Necesitate, substantiv feminin
Sinonime:
cerinţă, exigență, folos, imperativ, nevoie, obligativitate, obligație, oportunitate, pretenție, solicitare, trebuinţă, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință; (fiziologie) (plural articulat) nevoile, (popular, articulat) treaba.
Cerinţă, substantiv feminin Sinonime:
cerere; exigenţă, pretenţie; nevoie, trebuinţă, necesitate.
Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Exigenţă, substantiv feminin
Sinonime:
severitate, pretenţie, cerinţă; nevoie, trebuinţă, necesitate, rigurozitate, conştiinciozitate.
Imperativ, substantiv neutru Sinonime:
necesitate, obligaţie, cerinţă, poruncă (a vremii).
Nevoie, substantiv feminin Sinonime:
trebuinţă, cerinţă, necesitate, nevoinţă; grijă, necaz, supărare, amărăciune, chin, lipsă, mizerie, sărăcie; (la plural) treburi, preocupări, afaceri; greutate, povară, dificultate, neajuns, încurcătură, neplăcere, bucluc.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime:
ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.
Urgenta, verb Sinonime:
a grăbi, a accelera, a da zor, a zori, a iuți. Urgenţă, substantiv
Sinonime:
grabă, imperativ, necesitate, obligație, tribut, zor, (învechit) sârguială, (Transilvania) sorgoșeală.
Zor, substantiv neutru
Sinonime:
grabă, urgenţă, febrilitate; sârguinţă, însufleţire, elan; necesitate, nevoie, presiune, strâmtoare, necaz, iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire, precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, toi, (popular şi familiar) dârdoră.
Avut, substantiv
Sinonime:
avere, avuție, bani, bogăție, bun, câștig, deținere, posedare, situație, (familiar) parale, (figurat) cheag, (figurat) seu, (învechit și regional) bogătate, (învechit și regional) prilej, (învechit și regional) prindere, (învechit) bucate, (învechit) periusie, (învechit; figurat) destinație, (învechit; figurat) existență, (învechit; figurat) menire, (învechit; figurat) necesitate, (învechit; figurat) posibilitate, (învechit; figurat) scop, (învechit; figurat) stare, (învechit; figurat) voință, (Oltenia, Banat și Transilvania) vlagă, (plural) bunuri, (plural) mijloace, (prin Transilvania) apucătură, (rar) componență, (rar) dar, (rar) senzație, (rar; figurat) boală, (rar; figurat) independență, (rar; figurat) sentiment, (regional) blagă, (regional) prinsoare, (Transilvania) iosag.
Esenţialitate, substantiv
Sinonime:
esență, indispensabilitate, necesitate, (rar) substanţialitate.
A fortiori, locuţiune
Sinonime:
cu atât mai mult, care se impune cu necesitate.
Utilitate, substantiv
Sinonime:
folos, funcțiune, necesitate, trebuinţă, (popular) priinţă, (învechit) polză.
Nagodă, substantiv
Sinonime:
(regional) bagatelă, bazaconie, bâzdâganie, belea, bizarerie, bucluc, ciudățenie, curiozitate, dandana, dihanie, drăcie, drăcovenie, fleac, încurcătură, lighioană, minciună, minunăție, năpastă, năstrușnicie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, strâmtoare, supărare, vietate, (Muntenia) nacotă.
Polză, substantiv
Sinonime:
(învechit) câștig, folos, necesitate, polzuință, trebuință, utilitate.
Recerinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință.
Nafaca, substantiv
Sinonime:
(învechit) dietă, leafă, mertic, necesitate, nevoie, noroc, pensie, porție, rație, remunerație, retribuție, salariu, soartă, tain, (variantă) nacafa.
Nevoinţă, substantiv
Sinonime:
anevoință, belea, bucluc, caznă, cerință, chin, dandana, dificultate, efort, exigență, forțare, greutate, impas, impediment, imperativ, inconvenient, încurcătură, lipsă, mizerie, muncă, năpastă, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obligație, obstacol, opreliște, osteneală, pacoste, piedică, pocinog, pretenție, rău, sărăcie, sforțare, silință, stavilă, strădanie, străduință, supărare, trebuință, trudă, zbatere.
Indispensabilitate, substantiv
Sinonime:
imperativitate, necesitate, obligativitate.
Trebuinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, folos, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, solicitare, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință.
Niştotă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cerință, exigență, imperativ, lipsă, mizerie, necesitate, nevoie, obligație, penurie, pretenție, sărăcie, scumpete, trebuință.
Priinţă, substantiv (popular)
Sinonime:
ajutor, amabilitate, bunăvoință, câștig, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, prietenie, profit, serviabilitate, serviciu, simpatie, statornicie, trebuință, utilitate, (învechit) prielnicie.
Solicitare, substantiv
Sinonime:
apelare, cerere, cerință, doleanță, invitare, invitație, necesitate, nevoie, recurgere, recurs, rugăminte, trebuință, (învechit) poftă, (învechit) regea, (învechit) regealâc.
Trebui, verb
Sinonime:
a avea ca necesitate, a avea nevoie, a avea obligația, a avea, a cadra, a constitui o necesitate, a dori, a face, a fi dator, a fi necesar (util), a fi nevoie, a fi obligatoriu, a fi posibil, a fi, a folosi, a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, a urma, a-i fi necesar, a-i fi pe plac, (învechit și popular) a căuta, (învechit) a privi, (învechit) a se dostoi, (învechit) a trebălui, (regional) a trăbui, (regional) a trâbui, (regional) a treabui, (regional) a treboi, (regional) a tribui, (regional) a trubui.
Trebuială, substantiv (popular)
Sinonime:
necesitate, (regional) trăbuială.
Zabăr, substantiv (regional)
Sinonime:
agitație mare (cu învălmășeală), crivăț, îngrăditură, necaz, necesitate fiziologică, nevoie, vânt rece, vreme rea, (variantă) zabără, (variantă) zobor.
Nevoire, substantiv (învechit)
Sinonime:
cerință, chin, chinuire, constrângere, dificultate, efort, exigență, greutate, imperativ, împotrivire, îngrijire, necesitate, nevoie, obligație, păgubire, pretenție, suferință, trebuință.
