Anatemă, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, blestem, excludere, excomunicare, osândire, ostracizare, (învechit) proclețenie, (învechit) procleție, (variantă) anaftemă, (variantă) anaftimă. Anatema, verb (învechit)
Sinonime:
a anatemiza.
Anatemare, substantiv (învechit)
Sinonime:
anatemizare.
Anatematisi, verb
Sinonime:
a afurisi, a anatematiza, a arunca anatema.
Anatematiza, verb (învechit)
Sinonime:
a afurisi, a anatema, a arunca anatema, a blestema.
Anatematizare, substantiv (învechit)
Sinonime:
afurisire, anatemare, anatemat, anatematizat, anatemisire, anatemisit, anatemizare, anatemizat, proclețire.
Anatematizat, substantiv (învechit)
Sinonime:
anatemizare.
Afurisenie, substantiv feminin
Sinonime:
afurisire, afurisit, anatemă, blestem, excludere, excomunicare, (învechit) proclețenie, (învechit) procleție, (variantă) afurisanie.
Blam, substantiv neutru Sinonime:
dezaprobare, dezacord, reprobare, blamare, reprehensiune; înfierare, vestejire, condamnare, critică; admonestare, anatemă, sancțiune; reprimandă.
Căţăra, verb
Sinonime:
a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca, a escalada, (popular) a se zgăibăra, a se aburca, a se ţuţuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Oltenia) a se suliga. Catara, substantiv (învechit)
Sinonime:
afurisenie, anatemă, blestem.
Afurisire, substantiv
Sinonime:
afurisanie, afuriseală, afurisenie, afurisit, anatemă, anatemizare, blestem, blestemare, excomunicare, jurare, (învechit) proclețenie, (învechit) procleție.
Anatemiza, verb
Sinonime:
a afurisi, a anatema, a anatematiza, a anatemisi, a blestema, a excomunica, (învechit) a lepăda, (învechit) a procleți, (popular) a oropsi.
Anatemizat, adjectiv
Sinonime:
afurisit, anatemat, anatematizat, anatemisit, blestemat, excomunicat, (învechit și regional) proclețit, (învechit) proclet. Anatemizat, substantiv
Sinonime:
anatemizare.
Excludere, substantiv
Sinonime:
anatemă, dare afară, eliminare, excluziune, interzicere, îndepărtare, înlăturare, respingere, scoatere; (variante învechite) eschidere, eschiudere, escludere.
Excomunicare, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (învechit) procleţenie, procleţie, proscriere.
Maledicţie, substantiv
Sinonime:
anatemă, blestem, damnație, fatalitate, imprecație, nenorocire, ocară, (variantă) maledicțiune.
Anatemizare, substantiv
Sinonime:
afurisire, anatemare, anatemat, anatematizare, anatematizat, anatemisire, anatemisit, anatemizat, damnație, excomunicare, proclețire.
Procleţenie, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, excomunicare.
Procleţie, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, duplicitate, excomunicare, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug.
Condamnațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
anatematizare, anatemă, anatemizare, blam, cenzură, condamnare, damnare, damnațiune, deportare, deportație, excomunicare, excomunicație, exil, expatriere, maledicție, oprobriu, osândă, pedeapsă, proscripție, proscripțiune, punițiune, reprobație, reprobațiune, sancțiune, (învechit) puniție, (variantă) condamnație.
Anatemisi, verb (învechit)
Sinonime:
a afurisi, a anatema, a anatematiza, (variantă) a anatemesi.
Afurisanie, substantiv (învechit)
Sinonime:
afurisenie, anatemă, blestem.
Procleciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
(biserică) afurisenie, anatemă.