Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime:
deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred. Corupt, substantiv
Sinonime:
alterare, corupere, (învechit) conrupt, (învechit) corumpt.
Coruptelă, substantiv (învechit)
Sinonime:
eroare (într-un manuscris).
Coruptibil, adjectiv
Sinonime:
cupid, influențabil, șantajabil, (învechit) mitarnic, (livresc) venal.
Coruptibilitate, substantiv
Sinonime:
corupţie, (livresc) venalitate.
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime:
coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ,
imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.
Corupțiune, substantiv
Sinonime:
adulterare, alterare, alterație, alterațiune, coruptibilitate, corupție, decadență, decădere, declasare, decompoziție, degenerare, degenerescență, degradare, degradație, degradațiune, delicvescență, denaturare, depravare, desfătare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, falsificare, imoralitate, malversație, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pestilență, pierzanie, pierzare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, prevaricare, putreziciune, seducere, stricăciune, turpitudine, venalitate, viciu, (figurat) cangrenă, (figurat) descompunere, (învechit, figurat) putrejune, (rar, figurat) putrefacție, (rar) deșănțare; (învechit) aselghiciune, aselghie.
Coruptor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
corupător.
Bizantin (bizantină), adjectiv (figurat) Sinonime:
corupt, perfid, intrigant, neloial; futil, pedant, rafinat, subtil.
Căzătură, substantiv feminin Sinonime:
cădere; (depreciativ) om bătrân, neputincios; (figurat) ins imoral, depravat, corupt.
Decadent (decadentă), adjectiv
Sinonime:
agonizant, corupt, decăzut, declinant, decrepit, degenerat, delabrat, delicvescent, imoral, în decadență, în regres, (învechit) demoralizat.
Decădere, substantiv feminin
Sinonime:
regres, declin, decadenţă; degradare morală, depravare, corupţie, imoralitate, declasare, degradare, corupere, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradăţie.
Depravat (depravată), adjectiv
Sinonime:
corupt, stricat, decăzut, desfrânat, destrăbălat, descompus moral, pervers.
Desfătare, substantiv feminin
Sinonime:
delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Desfățare, substantiv
Sinonime:
desfățat, dezbrăcare, lăsare fără rufărie, scoatere; (prin analogie) evitare; (regional) etalare.
Desfrânare, substantiv feminin Sinonime:
destrăbălare, desfrâu, dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate, stricăciune, decădere.
Desfrâu, substantiv neutru Sinonime:
dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate; orgie, bacanală.
Destrăbălat (destrăbălată), adjectiv Sinonime:
dezmăţat, desfrânat, decăzut, corupt, imoral.
Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime:
nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.
Dezmăţ, substantiv neutru Sinonime:
destrăbălare, corupţie, desfrânare; anarhie, debandadă, haos.
Dezmăţat (dezmăţată), adjectiv
Sinonime:
destrăbălat, desfrânat, corupt, imoral, decăzut, deșănțat; lipsit de rușine, lipsit de bună-cuviință; cu înfățișare dezordonată, cu înfățișare neglijentă.
Gangrenă, substantiv feminin
Sinonime:
cancer, cangrenă, descompunere, infecţie, lepră, mortificație, necroză, putrefacţie, sfacel, șancru; (figurat) alterare, corupție, descompunere morală, destrucție. Gangrena, verb
Sinonime:
a deveni cangrenos, a putrezi, a se cangrena, a se distruge.
Incorect (incorectă), adjectiv Sinonime:
inexact, greşit, eronat; necinstit, neonest, coruptibil.
Incorectitudine, substantiv feminin
Sinonime:
comportament incorect, corupţie, greşeală, incorecțiune, înșelătorie, lipsă de corectitudine, necinste, necorectitudine, neonestitate, neregulă, rea credinţă, șarlatanie.
Libertin (libertină), adjectiv
Sinonime:
afemeiat, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, epicurian, imoral, impudic, indecent, lasciv, libidinos, licențios, lipsit de restricții, nerușinat, pervertit, stricat, uşuratic, vicios.
Lubric (lubrică), adjectiv Sinonime:
lasciv, desfrânat, corupt, senzual, imoral.
Perdiţie, substantiv feminin Sinonime:
pierzanie, (figurat) depravare, viciere, desfrâu, corupţie, decădere, prăbuşire, periciune.
Pervers (perversă), adjectiv
Sinonime:
rău, corupt, depravat, desfrânat, imoral, viciat, decăzut, stricat, perfid; anormal, invertit, deformat, denaturat; demonic, diabolic, morbid, sadic, vicios.
Perversitate, substantiv feminin Sinonime:
corupţie, imoralitate, viciu, depravare, desfrânare, perdiţie, răutate, perfidie; anomalie, invertire.
