Servi, verb Sinonime:
a funcţiona, a face serviciu, a sluji; a sprijini, a ajuta, a fi util; a se folosi, a uza, a întrebuinţa; a furniza, a da, a acorda, a poseda.
Serviabil (serviabilă), adjectiv Sinonime:
îndatoritor, săritor, amabil.
Serviabilitate, substantiv
Sinonime:
amabilitate, bunăvoinţă, civilitate, complăcere, complezenţă, disponibilitate, gentilețe, obliganță, priinţă.
Serviciu, substantiv neutru
Sinonime:
slujbă, ocupaţie, funcţie, post; însărcinare, misiune, atribuţie, (sport) servă.
Servient, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(despre imobile etc.) aservit, subjugat, supus.
Servil (servilă), adjectiv Sinonime:
slugarnic, linguşitor, lingău, obsecvios; aservit, subordonat, supus, obedient.
Servilism, substantiv neutru Sinonime:
slugărnicie, supunere, conformism.
Servilitate, substantiv
Sinonime:
adulație, dependență, sclavaj, servilism, slugărnicie, sumisiune.
Servire, substantiv
Sinonime:
deservire, ospătare, servit, slujire, susținere.
Servit, adjectiv
Sinonime:
ajutat, pus în joc, slujit. Servit, substantiv
Sinonime:
funcţie, ospătare, post, serviciu, servire, slujbă, slujire.
Servitate, substantiv (învechit)
Sinonime:
sclavie.
Servitoare, substantiv
Sinonime:
cameristă, femeie de serviciu, slugă, slujnică, (familiar) fată în casă, (familiar) mariţă, (livresc) servantă, (regional) jupâneasă.
Servitor, substantiv masculin
Sinonime:
argat, fecior, lacheu, om de serviciu, rândaş, servant, slugă, slujitor, valet, (învechit) posluşnic, (livresc) serv.
Servitoreasă, substantiv (regional)
Sinonime:
servitoare.
Servitorime, substantiv
Sinonime:
slujitorime, (popular) slugărime, (regional) slugăret.
Servitudine, substantiv
Sinonime:
aservire, dependență, ilotism, înfeudare, robie, sclavaj, sclavie, servaj, servitute, subjugare, subordonare, sumisiune, supunere, vasalitate.
Servitute, substantiv feminin
Sinonime:
aservire, atârnare, captivitate, constrângere, convenţie, datorie, dependență, forță, iobăgie, îndatorire, înrobire, obligaţie, robie, rumânie, sclavie, servitudine, silă, silnicie, subjugare, subordonare, supunere, șerbie, vecinătate, vecinie, violență.
Afabil (afabilă), adjectiv
Sinonime:
afectuos, amabil, binevoitor, condescendent, cordial, omenos, prietenesc, prietenos, serviabil, sociabil, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) apropielnic, (învechit) omenesc, (învechit) peripiiticos.
Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, acomodant, acort, afabil, afectuos, agreabil, ampresat, atent, atrăgător, binevoitor, blând, bun, civilizat, complezent, condescendent, cordial, culant, curtenitor, delicat, drăguț, galant, gentil, îndatoritor, obligant, omenos, ospitalier, plăcut, politicos, prietenesc, prietenos, primitor, serviabil, simpatic, sociabil, (familiar) săritor, (figurat) cald, (figurat) călduros, (figurat) urban, (învechit) cilibiu, (învechit) cinstitor, (învechit) complezant, (învechit) cortez, (învechit) libovnic, (învechit) omenit, (învechit) politevsit, (popular) levent, (rar) prevenitor.
Amabilitate, substantiv feminin
Sinonime:
afabilitate, amenitate, atenție, atitudine amabilă, bunătate, bunăvoință, cavalerism, civilitate, complezență, compliment, comportare amabilă, comunicativitate, condescendență, culanță, curtoazie, galanterie, gentilețe, grațiozitate, îndatorare, manieră, mansuetudine, măgulire, obliganță, politețe, prevenire, prietenie, serviabilitate, sociabilitate, solicitudine, (figurat) căldură, (învechit) complăcere, (învechit) complezanță, (învechit) filotimie, (învechit) gentileță, (învechit) libov, (învechit) politeță, (învechit) priință, (învechit) tropos, (rar) curtenie.
