Competent (competentă), adjectiv
Sinonime:
priceput, pregătit; îndreptăţit, în drept, în materie, bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (învechit şi popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; avizat, chemat, autorizat.
Competenţă, substantiv feminin Sinonime:
pricepere, pregătire, autoritate; calitate, atribuţie.
Aptitudine, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.
Atribuţie, substantiv feminin Sinonime:
îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină; funcție, prerogativă, competență.
Cădere, substantiv feminin
Sinonime:
picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Hărnicie, substantiv feminin
Sinonime:
activitate, asiduitate, capacitate, competenţă, destoinicie, diligenţă, pregătire, pricepere, râvnă, sârguinţă, seriozitate, silinţă, spor la lucru, strădanie, străduinţă, valoare, vrednicie, zel, (popular) sârg.
Practica, verb
Sinonime:
a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva). Practică, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.
Prerogativă, substantiv feminin
Sinonime:
apanaj, atribuţie, avantaj, competenţă, drept, facultate, privilegiu, putere, sarcină, (învechit) pronomion.
Profund, adjectiv Sinonime:
serios, cu temei, cu competenţă, cu gravitate.
Putere, substantiv feminin Sinonime:
forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.
Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.
Domeniu, substantiv
Sinonime:
moşie, exploatație, fermă, fief, moștenire, patrimoniu, proprietate, (la plural) bunuri; branşă, sector, (figurat) teren; arie, compartiment, competență, sferă, cadru, cerc, câmp, materie, raion, specialitate, tărâm, zonă; resort, serviciu; mulţime, interval de valori.
Incompetință, substantiv
Sinonime:
incompetență, lipsă de competență.
Incompetență, substantiv
Sinonime:
contraperformanță, diletantism, ignoranță, inaptitudine, incapacitate, inexperiență, insuficiență, lipsă de competență, lipsă de pregătire, necompetență, necunoaștere, neexperiență, nepregătire, nepricepere, neștiință, nulitate, (figurat) slăbiciune, (învechit) necuviință, (variantă) (învechit) incompetință.
Pregătire (pregătiri), substantiv
Sinonime:
aranjare, capacitate, carte, competență, creare, cultură, cunoștință, destoinicie, facere, făcut, formare, formație, gătire, gătit, instrucție, instruire, îndrumare, însușire de cunoștințe, învățătură, meditare, meditație, pregătit, preparare, preparat, pricepere, punere la punct, seriozitate, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (învechit) minte, (învechit) practică, (învechit) pricopseală, (învechit) pricopsire, (învechit) știință, (învechit) volnicie, (la plural) preparative, (plural) cunoștințe, (plural) studii, (rar) preparație, (regional) scrisoare.
Nepricepere, substantiv
Sinonime:
ignoranță, incapacitate, incompetență, incultură, lipsă de competență, lipsă de destoinicie, lipsă de iscusință, lipsă de îndemânare, lipsă de judecată, lipsă de minte, necompetență, neîndemânare, nepregătire, neștiință, nevrednicie, stângăcie, (depreciativ) diletantism, (figurat) slăbiciune, (învechit) mister, (învechit) prostăticie, (învechit) prostie, (învechit) prostime, (livresc) agramatism, (livresc) inaptitudine.
Profesionalism, substantiv
Sinonime:
competență, conștiință profesională, profesionalitate, profesionism.
Precepătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
abilitate, competență, cunoaștere temeinică, iscusință, îndemânare, pregătire.
Îndreptăţire, substantiv
Sinonime:
autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.