Curmare, substantiv
Sinonime:
încetare, contenire, întrerupere, oprire, (figurat) stăvilire.
Oprire, substantiv feminin Sinonime:
încetare, curmare, staţionare; staţie, popas, pauză; interdicţie, prohibiţie, piedică, oprelişte.
Represiune, substantiv feminin Sinonime:
înăbuşire, reprimare, înfrânare, curmare, oprire.
Ciuntire, substantiv
Sinonime:
amputare, ciuntare, ciuntat, ciuntit, ciuntitură, curmare, împuținare, mutilare, retezare, scurtare, stingere, tăiere.
Încetare, substantiv
Sinonime:
contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.
Precurmare, substantiv (învechit)
Sinonime:
curmare, încetare, întrerupere, oprire, potolire.
Zădărnicire, substantiv
Sinonime:
anihilare, anulare, contracarare, curmare, dejucare, împiedicare, neutralizare, (învechit) zădarnicire.
Stăvilire, substantiv
Sinonime:
barare, curmare, împiedicare, îndiguire, înfrânare, întrerupere, oprire, zăgăzuire.
Întrerupere, substantiv
Sinonime:
antract, contenire, curmare, discontinuitate, hiat, intermitență, interstițiu, încetare, oprire, pauză, sistare, suspendare, suspensie, tăcere, (figurat) stăvilire, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) întrerumpere; (întrerupere de sarcină) avort.
Sugrumare, substantiv
Sinonime:
apăsare, asfixie, asfixiere, curmare, gâtuire, înăbușeală, înăbușire, lichidare, năbușire, omor prin gâtuire, reprimare, strangulare, strangulație, strângere de gât, sufocare, sufocație, ucidere, (învechit și regional) înecare, (învechit) împresurare, (învechit) sugrumătură, (rar) înecăciune, (rar) jugulare, (regional) îmberegățire, (regional) înnădușire, (variantă) (regional) zugrumare.