Argat, substantiv masculin Sinonime:
slugă, servitor, rândaş.
Armată, substantiv feminin
Sinonime:
harmată, militărie, oaste, oștire, putere, serviciu militar, stagiu, unitate militară, (figurat) cârd, (figurat) ceată, (figurat) grămadă, (figurat) grup, (figurat) mulţime, (figurat) sabie, (ieşit din uz) armadie, (învechit și popular) ostășie, (învechit și regional) armadă, (învechit și regional) șirag, (învechit și regional) tabără, (învechit) armie, (învechit) ordie, (învechit) ostășime, (învechit) oștenie, (învechit) oștime, (învechit) silă, (învechit) soldăție, (învechit) tărie, (învechit) voinicie, (la plural) trupe, (popular și familiar) cătănie, (regional) miliție.
Binevoitor (binevoitoare), adjectiv Sinonime:
cumsecade, amabil, serviabil, generos, darnic, filantrop.
Biriș, substantiv masculin (regional) Sinonime:
argat, slugă, servitor.
Camerist, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
cabinier, servitor, valet, (învechit) camerier, (învechit) cămărășel, (învechit) odăiaş.
Cameristă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
bonă, fată în casă, guvernantă, servantă, servitoare, subretă.
Captivitate, substantiv feminin
Sinonime:
claustrare, detenție, detențiune, incarcerație, internare, încarcerare, întemnițare, pradă, prizonierat, prizonierie, robiciune, robie, robime, robire, robitură, sclavaj, sclavie, sclavism, sechestrare, sechestrație, servitute, șerbie, (învechit și popular) prinsoare.
Casa, verb
Sinonime:
a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.
Casă, substantiv feminin
Sinonime:
imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie. Casa, substantiv articulat
Sinonime:
(astronomie) gemma, perla. Cașa, verb
Sinonime:
a cașera.
Cătăni, verb (popular) Sinonime:
a face armata, a face serviciul militar, a lua în armată, a înrola; (figurat) a muştrului, a pune la respect, a ţine sub ordine, a ţine din scurt.
Cătănie, substantiv feminin (popular) Sinonime:
serviciu militar, stagiu, militărie.
Chelner, substantiv masculin
Sinonime:
camarot, cambuzier, ganimede, ospătar, picolo, servitor, (ieșit din uz) băiat, (ieșit din uz) oberțal, (în trecut) garson, (învechit și regional) credențar, (învechit) camardiner, (învechit) țal, (variantă) chelnăr.
Cirac, substantiv masculin
Sinonime:
adept, client, discipol, elev, favorit, învățăcel, neam, om de încredere, partizan, protejat, rubedenie, servitor, slugă, ucenic; (învechit) cerac, (învechit) cirâc, (învechit) cireac.
Complezenţă, substantiv feminin Sinonime:
amabilitate, bunăvoinţă, servilitate.
Concurs, substantiv neutru
Sinonime:
acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.
Cuart, substantiv
Sinonime:
(învechit) a patra parte, pătrime, sfert, (variantă) cvart; cart, gardă, serviciu.
Datorie, substantiv feminin
Sinonime:
îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.
