Pocanie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
căință, pocăință, regret, (învechit) pocaianie.
Căință, substantiv feminin
Sinonime:
bănire, bănit, căială, căire, căit, contrițiune, metanoia, mustrare, părere de rău, penitență, plângere, pocăială, pocăință, regret, remușcare, (franțuzism învechit) repentir, (învechit și regional) bănuială, (învechit și regional) bănuire, (învechit și regional) bănuit, (învechit) înfrângere, (învechit) înfrânt, (învechit) pocaianie, (învechit) pocanie, (învechit) spăsenie, (învechit) umilenie, (regional) bănat.
Pocaianie, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, chin, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pedeapsă, penitență, pocăință, regret, remușcare, suferință, (regional) moarte; (regional) limită (în comportare), măsură, pereche, seamăn; (variantă) (învechit) pocanie.
Pocăită, substantiv feminin
Sinonime:
penitentă, sectantă, (regional) mucăriță, (regional) mucheriță. Pocăita, substantiv articulat (regional)
Sinonime:
(regional) pocaianie, pocanie.
Pocăință, substantiv
Sinonime:
căință, compuncțiune, contrițiune, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, penitență, pocăială, pocăire, regret, remușcare, umilință, (franțuzism învechit) repentir, (învechit și figurat) înturnare, (învechit și figurat) înturnat, (învechit) înfrângere, (învechit) pocaianie, (învechit) pocanie, (învechit) smerenie, (învechit) zdrobire, (învechit) zdrobitură.
