Caracter, substantiv neutru Sinonime:
fire, natură, fel de a fi, comportare, comportament, eu; semn grafic.
Caracterial, adjectiv
Sinonime:
atrabilar, capricios, caracterologic, coleric, inadaptat, instabil, irascibil, iritabil, nervos, susceptibil, temperamental.
Caracteristic (caracteristică), adjectiv Sinonime:
specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.
Caracteristică, substantiv feminin Sinonime:
trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.
Caracteriza, verb Sinonime:
a determina, a defini, a încadra; a descrie, a analiza, a înfăţişa.
Caracterizant, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, caracterizator.
Caracterizare, substantiv
Sinonime:
caracterizat, definire, descriere, individualizare.
Caracterizat, adjectiv
Sinonime:
definit, determinat, precizat. Caracterizat, substantiv
Sinonime:
caracterizare.
Caracterizator, adjectiv
Sinonime:
caracterizant, specific.
Caracterologic, adjectiv
Sinonime:
caracterial.
Caracterologie, substantiv
Sinonime:
clasificație, etologie, psihologie, studiul caracterelor.
Alcătuitor (alcătuitoare), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, component, constituant, constituent, constitutiv, formativ, structural, (învechit și regional) alcătuitoriu, (învechit) compozant, (învechit) compunător, (învechit) plăsmuitor.
Califica, verb Sinonime:
(reflexiv) a trece o probă, a progresa, a urca în grad, a se specializa, a se forma; a aprecia, a considera, a socoti, a eticheta, a categorisi, a caracteriza, a numi, a taxa.
Calificativ, substantiv neutru Sinonime:
apreciere, notă, etichetă; epitet, apelativ, atribut, caracteristică, calitate, poreclă, supranume, poreclă.
Calitate, substantiv feminin Sinonime:
aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.
Cataloga, verb
Sinonime:
a caracteriza, a catagrafia, a categorisi, a clasa, a considera, a enumera, a eticheta, a înregistra, a înșira, a socoti, (învechit) a catalogiza.
Categorisi, verb Sinonime:
a clasa, a clasifica, a împărţi; a califica, a caracteriza, a aprecia.
Conformaţie, substantiv feminin
Sinonime:
alcătuire, format, structură; profil moral, caracter, configuraţie, relief, constituţie, factură, fizic, natură, (învechit) temperament.
Corect (corectă), adjectiv Sinonime:
cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.
Croială, substantiv feminin
Sinonime:
charleston, croi, croitură, cupă, fason, linie, tăietură, (figurat) bătaie, (figurat) caracter, (figurat) lovitură, (învechit) arhitectură, (învechit) plan, (regional; figurat) minciună mare, (regional) curuială.
Defini, verb
Sinonime:
a determina, a contura, a fixa, a preciza, a lămuri; a caracteriza, a califica, a categorisi, (variantă) a defina.
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.
Descrie, verb
Sinonime:
a înfăţişa, a caracteriza, a prezenta, a contura, a expune, a reda, a zugrăvi, (învechit) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (figurat) a picta, a trasa.
Descriere, substantiv feminin
Sinonime:
caracterizare, compunere, prezentare, evocare, expunere, înfăţişare, redare, zugrăvire, (rar) descripţie, zugrăveală, (învechit) scriere, scrisoare.
Determinat (determinată), adjectiv
Sinonime:
precizat, stabilit, hotărât, limitat, delimitat, caracterizat, ales, decis, definit, fixat, identificat, marcat; curajos, energic, ferm.
Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime:
deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.
Dominant (dominantă), adjectiv
Sinonime:
preponderent, relevant; specific, caracteristic; stăpânitor, predominant.
Duh, substantiv neutru
Sinonime:
arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.
Etic (etică), adjectiv Sinonime:
moral, cinstit, de caracter.
Factură, substantiv feminin
Sinonime:
structură, constituţie, construcţie, alcătuire, caracter, fel, gen, natură, conformaţie, manieră, stil, tehnică; chitanță, notă de plată, borderou, decont.
Fel, substantiv masculin
Sinonime:
mod, manieră, chip, procedeu, cale; varietate, soi, gen, sort, sortiment, categorie; fire, natură, caracter, temperament; origine, neam, familie, spiţă; obicei, datină, tradiţie, (la plural) moravuri; stil, regim, sens, specie, tip, teapă, specimen, (regional) modru, factură.