Perversiune, substantiv feminin
Sinonime:
depravare, desfrânare, imoralitate; alterare, corupţie, tulburare, dereglare, abatere; (tipuri de perversiune) amoralitate, bestialitate, coprofilie, exhibiționism, fetișism, neregulă, masochism, necrofilie, sadism, sadomasochism, satanism.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Prostituţie, substantiv feminin Sinonime:
desfrâu, corupţie; (figurat) înjosire, degradare, terfelire, murdărire, decădere.
Putred (putredă), adjectiv Sinonime:
stricat, alterat, descompus, dezagregat, putrezit; (figurat) viciat, corupt, decăzut; stătut, clocit, nesănătos, vătămător; cangrenat, purulent.
Putregai, substantiv neutru Sinonime:
putreziciune, stricăciune; (figurat) corupţie, josnicie, viciu, descompunere.
Putreziciune, substantiv feminin
Sinonime:
cadavru, corupţie, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, hoit, imoralitate, mortăciune, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putrezire, stricăciune, viciu, (învechit și regional) putrejune, (învechit) putrezeală, (livresc) putriditate, (rar) putrezime.
Seducţie, substantiv feminin
Sinonime:
ademenire, amăgire, atracţie, captivare, corupere, corupţie, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, ispită, încântare, pervertire, răpire, seducere, seducțiune, subjugare, tentație, vrăjire, (figurat, rar) nadă, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) năpastă, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală.
Slobod (slobodă), adjectiv Sinonime:
liber, autonom, independent, neatârnat; în voie, după plac, nestingherit; licenţios, corupt; neocupat, gol.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Uzură, substantiv feminin
Sinonime:
degradare, deteriorare, eroziune, purtare, uzaj, uzare, vetustețe; camătă, cămătărie, dobândă, procent; (figurat) slăbire, oboseală, epuizare; (figurat) corupție, decadență, desfrâu.
Venal (venală), adjectiv Sinonime:
de vânzare, care se vinde, lipsit de scrupule; corupt, desfrânat, imoral.
Venalitate, substantiv feminin Sinonime:
corupţie, imoralitate, necinste.
Veros (veroasă), adjectiv Sinonime:
corupt, necinstit, imoral, suspect.
Versatil (versatilă), adjectiv Sinonime:
nestatornic, schimbător, coruptibil, fără suflet.
Vicios (vicioasă), adjectiv Sinonime:
defectuos; (figurat) cu vicii, depravat, destrăbălat, corupt.
Viciu, substantiv neutru Sinonime:
defect, cusur, neajuns, lipsă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare, corupţie.
Vinde, verb
Sinonime:
a da (contra cost; pe bani), a adjudeca, a atribui, a aliena, a ceda, a cesiona, a înstrăina, a lichida, a transmite, a preda; (figurat) a trăda, a pârî, a denunţa, a sacrifica; a se prostitua, a fi corupt, a fi imoral.
Deboșat, adjectiv
Sinonime:
decăzut, vicios, corupt.
Venal, adjectiv
Sinonime:
coruptibil, interesat.
Desfrânat, adjectiv
Sinonime:
corupt; (și cu rol de substantiv) depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (popular) curvar, (învechit) preacurvar, preacurvitor.
Decăzut, adjectiv
Sinonime:
declasat, decrepit, degradat, depravat, regresat; corupt.
Deformat, adjectiv
Sinonime:
anamorfozat, strâmb, (popular şi familiar) scofâlcit, desfigurat, stâlcit, scâlciat; denaturat; corupt, stricat.
Demoralizare, substantiv
Sinonime:
descurajare, deprimare, demoralizație; (învechit) imoralitate, desfrâu, corupție.
Demoralizat, adjectiv
Sinonime:
descurajat, deprimat; corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios.
Depravare, substantiv
Sinonime:
corupere, corupţie, blestemăție, desfrâu, depravațiune.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Destrăbălare, substantiv
Sinonime:
corupţie, desfrâu, dezmăț.
Deşănţare, substantiv
Sinonime:
corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Deşănţat, adjectiv
Sinonime:
obscen; bizar, ciudat, corupt, curios, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, dezordonat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, imoral, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neglijent, neîngrijit, neobişnuit, neruşinat, original, paradoxal, pervertit, singular, straniu, stricat, vicios.
Disoluție, substantiv
Sinonime:
descompunere, dezagregare, dezintegrare; decădere, degradare, corupție, dezmăț.
Concusiune, substantiv
Sinonime:
peculat, oprimare fiscală, corupție, exacțiune, malversație, prevaricațiune, furt.
