Căpătâi, substantiv neutru Sinonime:
pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.
Bezmetic (bezmetică), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, aiurit, şui, năuc, capiu, împrăştiat, fără căpătâi, nebun.
Brambura, adverb (familiar) Sinonime:
fără rost, fără căpătâi, fără noimă, alandala, aiurea.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Coate-goale, substantiv masculin Sinonime:
neisprăvit, fără căpătâi, sărac.
Creştet, substantiv neutru
Sinonime:
vârf, culme, creastă, pisc; (anatomie) sinciput, vertex, (popular şi familiar) scăfârlie, (Banat şi vestul Olteniei) teme, căpătâi.
Fătălău, substantiv masculin
Sinonime:
hermafrodit, androgin; feteleu, fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău; om fără căpătâi.
Haidamac, substantiv masculin
Sinonime:
bătăuş, coblizan, derbedeu, golan, lungan, om fără căpătâi, pierde-vară, prostălău, ştrengar, vlăjgan; bâtă, ciomag, măciucă.
Haidău, substantiv masculin
Sinonime:
bătăuş, derbedeu, golan, om fără căpătâi; văcar; (regional) joc țărănesc.
Haimana, substantiv feminin Sinonime:
derbedeu, vagabond, om fără căpătâi, pierde-vară, om de nimic, fluieră vânt, golan.
Hoinar (hoinară), adjectiv Sinonime:
vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.
Neisprăvit (neisprăvită), adjectiv Sinonime:
neterminat, nefăcut, nesfârşit; incapabil, nepriceput, nepricopsit, fără căpătâi, netrebnic.
Şui (şuie), adjectiv Sinonime:
subţire, zvelt, deşirat, mlădios, îngust, flexibil; bezmetic, zăpăcit, aiurit, năuc, nebun, capiu, fără rost, fără căpătâi, prost, nătâng; smintit, ţicnit, zănatic, lovit cu leuca, zărghit.
Târâie-brâu, substantiv masculin (invariabil) Sinonime:
pierde-vară, leneş, neisprăvit, fără căpătâi.
Vagabond (vagabondă), adjectiv Sinonime:
hoinar, rătăcitor, nestabil, nestatornic, inconstant; haimana, derbedeu, fără căpătâi, pierde-vară.
Vântură-lume (sau vântură-ţară), substantiv masculin Sinonime:
hoinar, aventurier, vagabond, om fără căpătâi.
Broască, substantiv
Sinonime:
(zoologie) (Banat) mioarcă; (broască de iarbă) brotăcel; (botanică) (regional) limba-soacrei, palmă-cu-spini; (broasca-apei) (Muntenia) paşă; (tehnică) (prin Banat) bravă, (prin Transilvania) zar; (regional) piuliţă, tigaie; brotac, căpătâi, cap, căpăţână, cioc, sovârf; drug; şurubelniţă.
Avaniță, substantiv (regional)
Sinonime:
aventurier, intrus, om fără căpătâi, pierde-vară, străin, venetic.
Feleherţ, substantiv
Sinonime:
căpătâi, ceatlău, cruce, feliherț, felehearț, vârtej.
Perinoc, substantiv
Sinonime:
(tehnică) gresie, masă, scaunul de dinainte, scăunaş, (regional) baargic, (regional) căpătâi, (regional) pernă.
Freli, verb
Sinonime:
(învechit) a debita baliverne, a vorbi fără căpătâi.
Podval, substantiv (popular)
Sinonime:
căpătâi, (regional) chezaș, (regional) zasc.
Pilingher, substantiv (regional)
Sinonime:
om fără căpătâi.
Marţafoi, substantiv
Sinonime:
derbedeu, golan, lepădătură, lichea, netrebnic, om de nimic, om fără căpătâi, potlogar, pușlama, scârnăvie, secătură, șmecher, vagabond. Marţafoi, verb
Sinonime:
a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngâmfa, a se lăuda, a se mândri, a se semeți, a-și da aere.
Pribegit, adjectiv
Sinonime:
expatriat, fără adăpost, fără căpătâi, plecat în pribegie, pribeag, pribegitor, rătăcitor, (regional) pribăgit.
Vagaboandă, substantiv feminin
Sinonime:
femeie fără căpătâi, golancă, haimana, hoinară, pribeagă, (popular) teleleică.
Ciorofleț, substantiv (regional)
Sinonime:
calic, golan, lepădătură, om fără căpătâi, (depreciativ) pantalonar, (variantă) cioroflic.