Fire, substantiv feminin
Sinonime:
lume, natură, viaţă, mediu; caracter, structură, temperament, cuget, cumpăt, cumpătare, fel, (livresc) umoare, (învechit şi regional) natural, (învechit) duh, (figurat) inimă; apucătură, deprindere, nărav, obicei, obişnuinţă, (Banat) ogod; ciclu, menstruaţie, period.
Flegmatic (flegmatică), adjectiv
Sinonime:
calm, cu caracter nepăsător, cu sânge rece, detașat, impasibil, imperturbabil, indiferent, limfatic, liniștit, nepăsător, olimpian, placid.
Găunos (găunoasă), adjectiv
Sinonime:
buturos, cariat, chitrofor, fără miez, găurit, gol, scobit, scorburos, sec, stricat, (figurat) lipsit de caracter, (figurat) nevaloros, (învechit și regional) scorboroșit, (rar) deșert, (regional) bortos, (regional) boșturos, (regional) budugănios, (regional) buștihos, (regional) corobăios, (regional) corobănos, (regional) scrobos, (regional) stupos.
Indice, substantiv neutru
Sinonime:
ac, arătător, caracter, cifră, clasificator, criteriu, exponent, grad, index, indicator, indicație, informație, listă, literă, marcă, număr, parametru, particularitate, proprietate, putere, registru, semn, semnal, simbol, specificitate, trăsătură; deget arătător.
Individualitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, caracter, ins, însușire, originalitate, particularitate, persoană, personalitate, singularitate.
Inimă, substantiv feminin
Sinonime:
abdomen, bărbăţie, bravură, burtă, caracter, centru, cocoş, conştiinţă, cord, cupă, curaj, cutezanţă, dârzenie, esenţă, fire, fond, interior, încumetare, îndrăzneală, materie, măduvă, miez, mijloc, natură, neînfricare, om, piept, rânză, semeţie, stomac, structură, suflet, temeritate, temperament, (învechit, la plural) maţe, (plural) pântece.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Maleabil (maleabilă), adjectiv
Sinonime:
adaptabil, deformabil, ductil, elastic, extensibil, flasc, flexibil, moale, modelabil, plastic; (figurat; despre caracter) acomodabil, acomodant, adaptabil, ascultător, conciliant, docil, elastic, influențabil, laxist, maniabil, mlădios, plecat, suplu, supus.
Natură, substantiv feminin Sinonime:
mediu, realitate, viaţă; fire, temperament, caracter; calitate, soi, fel, gen, varietate, sort, specie, categorie.
Obişnuit (obișnuită), adjectiv
Sinonime:
acomodat, banal, caracteristic, clasic, comun, consacrat, consfințit, cotidian, cunoscut, curent, dedat, deprins, familiar, familiarizat, firesc, frecvent, natural, normal, oarecare, ordinar, prozaic, răspândit, regulat, simplu, specific, tradițional, uzual, zilnic, (figurat) curat, (învechit) fireș, (învechit) prost, (învechit) prostesc, (rar) sacramental, (învechit) obicinuit, (învechit) obiciuit.
Original (originală), adjectiv
Sinonime:
aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.
Otreapă, substantiv feminin Sinonime:
zdreanţă, cârpă; secătură, om de nimic, om fără caracter.
Parametru, substantiv masculin
Sinonime:
caracteristică, constantă, element, factor, mărime, variabilă.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, idiosincrasic, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Personal (personală), adjectiv Sinonime:
individual, propriu, particular, privat, specific, caracteristic.
Personalitate, substantiv feminin Sinonime:
individualitate, eu, caracter, prestanţă.
Portret, substantiv neutru Sinonime:
imagine, pictură, desen; (figurat) descriere, prezentare, caracterizare, înfăţişare.
Prezenta, verb Sinonime:
a recomanda, a face cunoscut; a înfăţişa, a expune, a arăta; a caracteriza, a descrie, a preciza.
Proprietate, substantiv feminin Sinonime:
posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.
Propriu (proprie), adjectiv Sinonime:
personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.
Reprezentativ (reprezentativă), adjectiv
Sinonime:
alegoric, caracteristic, clasic, emblematic, expresiv, grăitor, ilustrativ, intelectual, parlamentar, semnificativ, simbolic, specific, tipic, (livresc) exponenţial.
Său (sa), adjectiv şi pronume posesiv Sinonime:
propriu, al lui, al ei; (singular) soţul, soţia; (la plural) familia, rudele, prietenii; specific, caracteristic.
Simptomatic (simptomatică), adjectiv
Sinonime:
accidental, caracteristic, incidental, indicativ, întâmplător, ocazional, revelator, semnificativ, sporadic, tipic, (figurat) grăitor.
