Onest (onestă), adjectiv Sinonime:
cinstit, de treabă, corect, la locul lui, drept, imparţial, obiectiv, corect.
Onestate, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
Onestie, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
Onestitate, substantiv
Sinonime:
cinste, comportament onest, corectitudine, franchețe, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onorabilitate, probitate, respectabilitate, sinceritate, (învechit) onestate, (învechit) onestie; (învechit și regional, la figurat) curățenie, curăție.
Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime:
accesibil, admisibil, bun, bunicel, convenabil, corect, credibil, decent, moderat, mulțumitor, onest, plauzibil, potrivit, rezonabil, satisfăcător, scuzabil, suportabil, sustenabil, tolerabil, valabil, verosimil, (familiar) pasabil, (învechit) de primire, (învechit) sortabil, (învechit) suferibil, (învechit) suferit, (livresc) modic.
Bună-credinţă, substantiv feminin Sinonime:
sinceritate, onestitate, cumsecădenie, francheţe, fidelitate, devotament, lealitate, loialitate.
Camaraderesc (camaraderească), adjectiv Sinonime:
prietenesc, tovărăşesc, colegial; loial, cinstit; onest, corect, cumsecade, de bună credinţă.
Cavaler, substantiv masculin Sinonime:
nobil, aristocrat; ostaş, luptător; (om) generos, civilizat, nobil, amabil, binevoitor, binecrescut, leal, atent, politicos, onest; holtei, burlac, flăcău tomnatic, celibatar, june, (familiar) becher.
Cavalerism, substantiv neutru Sinonime:
vitejie, eroism; politeţă, amabilitate, bunăvoinţă, generozitate, cinste; onestitate, sinceritate, lealitate.
Cinste, substantiv feminin Sinonime:
onestitate, probitate, corectitudine; virtute, castitate, puritate, nevinovăţie, candoare; respect, stimă, consideraţie, preţuire; onoare, laudă, preamărire; (familiar) dar, cadou, plocon, atenţie.
Cinstit (cinstită), adjectiv Sinonime:
onest, corect, cumsecade, de bună credinţă, loial; virtuos, cast, pur, nevinovat; stimat, onorat, respectat.
Corect (corectă), adjectiv Sinonime:
cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.
Corectitudine, substantiv feminin Sinonime:
probitate, cinste, onestitate, cumsecădenie.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Cumsecădenie, substantiv feminin Sinonime:
onestitate, bună credinţă, fidelitate, sinceritate.
Curat (curată), adjectiv
Sinonime:
îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic,
spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.
Curăţenie, substantiv feminin
Sinonime:
dereticare; cinste, nevinovăţie, candoare, puritate, naivitate; purgativ, laxativ; salubritate, (livresc) salubrizare; limpezime; castitate, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
Demn (demnă), adjectiv
Sinonime:
respectabil, onest, dintr-o bucată, cu prestigiu, vrednic, mândru.
Deschis, adverb
Sinonime:
făţiş, (figurat) sincer, leal, onest, franc. Deschis, adjectiv
Sinonime:
cinstit, comunicativ, expansiv, neprefăcut, prietenos, receptiv, sincer, sociabil, volubil; desfăcut, descuiat, căscat, destupat, neacoperit; (medicină) necicatrizat, nevindecat, sângerând, viu; crăpat, plesnit, înflorit; făţiş.
Fidel (fidelă), adjectiv
Sinonime:
adept, adorator, creștin, statornic, devotat, credincios, discipol, fervent, practicant, prozelit; constant, corect, onest, cinstit, just, loial, sincer; literal, exact, precis, sigur, neîndoielnic, veritabil; nestrămutat, (livresc) leal, (regional) slugarnic, (învechit) smerit.
Franc (francă), adjectiv
Sinonime:
sincer, deschis, loial, corect, cinstit, onest, neprefăcut.
Francheţe, substantiv feminin Sinonime:
sinceritate, loialitate, consecvenţă, corectitudine, onestitate, cinste.
Incoruptibil (incoruptibilă), adjectiv Sinonime:
integru, cinstit, dintr-o bucată, onest, moral.
Integritate, substantiv feminin Sinonime:
cinste, probitate, cumsecădenie, onestitate; deplinătate, plenitudine.
