Cuveni, verb
Sinonime:
a se cădea, a-i reveni, a trebui; a merita, a avea dreptul, a cadra, (învechit) a se dostoi, a privi, a putea.
Cuvenință, substantiv (învechit)
Sinonime:
conveniență, cuviință.
Cuvenit, adjectiv
Sinonime:
nimerit, trebuincios, datorit, meritat.
Aparţine, verb Sinonime:
a ţine de (ceva, cineva), a fi al cuiva, a se cuveni cuiva.
Cădea, verb Sinonime:
a pica, a coborî, a se lăsa în jos, a se prăvăli; a atârna, a se pleca; a se desprinde, a se rupe, a se dărâma, a se surpa; a pieri, a muri, a-şi înceta existenţa; a nu avea succes, a nu reuşi, a fi respins; (reflexiv) a reveni, a se cuveni; a se potrivi, a-i sta bine, a cadra.
Conform (conformă), adjectiv
Sinonime:
adecvat, convenabil, corespunzător, cuvenit, identic, indicat, nimerit, oportun, pertinent, potrivit, recomandabil, recomandat, (figurat) sănătos, (învechit) cuviincios, (învechit) răspunzător.
Cuviincios (cuviincioasă), adjectiv
Sinonime:
politicos, respectuos, binecrescut, decent, cumsecade, educat, la locul lui, de treabă; adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.
Datorit (datorită), adjectiv Sinonime:
cuvenit; provenit, cauzat, pricinuit.
Necesar (necesară), adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, de trebuință, esențial, folositor, indispensabil, minimum, neapărat, nedispensabil, obligatoriu, trebuincios, trebuitor, util, vital, (învechit) recerut, (învechit) trebnic, (popular) cuviincios.
Putea, verb Sinonime:
a fi capabil, a avea putere, a fi în stare, a avea posibilitatea, a avea putinţa, a (-i) fi cu putinţă; a fi posibil, a fi probabil; a avea voie, a avea permisiunea, a avea dreptul, a fi permis; a se cădea, a se cuveni, a fi potrivit, a fi convenabil.
Reveni, verb Sinonime:
a se reîntoarce; a veni înapoi, a se înturna, a se returna, a se înapoia, a se întoarce, a reapărea; a se însănătoşi, a se înzdrăveni, a se remonta, a se redresa, a se întrema; a-şi recăpăta cunoştinţa; a retracta, a revoca, a retrage; a se cuveni, a trebui, a i se acorda.
Sănătos (sănătoasă), adjectiv
Sinonime:
adecvat, bun, conform, convenabil, corespunzător, curat, cuvenit, echilibrat, folositor, gândit, grozav, igienic, intact, în bună stare, întreg, judicios, natural, nealterat, neatins, nevătămat, nevătămător, neviciat, nimerit, normal, oportun, oxigenat, ozonat, potabil, prielnic sănătății, proaspăt, pur, purificat, rațional, recomandabil, recomandat, rezistent, rezonabil, salubru, salutar, serios, socotit, solid, stăruitor, strașnic, tare, teafăr, temeinic, teribil, util, valid, viguros, zdravăn, (figurat) bine consolidat, (figurat) chibzuit, (figurat) cinstit, (figurat) corect, (figurat) cu bun-simț, (figurat) cu prestigiu, (figurat) de bun-simț, (figurat) durabil, (figurat) indicat, (figurat) instructiv, (figurat) intangibil, (figurat) înțelept, (figurat) moral, (figurat) onest, (figurat) potrivit, (învechit și regional) nebântuit, (învechit și regional) sânătos, (învechit și regional) sinătos, (popular) nebolit, (popular) nestricat, (regional) neted.
Trebuincios (trebuincioasă), adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, folositor, necesar, trebuitor, util, (învechit) recerut, (învechit) trebnic, (popular) cuviincios.
Datorat, adjectiv
Sinonime:
cuvenit, datorit, debitor.
Dostoi, verb
Sinonime:
a cadra, a cădea, a cuveni, a trebui.
Recerut, adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, necesar, solicitat, trebuincios, trebuitor.
Meritat, adjectiv
Sinonime:
cuvenit, justificat, (învechit) cuviincios.
Trebui, verb
Sinonime:
a avea ca necesitate, a avea nevoie, a avea obligația, a avea, a cadra, a constitui o necesitate, a dori, a face, a fi dator, a fi necesar (util), a fi nevoie, a fi obligatoriu, a fi posibil, a fi, a folosi, a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, a urma, a-i fi necesar, a-i fi pe plac, (învechit și popular) a căuta, (învechit) a privi, (învechit) a se dostoi, (învechit) a trebălui, (regional) a trăbui, (regional) a trâbui, (regional) a treabui, (regional) a treboi, (regional) a tribui, (regional) a trubui.
Trebuitor, adjectiv
Sinonime:
cerut, cuvenit, folositor, necesar, trebuincios, util, (învechit) recerut, (învechit) trebuitoriu, (popular) cuviincios.
Destoinicește, adverb (învechit)
Sinonime:
în mod cuvenit.
Ducului, verb (regional)
Sinonime:
a conveni, a fi potrivit, a se cuveni, (variantă) a (se) duculi.