Asimilare, substantiv
Sinonime:
asimilaţie, însuşire, învăţare; (fonetică) asimilaţie.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Pricepere, substantiv feminin Sinonime:
înțelegere, pătrundere, asimilare; pregătire, orientare, iscusinţă, îndemânare.
Asimilaţie, substantiv
Sinonime:
asimilare; (fonetică) asimilare; (fiziologie) anabolism; (botanică) (asimilaţie clorofiliană) fotosinteză.
Încorporare, substantiv
Sinonime:
incarnare, incarnaţie, întrupare, personificare; absorbţie, accesiune, aculturație, afiliație, afiliere, alipire, anexare, asimilare, asimilație, inserare, inserție, integrare, încorporație, înglobare, înregimentare, înrolare, recrutare, reunire, (învechit şi popular) scriere, (Transilvania şi Maramureș) şorozaş, (Transilvania şi Moldova) conscripţie, (variantă) incorporare.
Absorbire, substantiv
Sinonime:
absorbție, asimilare, ingestie, ingurgitare, integrare, interesare, încorporare, preocupare, (învechit) absorpțiune.
Socializare, substantiv
Sinonime:
aculturație, asimilare, integrare, integrație; colectivizare, etatizare, naționalizare.
Aculturație, substantiv
Sinonime:
anatopism, asimilare, socializare, transculturație.
Învățare, substantiv
Sinonime:
aflare, asimilare, asimilație, buchereală, cultivare, dăscălire, deprindere, familiarizare, inițiere, instruire, însușire, înțelegere, învățat, învățământ, învățătură, memorare, memorizare, nărăvire, obișnuire, studiere, studiu, (învechit) paradosie, (învechit) paradosire, (învechit) paradosit, (învechit) poruncire.