Singulariza, verb
Sinonime:
a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) evidenția, a (se) ilustra, a (se) individualiza, a (se) izola, a (se) remarca, a caracteriza, a deveni singular, a particulariza, a personaliza, a scoate în evidență, (învechit) a (se) însemna, (învechit) a (se) vesti, (învechit) a se semnala.
Specific (specifică), adjectiv Sinonime:
caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.
Specificitate, substantiv feminin Sinonime:
specific, caracteristică, notă aparte.
Stofă, substantiv feminin
Sinonime:
bucleu, draperie, liberti, postav, țesătură, (învechit și regional) cumaș, (la plural) textile, (regional) pănură; (figurat) aptitudine, calitate, caracter, dispoziție, fire, material, merit, natură, predispoziție, substanţă, talent; (variantă) ștofă.
Suflet, substantiv neutru Sinonime:
conştiinţă, minte, caracter, simţire; omenie, bunătate; curaj, îndrăzneală; viaţă, suflu, inimă; persoană, om, ins, locuitor; suflare, respiraţie.
Teapă, substantiv feminin Sinonime:
soi, varietate, fel, fire, caracter; stare, treaptă, rang. Ţeapă, substantiv feminin Sinonime:
ghimpe, aşchie, ţandără; frigare, suliţă.
Temperament, substantiv neutru Sinonime:
caracter, fire, natură; energie, vitalitate, elan, avânt, ardoare, nerv.
Tipic (tipică), adjectiv Sinonime:
specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.
Trăsătură, substantiv feminin Sinonime:
linie, contur, haşură; aspect specific, caracteristică, manieră, expresie.
Adminicul, substantiv masculin
Sinonime:
susţinător, par, arac, suport, proptă; (botanică) caracter secundar la taxoni infraspecifici.
Atribut, substantiv neutru
Sinonime:
însuşire, apelativ, caracter, caracteristică, proprietate, calificativ, calitate, emblemă, epitet, simbol, apanaj.
Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime:
timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.
Personaj (personaje), substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, persoană importantă, celebritate, personalitate, somitate; caracter, protagonist, eroină, erou, rol.
Monden (mondenă), adjectiv
Sinonime:
caracteristic pentru societatea înaltă; urban, snob.
Autocaracteriza, verb
Sinonime:
a se autodefini, a se caracteriza, a se defini.
Autodefini, verb
Sinonime:
a se autocaracteriza, a se caracteriza, a se defini.
Socializa, verb
Sinonime:
a (se) integra într-un grup social, a colectiviza, a dobândi caracter social, a dobândi elementele de bază ale vieții în societate, a etatiza, a naționaliza, a sovietiza, a trece din proprietate privată în proprietate comună, a trece în proprietatea statului.
Italienism, substantiv
Sinonime:
caracter italian; împrumut lexical din limba italiană.
Definire, substantiv
Sinonime:
caracterizare, definiţie, determinare, precizare.
Alocutiv, adjectiv
Sinonime:
cu caracter de alocuțiune.
Octet, substantiv
Sinonime:
octuor; (informatică) byte, bait, caracter.
Neantagonic, adjectiv
Sinonime:
neantagonist, lipsit de caracter antagonist.
Ecumenic, adjectiv
Sinonime:
(biserică) catolic, cu caracter universal, internațional, irenic, mondial, planetar, (învechit) sobornic, sobornicesc, universalist.
Encomiastic, adjectiv
Sinonime:
elogios, laudativ, cu caracter panegiric.
Istoricitate, substantiv
Sinonime:
caracter istoric, autenticitate, legitimitate, originalitate, tangibilitate, veracitate.
Mentalitate, substantiv
Sinonime:
caracter, complexiune, constituție, natură, psihologie; credință, ideologie, optică.
Complexiune, substantiv
Sinonime:
complecție, complecțiune, complesiune; caracter, constituție, înfățișare, aspect, natură, temperament; simplocă.
Font, substantiv
Sinonime:
caracter, semn tipografic, set de caractere, tip de caractere.
Democratiza, verb
Sinonime:
a generaliza, a populariza, a pune la îndemâna tuturor, a vulgariza; a da un caracter democratic, a introduce un regim democratic, a reorganiza pe baze democratice; (învechit) a dimocratiza.
Stereotipism, substantiv
Sinonime:
caracter stereotip, caracter banal; stereotipie.