Fată, substantiv feminin
Sinonime:
copilă, (învechit şi regional) pruncă, fecioară, fiică, tânără, virgină, duduie, domnișoară; (fată mare) femeie nemăritată; (fată în casă) servitoare; (astronomie) (fata-mare) lebăda; (fata morgana) (popular) apa-morţilor. Faţă, substantiv feminin
Sinonime:
chip, figură, obraz, mutră, înfăţişare, aspect; culoare, nuanţă; pagină; fizionomie, oval, profil, (la plural) ochi, persoană; avers; recto; faţadă; acoperitoare, învelitoare; (față de masă) masă, peșchir, pânzătură, (regional) măsai, mesală, mesanică, (Banat și Transilvania) măsar, măsăriță, (Banat) măsarnică, (Transilvania și Maramureș) măsoaie; (prin Transilvania și Maramureș) sac, (prin Transilvania) tăbuieț; suprafață; personaj, vopsea; (botanică) (faţa-mâţei) sugel alb, tapoşnic, urzică moarţă; (locuțiune) (а fi de faţă) a fi prezent. Făta, verb
Sinonime:
a naşte, a face (pui), a da viaţă, (prin Transilvania) a pui. Fâţă, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) baboi, plevuşcă, zvârlugă; fufă.
Fecior, substantiv masculin Sinonime:
fiu, băiat, copil, odraslă, odor; flăcău, burlac, celibatar, holtei, becher, cavaler, june; valet, servitor, slugă, lacheu.
Femeie, substantiv feminin
Sinonime:
duduie, egerie, femeiușcă, femelă, fiică a Evei, frumusețe, jumătate, megeră, muiere, muză, nană, neam, nevastă, reprezentantă a sexului frumos, tipesă, Venus, viţă, walkirie, (figurat) fustă, (figurat, despre un bărbat) mulă, (figurat) naiadă, (figurat) nimfă, (învechit și regional) fimeie, (învechit) familie, (învechit) fămeaie, (învechit) fomeie, (învechit) fumeie, (învechit) seminție (de popoare), (popular) săteancă, (popular) soție, (variantă) fămeie; (termeni afectivi) blondă, brunetă, căprioară, păpușă, porumbiță, roșcată, șatenă; (femeie de serviciu) cameristă, servantă, servitoare, subretă, (învechit) slujnică; (femeie de stradă, femeie publică) cocotă, curvă, damă, hetairă, prostituată, târfă.
Folos, substantiv neutru
Sinonime:
(familiar) scofală, (Transilvania şi Maramureș) haznă, afacere, avantaj, beneficiu, binefacere, câştig, chilipir, dar, eficacitate, eficienţă, interes, operativitate, pricopseală, privilegiu, productivitate, profit, randament, serviciu, utilitate, valoare.
Folosi, verb
Sinonime:
a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza, a ajuta, a aplica, a avea folos, a beneficia, a câştiga, a circula, a consuma, a face uz, a fi de folos, a fi util, a pierde, a practica, a prii, a profita, a recurge, a trage folos, a uza, (învechit și popular) a prinde, (regional) a vestegălui.
Forţa, verb
Sinonime:
(popular) a osândi, a condamna, a constrânge, a face un efort, a încerca, a năzui, a nevoi, a obliga, a opinti, a presa, a se sforţa, a (se) sili, a (se) strădui, a supune, a-şi da osteneala, a-şi da silinţa. Forţă, substantiv feminin
Sinonime:
(Banat) sălăbărie, (învechit) nevoie; (la plural) armată, unităţi militare; (livresc) servitute, capacitate, constrângere, energie, intensitate, potrivnicie, presiune, putere, putinţă, silă, silință, silnicie, silnicire, somitate, strângere, strânsoare, tărie, vigoare, violenţă, volum; (forţă portantă) portanţă; (forţă de muncă) mână de lucru.
Funcţie, substantiv feminin
Sinonime:
activitate, calitate, destinaţie, funcţionare, grad, însărcinare, job, post, profesie, rang, rol, sarcină, serviciu, slujbă, (învechit) ridicare; (matematică) aplicaţie, (funcţie bijectivă) bijecţie, (funcţie surjectivă) surjecţie.
Galanton (galantoană), adjectiv
Sinonime:
culant, darnic, generos, mărinimos, serviabil.
Geantă, substantiv feminin
Sinonime:
mapă, poşetă, servietă, taşcă; jantă; cartuşieră.
