Penitent, substantiv
Sinonime:
flagelant, pocăit.
Penitență, substantiv feminin
Sinonime:
biciuire, canon, căință, condamnare, contrițiune, flagelare, flagelație, mea culpa, mustrare, osândă, părere de rău, pedeapsă, pocăință, pocăire, regret, remușcare, umilință, (grecism învechit) epitimie, (învechit și regional) pocaianie, (învechit) penitenție, (învechit) penitință, (învechit) podvig, (învechit) puniție, (învechit) punițiune.
Penitenție, substantiv (învechit)
Sinonime:
penitență.
Canoni, verb
Sinonime:
a (se) căzni, a (se) chinui, a (se) munci, a (se) trudi, a depune eforturi susținute, a impune penitență, a îndura, a năsli, a pedepsi, a schingiui, a se forța, a se frământa, a se necăji, a se obosi, a se osârdnici, a se osârdui, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui (din răsputeri), a se supune unui canon, a se volnici, a se zbate, a se zbuciuma, a strânge, a suferi, a tortura, (figurat) a se sfărâma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (învechit) a se învălui, (învechit) a străstui, (Moldova) a se strădănui, (popular) a se sârgui, (regional) a negăti, (regional) a se verpeli.
Căință, substantiv feminin
Sinonime:
bănire, bănit, căială, căire, căit, contrițiune, metanoia, mustrare, părere de rău, penitență, plângere, pocăială, pocăință, regret, remușcare, (franțuzism învechit) repentir, (învechit și regional) bănuială, (învechit și regional) bănuire, (învechit și regional) bănuit, (învechit) înfrângere, (învechit) înfrânt, (învechit) pocaianie, (învechit) pocanie, (învechit) spăsenie, (învechit) umilenie, (regional) bănat.
Remuşcare, substantiv feminin
Sinonime:
căință, mustrare (de cuget), părere de rău, pocăință, regret, (franțuzism învechit) repentir, (învechit) înfrângere, (învechit) pocaianie, (popular) penitență, (popular) pocăială.
Ritual, substantiv neutru
Sinonime:
ceremonial, obicei, penitențial, rânduială, rit, tipic.
Satisfacţie, substantiv feminin
Sinonime:
beatitudine, bucurie, împlinire, îndeplinire, îndestulare, jubilație, juisare, mulţumire, penitență, plăcere, realizare, reparație, satisfacere, voluptate, (variantă) satisfacțiune.
Condamnare, substantiv
Sinonime:
osândire, osândă, pedepsire, pedeapsă, (învechit) certare, oblicire, (livresc) penitenţă, (învechit şi regional) lege, ştraf, (regional) pedepsie, judecată, pilduire; dezaprobare.
Expiaţie, substantiv
Sinonime:
expiere, ispășire, absoluție, absoluțiune, corecție, penitență, puniție, reparație, sancțiune.
Puniție, substantiv
Sinonime:
corecție, pedeapsă, penalitate, penitență, punițiune, sancțiune, supliciu, talion, tortură.
Flagelaţie, substantiv
Sinonime:
flagelare, flagelantism, fustigație, penitență.
Canonisi, verb
Sinonime:
a canoniza, a impune penitență, a stabili drept canon.
Represalii, substantiv la plural
Sinonime:
corecție, damnație, Nemesis, penitență, punițiune, răzbunare, represiune, retorsiune, ripostă, vendetă, vindictă.
Absoluțiune, substantiv
Sinonime:
aboliție, abolițiune, abrogație, absolvire, achitare, amnistie, anulație, anulațiune, benedicțiune, casație, casațiune, clemență, expiaţie, grație, iertare, indulgență, mizericordie, pardon, penitență, prescripție, prescripțiune, redempțiune, remisiune, scutire, uitare.
Podvig, substantiv
Sinonime:
(învechit) canon, mortificare, pedeapsă, penitenţă; cingătoare.
Pocaianie, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, chin, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pedeapsă, penitență, pocăință, regret, remușcare, suferință, (regional) moarte; (regional) limită (în comportare), măsură, pereche, seamăn; (variantă) (învechit) pocanie.
Peregrin, substantiv
Sinonime:
călător, devot, drumeț, hagi, hagiu, nomad, pelerin, penitent, voiajor, (variantă) pelegrin.
Condemnare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, osândă, pedeapsă, pedepsire, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit și regional) lege, (învechit și regional) ștraf, (învechit) certare, (învechit) judecată, (învechit) oblicire, (învechit) pilduire, (învechit) prihană, (livresc) dezavuare, (livresc) penitență, (livresc) reprehensiune, (popular) osândire, (regional) pedepsie.
Repantir, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, compuncțiune, contrițiune, mea culpa, mustrare, părere de rău, penitență, pocăință, regret, remușcare; (pictură) corectare, corecție, corijare, îndreptare, rectificare, retuș; bucle, cosițe; (variantă) repentir.
Epitimie, substantiv
Sinonime:
(medicină) surescitare cerebrală; (grecism învechit) cupiditate, dorință, onoare, penitență.
Pocăită, substantiv feminin
Sinonime:
penitentă, sectantă, (regional) mucăriță, (regional) mucheriță. Pocăita, substantiv articulat (regional)
Sinonime:
(regional) pocaianie, pocanie.
Penitencier, adjectiv și substantiv (învechit)
Sinonime:
penitenciar, (învechit) penitențiar.
Pocăitor, adjectiv și substantiv
Sinonime:
penitent, pocăit.
Pocăit, adjectiv
Sinonime:
penitent, pocăitor, (familiar) spăsit, (învechit) mâhnit, (învechit) zdrobit. Pocăit, substantiv
Sinonime:
penitent, pocăitor, sectant, (regional) mucăr.
Pocăință, substantiv
Sinonime:
căință, compuncțiune, contrițiune, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, penitență, pocăială, pocăire, regret, remușcare, umilință, (franțuzism învechit) repentir, (învechit și figurat) înturnare, (învechit și figurat) înturnat, (învechit) înfrângere, (învechit) pocaianie, (învechit) pocanie, (învechit) smerenie, (învechit) zdrobire, (învechit) zdrobitură.
Penitință, substantiv (învechit)
Sinonime:
penitență.
