Răsfuga, verb (învechit)
Sinonime:
a degaja, a emana, a emite, a exala, a împrăștia, a răspândi, a scoate.
Răsfugare, substantiv (învechit)
Sinonime:
degajare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspândire.
Emana, verb
Sinonime:
a degaja, a exala, a împrăştia, a emite, a elimina (gaz, vapori); a proveni, a veni de la (ceva), a se trage, a izvorî, a răspândi, a scoate, (învechit) a răsfuga, a slobozi.
Emanaţie, substantiv feminin
Sinonime:
emitere, emanare, degajare, răspândire, radiere, împrăştiere, miros (de gaze, vapori); adiere, boare, reveneală, emisiune, exalare, exalaţie, (învechit) răsfugare; (emanaţie de radiu) radon; efluviu.
Răspândire, substantiv
Sinonime:
degajare, difuzare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, popularizare, predicare, prefirare, presărare, presărat, propagare, propovăduire, răsfirare, revărsare, risipire, transmitere, (astăzi rar) vulgarizare, (figurat; depreciativ) trâmbițare, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) poporanizare, (învechit) propagație, (învechit) răsfugare, (livresc) diseminare, (popular) lățire.