Imoralitate, substantiv
Sinonime:
corupţie, depravare, desfrânare, faptă imorală, licență, lubricitate, nemoralitate, obscenitate, perversiune, purtare imorală.
Pierzare, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.
Disolut, adjectiv
Sinonime:
corupt, decăzut, desfrânat, dezmățat.
Putrejune, substantiv
Sinonime:
(învechit) corupție, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putreziciune, putrezire, stricăciune, viciu.
Delicvescență, substantiv
Sinonime:
corupție, decadență, decompoziție, decrepitudine, degenerare, degenerescență, descompunere, ruină.
Prevaricare, substantiv
Sinonime:
corupție, deloialitate, lașitate, malversație, perfidie, prevaricaţiune, trădare, venalitate; abuz în serviciu, delict, deturnare, neglijenţă în serviciu.
Teşmenit, adjectiv
Sinonime:
(regional) buimăcit, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, netrebnic, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.
Preacurvire, substantiv
Sinonime:
adulter, corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Preaiubire, substantiv
Sinonime:
adulter, corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Prevaricaţiune, substantiv
Sinonime:
concusiune, corupție, malversație, peculat, prevaricare, trafic de influenţă, trădare, (ieșit din uz) exacțiune, (învechit) depredațiune.
Marşă, substantiv
Sinonime:
cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem; (geologie) polder. Marșa, verb
Sinonime:
a accepta, a cădea de acord, a consimți, a fi de acord, a se lăsa antrenat într-o acțiune, a se lăsa corupt.
Șantajabil, adjectiv
Sinonime:
coruptibil, influențabil, venal.
Nemoral, adjectiv
Sinonime:
amoral, corupt, depravat, deșănțat, imoral, impudic, indecent, libertin, licențios, vicios; păduratic, pădureț.
Preacurvie, substantiv (învechit)
Sinonime:
adulter, corupție, crailâc, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, infidelitate, înșelăciune, necredință, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Mitarnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
coruptibil, necinstit. Mitarnic, substantiv (învechit)
Sinonime:
vameş.
Aselghie, substantiv (învechit)
Sinonime:
corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
Alterabilitate, substantiv
Sinonime:
coruptibilitate, destructibilitate, mutabilitate, perisabilitate, putrescibilitate.
Perdițiune, substantiv
Sinonime:
corupție, perdiție, stricăciune morală.
Putriditate, substantiv
Sinonime:
putreziciune, putritudine, (figurat) corupție.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Seducere, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, atracție, captivare, corupere, corupție, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, ispită, încântare, pervertire, răpire, seducție, subjugare, tentație, vrăjire, (figurat, rar) nadă, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) năpastă, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală.
Imoral, adjectiv
Sinonime:
amoral, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, impudic, impur, indecent, libertin, licențios, necuviincios, neetic, nemoral, nerușinat, nesănătos, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scandalos, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, (familiar) porcos, (figurat) decoltat, (figurat) deocheat, (figurat) îmbăiat, (figurat) picant, (figurat) piperat, (figurat) porcesc, (figurat) spurcat, (învechit și popular) scârnav, (învechit și popular) slobod, (învechit și regional) rușinat, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (popular și familiar) deșucheat, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (rar) deșănțat, (regional) porcotos, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Aselghicesc, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios.
Aselghiciune, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (învechit) aselghie.
Trotuar, substantiv
Sinonime:
acostament, (formă coruptă) trotal, (învechit) trotoar.
Stricățel, adjectiv
Sinonime:
corupt, depravat, desfrânat, (puțin) stricat.
Vampir, substantiv
Sinonime:
moroi, strigoi, sugător de sânge, vârcolac, (figurat) exploatator, (figurat) profitor, (formă coruptă) bampir, (în superstiții) strigă; (zoologie) cheiropter, chiropter, liliac.
Delicvescent, adjectiv
Sinonime:
(figurat) corupt, decadent, decăzut, declinant, degenerat, degenerescent, depravat.
Depravațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
alterare, corupție, depravare, desfrâu, stricare, stricăciune, (învechit) depravație.
Viciabil, adjectiv
Sinonime:
coruptibil, (învechit) vițiabil.
Periciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deteriorare, dispariție, moarte, pieire, ruinare, stricăciune, ucidere, (figurat) corupție, (figurat) decădere, (figurat) prăbușire morală, (învechit) piericiune.
Destrăbălăciune, substantiv (regional)
Sinonime:
corupție, decadență, desfrâu, destrăbălare, destrăbălat, dezmăț, imoralitate, perdiție, pierzare, viciu, (învechit) destrămare, (învechit) destrămătură, (regional) destrăbălătură.