Integru (integră), adjectiv Sinonime:
cinstit, onest, incoruptibil, corect.
Larg (largă), adjectiv Sinonime:
întins, extins, cuprinzător, încăpător, vast, mare, amplu, spaţios; comod, nestingherit, nestânjenit, nesupărător; onest, generos, galanton.
Leal (leală), adjectiv Sinonime:
cinstit, corect, sincer, onest, franc, moral, cumsecade.
Lealitate, substantiv feminin Sinonime:
sinceritate, onestitate, francheţe, bunăcredinţă.
Moralitate, substantiv feminin
Sinonime:
bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.
Probitate, substantiv feminin
Sinonime:
cinste, corectitudine, francheţe, imparțialitate, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onestitate, onorabilitate, rectitudine, (învechit) probătate.
Sănătos (sănătoasă), adjectiv
Sinonime:
adecvat, bun, conform, convenabil, corespunzător, curat, cuvenit, echilibrat, folositor, gândit, grozav, igienic, intact, în bună stare, întreg, judicios, natural, nealterat, neatins, nevătămat, nevătămător, neviciat, nimerit, normal, oportun, oxigenat, ozonat, potabil, prielnic sănătății, proaspăt, pur, purificat, rațional, recomandabil, recomandat, rezistent, rezonabil, salubru, salutar, serios, socotit, solid, stăruitor, strașnic, tare, teafăr, temeinic, teribil, util, valid, viguros, zdravăn, (figurat) bine consolidat, (figurat) chibzuit, (figurat) cinstit, (figurat) corect, (figurat) cu bun-simț, (figurat) cu prestigiu, (figurat) de bun-simț, (figurat) durabil, (figurat) indicat, (figurat) instructiv, (figurat) intangibil, (figurat) înțelept, (figurat) moral, (figurat) onest, (figurat) potrivit, (învechit și regional) nebântuit, (învechit și regional) sânătos, (învechit și regional) sinătos, (popular) nebolit, (popular) nestricat, (regional) neted.
Vrednic (vrednică), adjectiv Sinonime:
harnic, capabil, îndemânatic, destoinic, activ, muncitor; (figurat) demn, cinstit, onest.
Vrednicie, substantiv feminin Sinonime:
hărnicie, capacitate, îndemânare, pricepere; vitejie, curaj, temeritate; cinste, demnitate, onestitate.
Conştiinţă, substantiv
Sinonime:
gândire, inimă, intuiție, înţelegere, onestitate, putere, reprezentare, sentiment, simț, suflet.
Curăţie, substantiv
Sinonime:
candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, nevinovăţie, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
Rectitudine, substantiv
Sinonime:
exactitudine, fermitate, inflexibilitate, rigoare; (figurat) spirit de dreptate, onestitate.
Exemplar (exemplară), adjectiv
Sinonime:
edifiant, ireproşabil, moral, onest, perfect, reprezentativ, tipic.
Neademenit, adjectiv
Sinonime:
cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.
Prob, adjectiv
Sinonime:
cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, loial, necoruptibil, onest.
Incoruptibilitate, substantiv
Sinonime:
cinste, inalterabilitate, integritate, onestate, onestie, onestitate, probitate, (tehnică) imputrescibilitate.
Fair, adjectiv și adverb
Sinonime:
(în mod) cinstit, corect, loial, onest.
Nemitarnic, adjectiv
Sinonime:
(învechit) cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.
Probita, substantiv (învechit)
Sinonime:
cinste, integritate, onestitate.
Omenit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
amabil, binevoitor, blând, bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, onest, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.
Onorabilitate, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate, probitate, respectabilitate.
Ireproșabilitate, substantiv
Sinonime:
impecabilitate, onestitate, perfecţiune, virtute.
Probătate, substantiv (învechit)
Sinonime:
autenticitate, cinste, integritate, onestitate, probitate, valabilitate, valoare.
Sinceritate, substantiv
Sinonime:
cinste, corectitudine, franchețe, lealitate, loialitate, neprefăcătorie, onestitate, probitate, (învechit) prostie, (învechit) prostime, (învechit) sadacat; (variante) (învechit) senceritate, (învechit) sențeretate.