Hatâr, substantiv neutru
Sinonime:
avantaj, capriciu, cinste, concesie, dorinţă, favoare, înlesnire, onoare, plac, plăcere, poftă, privilegiu, protecţie, serviciu, ușurință, voie.
Huzmet, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
dar, funcție, impozit, plocon, post, profesie, rang, serviciu, slujbă, venit.
Îndatoritor (îndatoritoare), adjectiv
Sinonime:
atent, serviabil, binevoitor, politicos; obligatoriu; care îndatorează.
Îngrijitor (îngrijitoare), substantiv masculin Sinonime:
om de serviciu, intendent, supraveghetor.
Întrebuinţa, verb Sinonime:
a folosi, a utiliza, a uza de, a se servi.
Jupâneasă, substantiv feminin Sinonime:
menajeră, femeie de serviciu, fată în casă; (învechit) boieroaică, cucoană, orășeancă, târgoveaţă; (rar) soţie, nevastă.
Lacheu, substantiv masculin Sinonime:
servitor, valet, fecior; (învechit) ciohodar; (figurat) slugoi, obedient.
Lanţ, substantiv neutru Sinonime:
cătuşe, fiare; (figurat) şir, serie, succesiune, rând; (figurat) sclavie, servitute, robie.
Madamă, substantiv feminin
Sinonime:
cocotă, curvă, doamnă, duducă, femeie căsătorită, femeie de serviciu, femeie de stradă, guvernantă, îngrijitoare, jupâneasă, menajeră, nevastă, prostituată, slujnică, soție, supraveghetoare (într-un hotel), șvester, târfă, (variantă) madam.
Mapă, substantiv feminin
Sinonime:
servietă, geantă; hartă. Mapa, verb
Sinonime:
a cartografia.
Menajeră, substantiv feminin
Sinonime:
cameristă, casnică, fată în casă, femeie de serviciu, gospodină, îngrijitoare, jupâneasă, (rar) madamă.
Militărie, substantiv feminin
Sinonime:
armată, serviciu militar, stagiu militar, (învechit și popular) ostășie, (învechit) oștenie, (învechit) soldăție, (învechit) voinicie, (regional) miliție, (Transilvania) cătănie.
Muncă, substantiv feminin
Sinonime:
activitate, acţiune, calvar, canon, caznă, chin, durere, efort, forțare, încercare, îndeletnicire, lucrare, lucrat, lucru, martiriu, meserie, munculiță, muncușoară, ocupaţie, osteneală, patimă, păs, pătimire, post, preocupare, profesie, profesiune, robotă, roboteală, robotit, schingiuire, schingiuit, serviciu, sforțare, silință, slujbă, slujbuliță, slujbușoară, strădanie, străduială, străduință, străduire, suferință, supliciu, tortură, travaliu, treabă, trudă, trudnicie, zbatere, (învechit și popular) muncire, (învechit și popular) osteneală, (Moldova și Transilvania) zoală, (popular și familiar) trebușoară, (popular) canoneală, (prin Muntenia) morânceală, (regional) meșteșug, (regional) ștrapaț; (învechit) căznire, deală, laboare, nevoință, ocupare, ostenință, preocupație, sforță, strădănuință, strădănuire.
Oaste, substantiv feminin Sinonime:
armată, forţă militară, oştire; serviciu militar, cătănie; oşteni, soldaţi; mulţime, ceată, gloată.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Oficiu, substantiv neutru
Sinonime:
agenţie, ajutor, cămară, cămăruţă, datorie, decizie, decret domnesc, funcție, încăpere, îndatorire, înlesnire, obligaţie, ocupaţie, odăiţă, rol, sarcină, serviciu (religios), slujbă (bisericească), (învechit) ofis; (locuţiune) (din oficiu) în mod automat.
Ospăta, verb
Sinonime:
a benchetui, a chefui, a cinsti, a da de mâncare, a face chef, a mânca, a petrece, a prăznui, a servi, a trata, (învechit și regional) a ospeta, (învechit și regional) a ospita, (învechit și regional) a uspăta, (învechit și regional) a uspeta, (popular) a omeni, (popular) a tratarisi.
