Armonie, substantiv feminin Sinonime:
acord, concordanţă, consens, potrivire, bună înţelegere; omogenitate, regularitate, simetrie, unanimitate.
Acord, substantiv neutru Sinonime:
alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.
Cacofonic (cacofonică), adjectiv Sinonime:
urât, disgraţios, nearmonios, lipsit de armonie, neliterar.
Concorda, verb
Sinonime:
a cadra, a coincide, a consuna, a corespunde, a fi de acord, a fi în concordanță deplină, a se afla în armonie perfectă, a se armoniza, a se asorta, a se potrivi, (învechit) a conglăsui, (popular) a se lovi, (prin Bucovina și Moldova) a se știmui.
Corespondenţă, substantiv feminin
Sinonime:
epistolă, scrisoare, poştă; concordanţă, armonie, potrivire; (gramatică) (corespondenţa timpurilor) consecuţia timpurilor; (matematică) simetrie.
Cumpănă, substantiv feminin
Sinonime:
cântar, balanță; echilibru, armonie, măsură; (figurat) primejdie, nenorocire, necaz, încercare; (Banat şi Transilvania) ghermăn; (astronomie; articulat) balanţa; (tehnică) boloboc, nivelă cu bulă de aer; (tehnică) capră, (la plural) aripi; aripă, cruce, crucea dinainte, posadă, restrişte, schimbătoare, spetează.
Decalaj, substantiv neutru
Sinonime:
decalare, dezacord, diferenţă, disproporție, distanțare, ecart, lipsă de armonie, nepotrivire, report, retard, ruptură.
Disparat (disparată), adjectiv
Sinonime:
răzleţ, desperecheat, izolat, descompletat, stingher, lipsit de legătură, lipsit de armonie, lipsit de simetrie.
Echilibru, substantiv neutru
Sinonime:
stabilitate, statornicie, cumpănă, cumpăneală, cumpănire, (rar) statică; (figurat) linişte, împăcare, tihnă, armonie.
Farmec, substantiv neutru
Sinonime:
vrajă, descântec, magie, fermecătorie, fermecătură, frumuseţe, graţie, armonie, desfătare, plăcere, încântare, fascinaţie, captivare, atracţie, (figurat) poezie, drăgălăşenie, haz, (familiar) chichirez; (figurat) savoare, sevă, suculenţă.
Hibrid (hibridă), adjectiv
Sinonime:
amestecat, compozit, corcit, disparat, eterogen, fără armonie, heteroclit, impur, metis, mixt, nepotrivit, (figurat) panașat, (variantă) ibrid.
Melodie, substantiv feminin
Sinonime:
arie, arietă, armonie, barcarolă, cadență, cantată, cantilenă, cavatină, cânt, cântare, cântat, cântec, compoziție, glas, lied, melopee, melos, muzicalitate, muzică, paso-doble, poemă, recitativ, remix, ritornelă, sonoritate, șansonetă, (învechit) scop, (popular) viers.
Pace, substantiv feminin
Sinonime:
linişte, tăcere, calm, serenitate, seninătate; împăcare, armonie, reculegere, reconciliere; înţelegere, acord, învoială.
Senin, substantiv neutru Sinonime:
seninătate, limpezime, claritate, puritate, transparenţă; (figurat) linişte, pace, împăcare, calm, armonie, înţelegere, satisfacţie, fericire.
Seninătate, substantiv feminin Sinonime:
limpezime, claritate, puritate; (figurat) tihnă, linişte, pace, împăcare, calm, armonie.
Sonoritate, substantiv feminin
Sinonime:
acustică, amploare, armonie, fonie, muzicalitate, plenitudine, rezonanță, sunet, timbru, unisonanță.
Strident (stridentă), adjectiv
Sinonime:
ascuțit, asurzitor, bătător la ochi, discordant, disonant, distonant, eclatant, intens, izbitor, lipsit de armonie, nearmonios, neplăcut, pătrunzător, prea aprins, prea viu, rar, siflant, stridulant, supărător, șocant, tare, tăios, tonant, țipător, violent, (rar) strigător.
Simetrie, substantiv feminin
Sinonime:
acord, armonie, asemănare, concordanţă, echilibru, ordine, potrivire, proporţie, proporţionalitate, regularitate, similitudine.
Aliteraţie, substantiv feminin
Sinonime:
armonie imitativă, asonanță, homeoproforon, parechemă, parhomeon, recurență, repetiție, rimă, tautofonie, (învechit) aliterațiune.
Articulaţie, substantiv
Sinonime:
pronunţare; (anatomie) încheietură, (învechit şi popular) nod, (învechit) armonie, (figurat, la plural) balamale, (anatomie) (articulaţie semimobilă) amfiartroză.
