduit, (regional) durăt, (regional) hurduitură.
Huruitură, substantiv
Sinonime:
dărâmare, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruire, huruit, (Moldova) durduit, (regional) durăt, (regional) hurduitură, (variantă) uruitură.
Sfărâmare, substantiv
Sinonime:
agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.
Huluitură, substantiv (regional)
Sinonime:
dărâmare, (regional) huluire.
Ponorâre, substantiv
Sinonime:
dărâmare, năruire, prăbușire, prăvălire, rostogolire, surpare, surpătură.
Răsturnătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
culcare, dărâmare, doborâre, lungire, prăbușire, prăvălire, răsturnare, trântire.
Boșorog, adjectiv
Sinonime:
bătrân, boșorogit, hodorogit, ramolit, surpat, vătămat, (popular) coios. Boșorog, substantiv
Sinonime:
babalâc, cojocină, moșneag, (argotic) junghi, (familiar) dărâmătură, (familiar) hodorog, (învechit) beșleagă, (regional) moșorog, (regional) vâj.
Zdrobire, substantiv
Sinonime:
biruire, distrugere, fărâmițare, împrăștiere, înfrângere, învingere, mărunțire, mărunțișare, nimicire, pisare, pisat, prăpădire, presare, radere, sfărâmare, sfărâmat, spargere, stâlcire, stoarcere, stors, strivire, terciuire, tescuire, tescuit, turtire, zdrobit, (figurat) dărâmare, (figurat) durere sufletească, (figurat) mâhnire, (figurat) sfâșiere sufletească, (figurat) supărare cumplită, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) storsură, (învechit și regional) zdrobitură, (învechit) pocăință, (învechit) potopire, (învechit) remușcare, (învechit) stropșire, (învechit) stropșitură, (învechit) zdrucire, (popular) fărâmare, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zdruncinare, (popular) zobire, (rar și figurat) extenuare, (rar) casare, (rar) zvântare, (regional) strujire.
Zburătui, verb (popular)
Sinonime:
a crește, a (se) zburătăci, (figurat) a reteza, (învechit) a azvârli, (învechit) a se dărâma.