Plasament, substantiv neutru Sinonime:
repartizare, post, serviciu.
Post, substantiv neutru Sinonime:
funcție, slujbă, meserie, serviciu, datorie; abţinere, abstinenţă, înfrânare, reţinere; (figurat) foame, flămânzeală, ajun, nemâncare.
Prevenitor (prevenitoare), adjectiv
Sinonime:
amabil, binevoitor, îndatoritor, plin de solicitudine, politicos, serviabil.
Resort, substantiv neutru Sinonime:
mecanism, maşinărie; sector, domeniu, secţie; atribuţie, sarcină, obligaţie, serviciu.
Rândaş, substantiv masculin Sinonime:
slugă, argat, om de serviciu.
Scutier, substantiv masculin Sinonime:
valet, servitor; (învechit) ostaş, luptător.
Servantă, substantiv feminin Sinonime:
servitoare, slujnică.
Silnicie, substantiv feminin
Sinonime:
abuz, asuprire, constrângere, exces, exploatare, forță, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, putere, samavolnicie, urgisire, violenţă, (Banat) sălăbărie, (figurat) presiune, (grecism învechit) catahris, (învechit și regional) silă, (învechit) nevoie, (învechit) potrivnicie, (învechit) puternicie, (învechit) silință, (învechit) silnicire, (învechit) strânsoare, (livresc) servitute.
Slugarnic (slugarnică), adjectiv Sinonime:
umil, servil, conformist, linguşitor, obsecvios; (învechit) devotat, supus, ascultător.
Slugă, substantiv feminin Sinonime:
servitor, argat.
Slugări, verb Sinonime:
a argăţi, a sluji, a servi.
Slugărnicie, substantiv feminin Sinonime:
linguşire, servilism, ploconeală.
Slujbă, substantiv feminin Sinonime:
îndeletnicire, serviciu, funcţie, post; misiune, sarcină, însărcinare; (învechit) treabă, lucru, ocupaţie.
Sluji, verb Sinonime:
a fi angajat, a servi; a folosi, a recurge la (ceva sau cineva).
Slujitor, substantiv masculin Sinonime:
servitor.
Slujnică, substantiv feminin Sinonime:
servitoare, slugă.
Subaltern (subalternă), adjectiv
Sinonime:
adiunct, dependent, inferior, jos, mediocru, negradat, secundar, servil, subordonat, supus.
Supus (supusă), adjectiv Sinonime:
ascultător, plecat, smerit; umil, servil.
Şoma, verb Sinonime:
a nu avea de lucru, a fi şomer, a fi fără serviciu. Soma, substantiv
Sinonime:
(biologie) corp. Soma, verb
Sinonime:
a avertiza, a constrânge, a demanda, a exige, a face, a forța, a invita, a obliga, a sili.
Utiliza, verb
Sinonime:
a aplica, a circula, a (se) consuma, a dispune de, a face uz de, a (se) folosi, a întrebuinţa, a mania, a practica, a pune în practică, a recurge la, a (se) servi, a (se) sluji, a umbla, a uza.
Valet, substantiv masculin Sinonime:
fecior, servitor, lacheu, slugă; cavaler, fante.
Deservi, verb
Sinonime:
a servi; a defavoriza, a dezavantaja, a handicapa, a leza; a sluji.
Cart, substantiv
Sinonime:
gardă, pază, serviciu; cofă, doniţă, şiştar.
Complăcere, substantiv
Sinonime:
amabilitate, bunăvoinţă, serviabilitate.
Complezent, adjectiv
Sinonime:
amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.
Contraserviciu, substantiv
Sinonime:
serviciu la schimb; deserviciu.
Denie, substantiv
Sinonime:
(despre slujba din Săptămâna Mare) serviciu religios nocturn, (prin Transilvania) rugă.
Depanație, substantiv
Sinonime:
depanare, depanat, reparare, reparat, reparație, repunere în funcțiune, service, (popular) dregere.