Concert, substantiv
Sinonime:
audiție, reprezentație, recital; compoziţie muzicală; acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace, unire.
Cacofonie, substantiv
Sinonime:
cacofonism, disonanță, lipsă de armonie; (amestec neplăcut de sunete care deranjează) zgomot, zarvă, tumult, vacarm.
Compatibilitate, substantiv
Sinonime:
acord, adecvare, afinitate, armonie, concordanță, conexiune, conveniență, corelație, corespondență, potrivire, (învechit) convenanță; (expresie) (compatibilitate inversă) retrocompatibilitate.
Concordie, substantiv
Sinonime:
acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace, unire.
Discordanţă, substantiv
Sinonime:
distonanță, dezacord, lipsă de armonie, nepotrivire.
Eufonie, substantiv
Sinonime:
armonie, consonanță, muzicalitate.
Muzicalitate, substantiv
Sinonime:
cantabilitate, armonie, sonoritate, eufonie.
Euritmie, substantiv
Sinonime:
armonie, echilibru.
Indivizibilitate, substantiv
Sinonime:
armonie, consimțământ, unanimitate, uniformitate, unitate.
Proporţionalitate, substantiv
Sinonime:
armonie, simetrie, uniformitate.
Sinarmonie, substantiv
Sinonime:
armonie vocalică.
Sinarmonism, substantiv
Sinonime:
armonie vocalică, sinarmonie.
Unisonanţă, substantiv
Sinonime:
acord, armonie, consonanţă.
Unison, substantiv
Sinonime:
acord, armonie, concordanță, conformitate, consonanță, eufonie, euritmie; (locuţiune; la unison) împreună, în același timp, în acord, în armonie, în bloc, în comun, în cor, pe o singură voce, simultan.
Acordeon, substantiv
Sinonime:
armonică, baian, bandoneon, concertină, (popular) pian cu bretele, (popular) pianul săracului, (regional) armonie, (regional) muzică.
Serenitate, substantiv
Sinonime:
acalmie, armonie, beatitudine, calm, echilibru, liniște, placiditate, seninătate.
Unitate, substantiv
Sinonime:
cifră, număr, unu; armonie, coeziune, fraternitate, identitate, indivizibilitate, legătură, omogenitate, solidaritate, tot indivizibil, tot unitar, uniformitate, unime, unire, (unitate statistică) individ; armată, batalion, divizie, formație militară, oaste, pluton, regiment, secție, trupă; departament, firmă, institut, instituție, întreprindere, minister, prefectură, sector, sferă.
Omogeneitate, substantiv
Sinonime:
armonie, coerență, coeziune, compactitate, consistență, duritate, fixitate, omogenitate, regularitate, soliditate, stabilitate, uniformitate, unitate.
Discord (discordă), adjectiv
Sinonime:
dezacordat, discordat, lipsit de armonie, neacordat, nearmonios.
Împăciuire, substantiv
Sinonime:
acord, armonie, concordie, împăcare, înțelegere, pace, unire, (livresc) concert, (popular) potriveală.
Armonia, verb
Sinonime:
a (se) armoniza, a (se) pune în armonie, a trăi în armonie.
Dizarmonie, substantiv
Sinonime:
discordanță, disonanță, lipsă de armonie, (învechit) desunanță, (învechit) disunanță.
Dezarmonie, substantiv
Sinonime:
cacofonie, dezacord, disarmonie, discordanță, discordie, discrepanță, disharmonie, distonanță, dizarmonie, lipsă de armonie.
Potrivire, substantiv
Sinonime:
acord, adecvare, afinitate, ajustare, armonie, armonizare, asortare, coincidență, compatibilitate, concordanță, corespondență, dozare, împotrivire, nimereală, opoziție, opunere, potrivit, reglare, rezistență.
Dezarmonic, adjectiv
Sinonime:
dezarmonios, distonant, dizarmonic, lipsit de armonie.
Disarmonic, adjectiv
Sinonime:
discordant, distonant, dizarmonic, fals, lipsit de armonie, neplăcut.
Dezarmonios, adjectiv
Sinonime:
distonant, lipsit de armonie, nearmonios.
Convenanță, substantiv (învechit)
Sinonime:
adecvație, armonie, conformitate, conveniență.
Melodicitate, substantiv
Sinonime:
armonie, cantabilitate, melodism, sonoritate.
Dizarmonic, adjectiv
Sinonime:
cu rezonanță proastă, dezarmonic, dezarmonios, disarmonic, distonant, fals, lipsit de armonie, lipsit de rezonanță, (figurat) discordant, (figurat) neplăcut.
Soglăsuire, substantiv (învechit)
Sinonime:
acord, armonie, consens, consimțământ, înțelegere, (învechit) conglăsuire, (învechit) consentiment.