Madea, substantiv
Sinonime:
afacere, bir, categorie, chestiune, chip, cusur, dar, dare, defect, deficienţă, dijmă, fel, gen, imperfecţiune, impozit, insuficienţă, lacună, lipsă, lucru, materie, meteahnă, nărav, neajuns, neam, (figurat) om fără caracter, (figurat) om neserios, patimă, păcat, poveste, pricină, problemă, scădere, slăbiciune, socoteală, soi, sort, specie, subiect, tip, treabă, varietate, viciu, zeciuială.
Simbol, substantiv
Sinonime:
alegorie, caracter, emblemă, figură, imagine, insignă, însemn, logo, metaforă, personificație, reprezentare, semn, (învechit) chip, (învechit, figurat) pecete, (rar) atribut; (biserică) (simbolul credinței) credo, (articulat) crezul, (învechit) credință.
Simbolic, adjectiv
Sinonime:
alegoric, aluziv, caracteristic, emblematic, expresiv, metaforic, mistic, reprezentativ, spiritual, tipic.
Introspecţie, substantiv
Sinonime:
autoanaliză, autocritică, autoobservare, caracterologie, psihanaliză, psihologie, reflexie.
Sacraliza, verb
Sinonime:
a adora, a canoniza, a da caracter sacru, a deifica, a diviniza, a idolatriza, a sacra, a sfinţi.
Luciditate, substantiv
Sinonime:
acuitate, caracter lucid, claritate în gândire, conştienţă, discernământ, limpezime, perspicacitate, sagacitate, trezie.
Incoerenţă, substantiv
Sinonime:
absurditate, caracter incoerent, confuzie, haos, ilogism, inconsecvență, iraționalitate, lipsă de coerență, nonsens, (variantă) incoherență.
Apanaj, substantiv
Sinonime:
bun, caracteristică, esență, exclusivitate, monopol, natură, particularitate, prerogativă, privilegiu, proprietate, (variantă) apanagiu.
Colocvialitate, substantiv
Sinonime:
caracter colocvial, colocvialism.
Individualizare, substantiv
Sinonime:
caracterizare, izolare, particularizare, personalizare, singularizare, tipizare.
Automatiza, verb
Sinonime:
a căpăta caracter de automatism, a dota cu utilaj automat, a înzestra cu utilaj automat, a mecaniza, a robotiza, a se produce în mod automat, a standardiza.
Literariza, verb
Sinonime:
a crea cu intenții literare, a cultiva în sens literar, a da o formă literară, a face să aibă caracter literar, a literaturiza.
Multidisciplinaritate, substantiv
Sinonime:
caracter multidisciplinar, interdisciplinaritate, pluridisciplinaritate.
Calificabil, adjectiv
Sinonime:
admisibil, caracterizabil, etichetabil.
Inapelabil, adjectiv
Sinonime:
(termen juridic) care nu poate fi modificat, care nu poate fi schimbat, cu caracter definitiv.
Schematiza, verb
Sinonime:
a abstractiza, a conceptualiza, a condensa, a creiona, a da un caracter schematic, a eboșa, a rezuma, a schița, a simplifica.
Jiganie, substantiv
Sinonime:
animal sălbatic, bestie, dihanie, fiară, jigodie, jivină, lighioană, sălbăticiune, (figurat, depreciativ) om lipsit de caracter.
Improprietate, substantiv
Sinonime:
barbarism, caracter impropriu (necorespunzător), lipsă de proprietate a unui termen, solecism.
Superioritate, substantiv
Sinonime:
avantaj, caracter superior, condescendență, preeminenţă, preponderență, prepotență, supremație, suzeranitate, transcendență.
Nuanţă (nuanțe), substantiv
Sinonime:
caracter, conotație, diferență, grad, notă particulară; culoare, (învechit) vopsea, tentă, ton, tonalitate, varietate cromatică.
Semiobscuritate, substantiv
Sinonime:
lumină slabă, penumbră, semiîntuneric, (rar) semiumbră; caracter semiobscur, lipsă de publicitate, lipsă de renume.
Oficializa, verb
Sinonime:
a autentifica, a confirma, a consfinți (prin lege), a consimți, a da un caracter oficial, a instituţionaliza, a legaliza, a omologa, a pereniza, a ratifica, a recunoaște, a titulariza, a valida.
Criminaliza, verb
Sinonime:
a conferi un caracter criminal (unei fapte).
Nobleță, substantiv
Sinonime:
aristocrație, caracter nobil, distincție, eleganță, generozitate, însușire morală superioară, nobilime, nobilitate, noblețe, (grecism învechit) evghenie.
Însușietate, substantiv
Sinonime:
atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.