Dependenţă, substantiv
Sinonime:
apartenență, aservire, atârnare, cauzalitate, corelație, interdependență, subordonare, supunere, (livresc) servitute, tutelă, vasalitate.
Deservire, substantiv
Sinonime:
servire.
Divizie, substantiv
Sinonime:
secție, serviciu; (sport) categorie.
Domeniu, substantiv
Sinonime:
moşie, exploatație, fermă, fief, moștenire, patrimoniu, proprietate, (la plural) bunuri; branşă, sector, (figurat) teren; arie, compartiment, competență, sferă, cadru, cerc, câmp, materie, raion, specialitate, tărâm, zonă; resort, serviciu; mulţime, interval de valori.
Oştenie, substantiv
Sinonime:
armată, conflict, militărie, război, serviciu militar, stagiu.
Obsechios, adjectiv
Sinonime:
excesiv de politicos, umil, plecat, servil.
Maritornă, substantiv
Sinonime:
servitoare (murdară și neîngrijită).
Maleabilitate, substantiv
Sinonime:
adaptabilitate, deformabilitate, docilitate, elasticitate, flexibilitate, plasticitate, servilitate, suplețe, ușurință de adaptare.
Alejanță, substantiv
Sinonime:
fidelitate, obediență, servilitate, sumisiune, supunere, vasalitate.
Complezant, adjectiv (învechit)
Sinonime:
amabil, complezent, gata de a servi pe cineva, îndatoritor, politicos, săritor.
Subaltern, substantiv
Sinonime:
adjunct, executant, inferior, lampist, sclav, secund, serv, servitor, subordonat, vasal.
Subretă, substantiv
Sinonime:
bonă, cameristă, guvernantă, servantă, servitoare, suivantă.
Ospătare, substantiv
Sinonime:
cinstire, mâncare, servire, servit, tratare.
Obsecvios, adjectiv
Sinonime:
foarte politicos, foarte respectuos, plecat, preaplecat, servil, slugarnic, smerit, supus, umil, umilit.
Obsecviozitate, substantiv
Sinonime:
plecare, politețe excesivă, servilism, slugărnicie, smerenie, supunere, umilinţă.
Colonat, substantiv
Sinonime:
servitute a glebei.
Soldăţie, substantiv
Sinonime:
armată, cătănie, militărie, moscălie, ostășie, serviciu de soldat, stagiu.
Barman, substantiv
Sinonime:
boy, chelner, garson, ospătar, servitor, steward.
Barmaniță, substantiv
Sinonime:
chelneriță, ospătăriță, servitoare, stewardesă.
Boy, substantiv
Sinonime:
fecior, lacheu, liftier, servitor, valet; dansator.
Intermedia, verb
Sinonime:
a fi intermediar, a înlesni, a media, a mijloci, a servi ca intermediar (într-o tranzacție).
Odăiaş, substantiv
Sinonime:
(ieşit din uz) camerist, om de serviciu.
Servaj, substantiv
Sinonime:
(în evul mediu) captivitate, constrângere, dependență, iobăgie, jug, opresiune, rumânie, sclavaj, servitudine, șerbie, vecinătate, vecinie.
Adulație, substantiv
Sinonime:
admirație, adorație, adulare, elogiu, flatare, flaterie, lingușire, servilitate, (variantă) adulațiune.
Vil, adjectiv
Sinonime:
(franțuzism învechit) abject, de proastă calitate, demn de disprețuit, ignobil, infam, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ordinar, servil, ticălos.
Favor, substantiv
Sinonime:
ajutor, avantaj, benedicțiune, bine, binefacere, bunăvoință, cinste, complezență, concesie, considerație, credit, dispensă, favoare, grație, hatâr, liberalitate, privilegiu, protecție, serviciu, stimă.
Prevaricare, substantiv
Sinonime:
corupție, deloialitate, lașitate, malversație, perfidie, prevaricaţiune, trădare, venalitate; abuz în serviciu, delict, deturnare, neglijenţă în serviciu.
